În comunism, mai ales după 1980, s-au simțit lipsurile și când era vorba despre cozonac, iar acum pare greu de crezut că gospodinele trebuiau să strângă ouă cu o lună înainte pentru a putea face cozonaci, fiindcă nu se găseau ușor în comerț. În cărțile Sandei Marin, reeditate și modificate, figurau și rețete cu 3 ouă/kg de făină.
Rețetele se „moșteneau” în familie și din caietele scrise de gospodine și transmise mai departe, unde erau adnotate, în funcție de ce ingrediente (nu) se mai găseau, față de situația din trecut.
Tatiana Niculescu oferă un exemplu de tenacitate din caietul unei învățătoare din Botoșani care a trebuit să găsească diverse soluții ingenioase, pentru o lume în care nu se găseau o mulțime de lucruri pe care acum le găsim ușor. Exemplul oferit în volumul „Delicioasa poveste a cozonacului românesc” se referă la banala hârtie de copt care nu se găsea, așa că tava de cozonaci trebuia tapetată cu „hârtie de la unt”, ceea ce însemna că femeile trebuiau să păstreze pe parcursul anului hârtia cerată în care era ambalat untul cumpărat de la Alimentara. Acea hârtie era utilă când era pusă pe fundul tăvii unde erau puși la copt cozonacii. Exemplul este de acum peste 60 de ani, scrie Hotnews.