În cazul în care ocupanţii unei clădiri de birouri acuză efecte acute negative privind confortul şi sănătatea, care par a fi în legătură cu timpul petrecut în acea clădire dar fără a fi posibilă identificarea unor cauze sau maladii specifice care le-au generat, se poate vorbi de "sidromul clădirii bolnave" (SCB).
Zonele care sunt vizate ca sursă a unor astfel de stări de disconfort accentuat şi care sunt reclamate de lucrători pot fi localizate într-o anumită încăpere, arie din cladire, sau pot fi răspândite prin întreaga clădire.
"Sindromul clădirii bonave" (SCB) se manifestă printr-o serie de simptome de disconfort acut: dureri de cap, iritaţii ale ochilor, nasului, sau gâtului; tuse uscată, piele uscată sau râioasă, ameţeală şi stare de greaţă; dificultăţi privind capacitatea de concentrare, oboseală şi alergie, sensibilitate la mirosuri.
Aceste simptome a căror cauză nu este cunoscută de către subiecţi dispar la mulţi dintre ei într-o perioadă scurtă de timp după ce au părăsit clădirea respectivă.
Cauzele sau factorii care duc la apariţia afecţiunilor din categoria "sindromul clădirii bolnave" au fost identificaţi ca fiind:
- ventilaţia inadecvată sub aspectul cantităţii şi distribuirii ineficiente de aer proaspăt introdus în clădiri prin sistemele
încălzire, ventilare, conditionare;
- agenţii chimici contaminanţi provenind din surse interne clădirii cum sunt compuşii organici volatili, inclusiv formaldehidă
emanaţi de: adezivi, mochete, tapiserii, produse manufacturate din lemn, maşini de copiat, pesticide şi agenţi de curăţare;
- noxele si particulele ce pot fi inhalate prin respiraţie ca monoxidul de carbon, nitraţii (dioxid de azot), proveniţi din
încălzitoarele cu kerosen, gaz natural, sobele cu lemne, şeminee sau sobe cu gaz natural;
- agenţii chimici contaminanţi provenind din surse externe clădirii cum ar fi: poluanţii din gazele de evacuare ale motoarelor
termice, din aerisirile instalaţiilor de canalizare, din instalaţiile de ventilaţie cu exhaustoare (de la camere de baie, bucătării,
garaj amplasat în apropierea clădiri);
- agenţii biologici contaminanţi ca: bacteriile, microbii, polenul şi virusii care se pot dezvolta în apa stătută, acumulată în
conducte, în umidificatoare, în colectoarele de scurgere, ori în alte locuri în care apa stagnează cum ar fi plăcile de
pardoseală, mochete sau straturi de izolaţie. Insectele sau dejecţiile de la păsări pot fi o sursă de contaminanţi biologici;
realitatea.net
