În ziua de 22 decembrie 1989 a fost în valul revoluţionarilor care intrau în sediul Comitetului Central, după fuga lui Ceauşescu. Abia împlinise 23 de ani şi trăia cu uimire un fragment de istorie. În acea noapte, ea a fost cea care a jucat rolul de traducătoare a mesajului în limba rusă pe care un bărbat i-l adresa, prin telefon, generalului Ştefan Guşă, comandantul armatei române în acea clipă. Astăzi o cheamă Crista Darie, dar atunci se numea Cristina Ciontu.
Visa să devină chirurg. "Mai precis, să mă specializez în microchirurgia sistemului nervos", spune femeia, care a acceptat să vorbească, dar fără a fi fotografiată. Poate că mulţi dintre revoluţionarii din Comitetul Central şi-o amintesc pe Cristina Ciontu, studenta la Medicină cu ochii albaştri. Dar n-ar mai recunoaşte-o după numele de astăzi, de Crista Darie, o modificare pe care a oficializat-o în primăvara anului trecut. "Foloseam de multă vreme în articolele din presă acest pseudonim. Treptat m-am identificat cu el, aşa că am decis să îl transform în chiar numele meu din buletin", precizează Crista. În 22 decembrie, în ciuda atenţionărilor părinţilor - "Staţi cuminţi în casă, să nu păţiţi ceva, că la Universitate se spală sângele celor ucişi" -, Cristina Ciontu de atunci împreună cu fratele ei şi cu logodnica acestuia se hotărăsc să plece către un spital de urgenţă.
Era studentă la Medicină
"Eram cu toţii studenţi la Medicină şi ne gândeam că trebuie să fie răniţi care au nevoie de îngrijire". Dar drumul i-a dus la Universitate, apoi în faţa sediului Comitetului Central. Era momentul în care Ceauşeştii fugeau cu elicopterul. A reuşit să intre în clădire întâmplător, altfel forţa mulţimii ar fi copleşit-o. "Am însoţit un medic de la Salvare pentru că era cineva rănit înăuntru. Aveam la mine stetoscopul, tensiometrul şi un halat alb. Doctorul a plecat apoi cu rănitul, dar eu am rămas", spune Crista privind pe geam. S-ar putea scrie o carte despre tot ce a trăit şi a văzut Cristina de atunci, Crista de astăzi. Cum sunt primele ştanţe - ca nişte ştampile - cu FSN-ul, făcute din gume de şters în care se scobise cu lama de ras. Dar momentul cel mai controversat s-a petrecut undeva adânc în noaptea dintre 22 şi 23 decembrie.
A făcut şcoala în Moscova
"Eram în biroul de la etajul 2, unde se afla şi generalul Guşă (n.r. - generalul Ştefan Guşă era şeful Statului Major al Armatei şi comandantul, din acele momente, al acesteia). Veneau tot felul de informaţii, sunau telefoanele încontinuu, cu tot felul de informaţii care mai de care mai teribile: că se bombardează nu ştiu unde, că vin terorişti, că armata face nu ştiu ce. L-am admirat enorm pe generalul Guşă pentru felul în care ştia să selecteze informaţia reală de cea care era doar intoxicare. Era un punct de încredere în toată debandada de acolo. La un moment dat, a sunat iar telefonul, generalul a răspuns, apoi s-a întors şi a întrebat dacă ştie cineva limba rusă. Cum nimeni n-a răspuns afirmativ, am zis eu că da. Făcusem şcoala primară şi generală în Moscova. La celălalt capăt era un bărbat care, în limba rusă, mi-a spus că sună din partea ministrului apărării din Ungaria şi că vrea să discute cu ministrul român al apărării. Mi-a mai spus că li se ceruse ajutorul în jurul prânzului, în ziua de 22 decembrie, adică, şi erau pregătiţi în acea clipă să intervină cu trupe în România", povesteşte Crista Darie.
"Spune Nu şi închide"
"De fapt, eu n-am tradus nimic spre generalul Guşă. Cred că el bănuia despre ce e vorba sau poate chiar înţelegea limba rusă, dar n-a dorit să discute cu acel personaj, pentru că tot timpul în care am vorbit la telefon a repetat: "Spune Nu şi închide! Spune Nu şi închide!". Doar că mie mi s-a părut normal să duc la capăt discuţia, aşa cum eram eu obişnuită, nu s-o închei brusc. Cum bărbatul insista că li s-a cerut ajutor şi că ei pot interveni, i-am mai spus că nu e nevoie, că forţele populare sunt acum la putere şi că o astfel de intervenţie, în acele clipe, ar putea fi interpretată şi altfel din moment ce lucrurile sunt sub control. Practic, am refuzat intervenţia armatei ungare în România. Asta a fost toată discuţia. Dar n-am aflat niciodată cine anume ceruse ajutor trupelor ungare în ziua de 22, la prânz, şi în ce scop, de fapt", şi-a încheiat Crista Darie rememorarea acelui misterios, până acum, episod al Revoluţiei Române.
A fost primul purtător de cuvânt al Guvernului Roman
Crista Darie s-a aflat pe primele liste ale membrilor Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a făcut parte din CPUN (n.r. - Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) şi a fost primul purtător de cuvânt al Guvernului Roman.
De fapt, a fost chiar prima femeie care a luat cuvântul în prima formă de parlament al României de după decembrie 1989. În plus, ea a fost primul purtător de cuvânt al Guvernului Petre Roman - cel format în 26 decembrie 1989 -, îndeplinind această sarcină până la alegerile din 20 mai 1990. "Mi s-a propus să intru în FSN, când s-a transformat în partid politic, apoi să intru în politică. Dar eu nu doream aşa ceva, ci voiam să-mi termin facultatea. Nu pentru carieră politică sau case ori certificate de revoluţionar aducătoare de avantaje fusesem în acele evenimente. Eram uimită că trăisem aşa ceva, din mijlocul acţiunii. Fusesem şi martoră, şi parte a facerii istoriei", spune Crista. A terminat Medicina în 1992, dar n-a mai profesat-o. S-a îndreptat spre jurnalism şi relaţii publice.
A refuzat să intre în politică
O vreme, a mai fost chemată la câte-o aniversare a acelor evenimente, alături de alţi revoluţionari. Apoi, nimeni n-a mai chemat-o nicăieri. De curând însă, la 44 de ani, fosta Cristina Ciontu din Revoluţie se pregăteşte de o nouă revoluţie. Dar în propria viaţă profesională, pentru că îşi va deschide un cabinet de psihoterapie. "Cred că tot ce s-a întâmplat din 1989 încoace m-a pregătit pentru acest drum. Pentru că nimic nu e întâmplător în viaţă".
Sursa: Libertatea
