Uneori chiar si istoria se abtine, daca ne gandim ca ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea, sau impuscarea familiei imperiale ruse n-au fost catalogate ca lovituri de stat, ci infrumusetate cu termenul, aproape filosofic, de revolutie.
Se pare ca, totusi, noi nu ne ferim sa spunem lururilor pe nume, iar Istoria moderna a Romaniei consemneaza opt asemenea lovituri reusite (reusite nu inseamna neaparat benefice) si una esuata in derizoriu.
12 februarie 1866: detronarea lui A.I.Cuza
A fost ceea ce numim astazi un act terorist. O coalitie, formata din conservatori si liberali radicali, sprijinita si de armata, a patruns noaptea in dormitorul domnitorului, de unde l-au rapit si l-au constrans sa abdice.
Cuza fusese avertizat de serviciile sale de informatii, dar n-a luat masuri. Dupa unii, complotistii isi mascasera intentia, organizand acasa la unul din ei un chef de proportii, cu muzica si dans. Logica spune ca nu faci zaiafet, cand te pregatesti sa dai lovitura.
Dupa altii, domnitorul nu prea avea incredere in in serviciul sau de informatii, iar dupa alti autori se nimerise ca, in acea noapte, Cuza Voda sa aiba programata o aventura galanta, chiar in dormitorul sau, si nu-i venea sa renunte.
Se vede ca, si la noi, a fost valabila din totdeauna inteleapta zicala a francezului "cherchez la femme", atribuita lui Alexandre Dumas - tatal.
8 august 1870: lovitura nereusita a lui Candiano Popescu
Faptele sunt cunoscute: in acea zi, colonelul Candiano Popescu, intocmind documente false, a declarat detronarea domnitorului Carol I si demararea, la Ploiesti, a unui proces revolutionar, care sa instaureze republica.
Initiativa nu numai ca nu a reusit, dar regele s-a dovedit de o noblete pe care n-o mai gasim in zilele de azi, abtinandu-se de la eventualele represalii. Colonelul Popescu a ramas in armata, unde si-a continuat o cariera stralucita.
8 iunie 1930: Carol II
Este una dintre cele mai ciudate lovituri de stat din istorie. Printul Carol, tatal regelui minor Mihai I, aterizeaza in tara la 6 iunie 1930 ca simpla persoana particulara, iar, dupa doua zile, isi detroneaza fiul si se proclama rege. Este sprijinit o vreme de Partidul National Taranesc, care ulterior isi regreta gestul.
10 februarie 1938: tot Carol II
Dupa modelul Italiei si al Germanaiei, regele Carol II a incercat instituirea unei dictaturi proprii. La 10 februarie 1938, a desfiintat partidele politice, asigurandu-si puterea suprema in stat. N-a gasit sprijin, iar reformele sale nu s-au bucurat de popularitate.
6 septembrie 1940: Ion Antonescu
Opinia publica il facea responsabil pe rege pentru cedarea unor importante teritorii: Basarabia, Nordul Bucovinei, Nordul Ardealului, Cadrilaterul. Carol II a fost nevoit sa abdice in favoarea fiului sau Mihai I, care prelua pentru a doua oara tronul, strict formal, fara prerogative, pe care Ion Antonescu i le-a pretins regelui Carol, odata cu rangul de "conducator".
23 august 1944: Regele Mihai
In momente grele pentru tara, regele Mihai I reintra in drepturile legitime, deposedandu-l pe Ion Antonescu de prerogativele ce nu i se cuveneau. El inlocuieste intreg guvernul, conducerea Armatei, a serviciilor de siguranta a statului si hotaraste intoarcerea armelor, impotriva celor care au dus tara la dezastru. Presa internationala comenta, la timpul sau, ca gestul regelui a scurtat durata razboiului cu 6 luni.
6 martie 1945: I.A. Vysinschi
Poate pare ciudat, dar lovitura de stat din 6 martie 1944 a fost dictata de trimisul lui Stalin, A.I.. Vysinschi, care l-a obligat pe rege sa schimbe guvernul, in pofida constitutiei, inscaunand un guvern prosovietic, condus de dr. Petru Groza. Consecinta: aservirea integrala a Romaniei catre URSS.
30 decembrie 1947: Petru Groza si Gheorghiu Dej
Cei doi actionand in afara Constitutiei si in afara oricaror legi il silesc pe regele Mihai sa semneze un act de abdicare, dupa care proclama Republica. A fost ultima decapitare la varf, de care vorbeste istoria Romaniei.
Ultimele decenii abia se scriu. Ele n-au intrat inca in istorie, dar locul le este sigur rezervat acolo. Acum, le-am evitat, pentru ca imi vine greu sa ma substitui istoriei si sa le calific.
Dar timpul n-a intrat in sac, posteritatea va scrie sigur despre ele, judecand unde au fost lovituri de stat si unde simple intamplari televizate. Intre timp, toate vor deveni amintiri.
Sursa: ziare.com
