În 2010, un botoşănean a contractat un credit de cumpărături de la un hipermarket din municipiu pentru a-şi schimba mobila într-o cameră. Nu a luat mult, ci în jur de 2.200 de lei. La momentul încheierii contractelor, a notificat creditorul asupra stării sale de sănătate, în condiţiile în care era pensionat pe caz de boală. Nu a reprezentat nicio problemă, astfel că omul şi-a luat mobila şi dus a fost.
La câteva luni după încheierea contractului, omul a decedat, iar familia a fost inundată de cererile creditorului pentru ca datoria să fie plătită de urgenţă. Asta în condiţiile în care văduva a anunţat la bancă decesul bărbatului, dar cum nu era co- împrumutant, iar semnătura ei nu apărea pe niciun document, nu s-a simţit obligată să achite vreun leu.
"S-a întâmplat ca soţul meu să moară, iar cei de la bancă, deşi creditul era asigurat, să pună presiune pe mine să achit datoria de urgenţă, pe motiv că soţul meu nu le-ar fi spus că era bolnav. Din moment ce soţul meu a prezentat cuponul de pensie şi documentele de pensionare, prin care se arăta clar că este pensionat pe caz de boală, nu am înţeles de unde înverşunarea băncii. Trei ani de zile ne-au trimis notificări şi avertizări şi ameninţări şi de fiecare dată le-am răspuns că nu au niciun motiv să ne ameninţe. Soţul meu nu a băgat mâna în buzunarul nimănui, nu a obligat pe nimeni să îi dea creditul respectiv, a fost o chestiune asumată de ofiţerii de credit de la hipermarket, în condiţiile în care el de la bun început şi-a făcut cunoscute problemele medicale", explică văduva clientului băncii.
După trei ani, bancherii s-au săturat şi au dat pace familiei decedatului, după ce, într-un final, asiguratorul achitase creditul.
Părinţi morţi, copii lăsaţi fără moştenire de ratele restante
O altă familie din Botoşani a trăit o adevărată dramă în urmă cu doi ani, atunci când doi fraţi au rămas fără ambii părinţi şi acum rămân şi fără casa în care au crescut.
"În 2005, mama a făcut un credit pentru care a garantat cu apartamentul. Ea era într-o perfectă stare de sănătate, tata era foarte bolnav însă, iar banii au fost cheltuiţi prin spitale. S-a întâmplat însă nenorocirea şi în 2007 mama a făcut atac vascular care în scurt timp a dus la moartea ei, astfel că tata a rămas să plătească datoria. Nu vă povestesc în ce hal am ajuns cu banii, pentru că e simplu de imaginat. În urmă cu doi ani s-a dus şi tata, astfel că eu şi fratele meu am rămas să achităm restul de datorie. Nu ştim ce vom face, amândoi am plecat din Botoşani, iar datoria tot creşte şi noi nu avem posibilitatea de a achita. Cu Dumnezeu înainte, că altfel nu ştiu ce să zic. E totuşi munca de-o viaţă a părinţilor mei. E drept că mama nu şi-a făcut şi asigurare pe viaţă, ci doar cea pe apartament, pentru că a considerat la momentul respectiv că cei câţiva dolari pe care i-ar fi plătit în plus ar fi fost cam mult. Dacă îşi făcea şi asigurarea de viaţă, probabil că am fi discutat cu banca în alţi termeni", explică unul dintre fiii celor doi defuncţi.
Ce spun bancherii
De partea cealaltă, bancherii susţin că regulile sunt simple. Dacă clientul este sincer, mai ales în privinţa stării de sănătate, atunci lucrurile pot fi rezolvate, susţin aceştia.
"Asigurările de viaţă asigură creditul, nu au nicio treabă cu clientul. Dacă clientul dă chix, asiguratorul plăteşte diferenţa de credit rămas în sold. Există asigurarea de viaţă şi cea de invaliditate totală şi practic, asiguratorul plăteşte. Dar asiguratorul plăteşte cât timp creditorul nu a minţit prin omisiune, în sensul că nu a oferit detalii despre bolile grave de care suferă. Sunt mulţi care au bifat că sunt sănătoşi dar de fapt nu erau aşa", explică un funcţionar bancar regulile după care se ghidează sistemul.
Potrivit acestuia, debitorul încheie un contract cu banca şi una dintre componente este acea asigurare de viaţă.
"Că e comisionată sau nu, depinde de bancă, pentru că sunt unele care includ costul asigurării în comisioane. Omul trebuie să bifeze că este sau nu bolnav. Dacă el minte, cum sunt mulţi care fac asta, şi să întâmplă să intervină decesul, asiguratorul nu achită creditul. Şi asta pentru că dosarul se analizează luând în calcul mai mulţi factori. Dacă la data contractării creditului clientul figurează cu o boală gravă, de tipul cancerului, a bolilor cardiace cu potenţial mortal, asigurarea nu mai are nicio valabilitate. Dacă se întâmplă decesul, moştenitorul trebuie să aducă dosarul medical al debitorului. Acolo se vede starea de sănătatate la data contractării creditului. La mulţi apăreau că aveau cancer, probleme cardiace grave, deci oamenii minţiseră", susţine funcţionarul bancar.
În schimb, alţii admit o afecţiune medicală, astfel că asigurarea se încheie la o cotaţie mai mare.
"Asiguratorul poate refuza o asigurare sau poate da o cotaţie mai mare, adică debitorul plăteşte mai mult ca să se asigure. De exemplu, la diabet, se asigură doar pentru viaţă la o cotaţie mai mare", adaugă acesta.
În ce priveşte obligaţia moştenitorilor de a prelua datoriile, părerile sunt împărţite.
"Au fost cazuri şi cazuri. În mod normal, dacă există un co-împrumutat, e clar că va plăti pentru că era şi datoria lui. Altfel, se trimit tot felul de adrese. Dacă e vorba de un fiu/ fiică, ce nu a participat la credit, e cu totul altceva. În plus, banca nu se va obosi să fugă după o datorie de 1000 de lei, însă dacă e vorba de zeci de mii de euro, situaţia va sta altfel", explică bancherul.
Şi da, avem şi posibilitatea să "păcălim" banca pentru a beneficia de o cotaţie mai mică, susţinând că suntem sănătoşi sau că avem posibilitatea de a plăti ratele, indiferent ce se poate întâmpla, însă dacă intervine decesul sau invaliditatea totală, riscurile sunt foarte mari.
Ce spune legea
Patrimoniul unei persoane decedate cuprinde atât active (bunuri), cât şi pasive (obligaţii, datorii), astfel că moştenitorii pot prelua inclusiv datoriile acesteia, după cum se precizează în Noul Cod Civil (NCC). Mai exact, dacă persoana decedată are un credit, moştenitorul preia împrumutul, însă îl plăteşte doar în anumite condiţii. Astfel, Noul Cod Civil stabileşte că moştenitorii legali şi legatarii universali răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.
Cu alte cuvinte, dacă o persoană moşteneşte doar datorii, nu şi bunuri, aceasta nu este obligată să le plătească din banii săi, după cum explică avocatul Cristian Horgea, pentru avocatnet.ro. Această prevedere se aplică şi în cazul moştenirii unui credit, împrumutul reprezentând un element de pasiv şi, în consecinţă, sunt aplicabile aceleaşi prevederi.
Problema este că banca poate declanşa procedura de executare silită pentru bunurile deţinute de persoana decedată, urmând ca restul patrimoniului să se împartă între moştenitori. "De regulă, însă, asiguratorul plăteşte, un exemplu fiind cel al unui om de afaceri din judeţ care achitase o poliţă de asigurare ce ajunsese la 2.000 de euro, iar asiguratorul a plătit, după decesul asiguratului, peste 70.000 de euro", adaugă bancherul botoşănean.
În cazul în care moşternitorii consideră că societatea de asigurare a respins cererea de despăgubire în mod nejustificat, soluţia ar fi depunerea unei reclamaţii la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
