1. Război şi pace. Lev Nikolaevici Tolstoi. Capodopera "Război şi pace", care cu siguranță trebuie inclusă pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, zugrăveşte situația întregii societăţi ruse în perioada războaielor napoleoniene; evenimentele istorice şi interesele personale, căile de autodefinire a personalităţii şi spontaneitatea vieţii populare sunt prezentate drept componente echivalente ale existenţei natural-istorice.
2.Crimă şi pedeapsă. Fiodor Dostoevski. "O fiinţă superioară are oare dreptul să săvîrşească o crimă dacă această este în folosul întregii umanităţi?" – iată întrebarea care îl macină necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric şi mizantrop, în ceasurile lungi de meditaţie din odaia să strîmtă de la mansardă. Sub presiunea sărăciei cumplite, a însingurării şi a sentimentului de zădărnicie a tuturor aspiraţiilor sale, această teorie îndrăzneaţă este pusă peste noapte în aplicare, ducînd la un asasinat de o sălbăticie care zguduie întreg oraşul Sankt Petersburg. Dostoievski analizează cu intuiţia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendulările sale lăuntrice între bine şi rău, raţional şi iraţional, psihologia ucigaşului şi a anchetatorului, avansînd în final posibilitatea mîntuirii prin iubire, umilinţă şi jertfă de sine.
3.Muntele vrăjit. Thomas Mann. O capodoperă a literaturii secolului XX, Muntele vrăjit strânge într-o adevărată frescă intelectuală toate forţele ce acţionează asupra omului modern. Thomas Mann descrie în romanul sau societatea europeană de dinainte de Primul Război Mondial, o lume bolnavă ce se îndreaptă către o catastrofă. Autorul spune despre cartea să că potrivit modului în care este construită, compoziţia ei face că plăcerea lecturii să fie mai profundă şi mai mare atunci când este citită pentru a două oară.
4.Iliada şi Odiseea. Homer. Odiseea, că şi Iliada, cealaltă epopee celebra a Antichităţii, au fost atribuite unui singur poet — Homer, un rapsod din Ionia, o regiune în Asia Mică, ce a trăit în a două jumătate a secolului al VIII-lea i.H. Homer a preluat în epopeile sale tradiţii, fragmente şi motive din vechi cântece populare şi din mituri. Peregrinările iscusitului Odiseu (Ulise), de la cucerirea Troiei până la reve-nirea să în Itaca, prin ţinuturile fantastice, întâlnirile cu personajele miraculoase (Circe, Sirenele, Ciclopul, Polifem), înfruntările cumplite converg toate către un final dramatic — uciderea petitorilor Penelopei dar un final care redă credinţei nestrămutate şi dragostei valoarea lor perenă!
5. Demonii. F.M. Dostoievski. Este un alt titlu care apare pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață. "Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate care este constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze." Harold Bloom
6.Anna Karenina. Lev Tolstoi. În romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulgă ipocrizia înaltei societăţi, zugrăveşte descompunerea modului de viaţă patriarhal, distrugerea instituţiei familiei. Receptării lumii de către o conştiinţa individuală şi raţionalistă, scriitorul îi opune valoarea în sine a vieţii, în infinitul, în nestatornicia haotică şi în concreteţea ei reală, manifestîndu-se drept un "criptovazator al trupului" (termenul îi aparţine lui Dmitri Merejkovski).
7.De veghe în lanul de secară. J.D. Salinger. Situată de ani de zile în topul preferinţelor cititorilor din România și care cu siguranță trebuie inclusă pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, cartea De veghe în lanul de secară continuă să fie, la peste cincizeci de ani de la apariţie, cartea de căpătîi a adolescenţei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, şi ai căror părinţi s-au născut, probabil, în aceeaşi perioada că şi romanul, e că trec prin aceleaşi episoade, angoase şi mirări precum Holden Caulfield. Doar că el nu folosea atît de des cuvîntul "cool" şi nu naviga pe Internet. Iar cînd simţea nevoia s-o sune pe faţă de care era îndrăgostit, ori renunţă, pentru că nu avea chef, ori intră în prima cabina de telefon.
Problemele lui rămîn însă, şi chiar şi modul în care sînt rezolvate: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se întreabă de ce totuşi a avut romanul un succes atît de uimitor, în toată lumea şi, deja, de atîţia ani. În fond, nu e singură carte care-şi păstrează prospeţimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat într-o scurtă prezentare. Poate, pur şi simplu, e o carte foarte-foarte bună. Atît. Alăturaţi-va milioanelor de tineri care au citit-o şi veţi înţelege.
8.În căutarea timpului pierdut. Marcel Proust. Lucrul cel mai surprinzător pe care-l oferă artă lui Proust este faptul că o atitudine spirituală atât de excepţională, o optică şi un stil atât de nou s-au realizat într-o materi retrospectivă din toate punctele de vedere. Efortul de a readuce în prezent existenţa noastră dispărută, căutarea timpului pierdut, iubirea pentru o tradiţie care cuprinde atât cultură spirituală, cât şi viaţă socială, atât mediul, cât şi clasa, toate acestea arată că opera lui Proust este legată de trecut. Este o legătură voită. Nimic nu este mai departe că această artă de înfăţişările, manierele şi mâniile unui modernism estetic.
9.Bătrânul şi marea. Ernest Hemingway. Microromanul "Bătrînul şi marea", care cu siguranță trebuie inclus pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, i-a adus lui Hemingway premiul Pulitzer în Statele Unite şi a contribuit în mod hotărâtor la acordarea premiului Nobel în anul imediat următor. Succesul copleşitor al cărţii se datorează atât stilului direct şi concis, ce reprezintă marca stilistică definitorie a lui Hemingway, cât şi poveştii în sine, profundă, emoţionantă şi încărcată de semnificaţii. Bătrînul şi marea relatează trei zile din viaţă unui pescar cubanez pe nume Santiago, care timp de aproape trei luni nu prinde nici un peste. Urmărit de ghinion, el iese departe în larg, iar de dată această momeala aruncată de el atrage cel mai mare peste care a fost văzut vreodată, care însă nu se va lasă prins fără lupta.
Felul în care Hemingway descrie confruntarea, dar şi relaţia dintre Santiago şi ucenicul sau fidel, singurul care nu-şi pierde încrederea în el, fac din Bătrânul şi marea o capodoperă perenă a literaturii universale, a cărei bogăţie de sensuri se ascunde sub o poveste limpede, simplă şi cuceritoare.
10.Maestrul și Margareta. Mihail Bulgakov. Este un alt titlu care apare pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață. În plină epoca stalinistă, în care raţiunea exclude orice intervenţie a supranaturalului, Moscova e răscolită de isprăvile unui magician şi ale acoliţilor săi, un motan negru şi-un personaj ciudat, cu pince-nez, care-i pedepsesc pe moscoviţi pentru păcatele ascunse. Retras fără speranţa într-un sanatoriu, autorul unui român monumental, acum ars, despre viaţă în vremea lui Pilat din Pont, îşi trăieşte deznădejdea amoroasă, căci nu-şi vede viitorul alături de frumoasă lui iubita, Margareta.
Într-o altă vreme, Pilat din Pont îngăduie scârbit execuţia lui Yeshua Ha-Nozri, cunoscut mai apoi că Iisus, şi-l blestemă înciudat pe preotul Caiafa cel ticălos. Totul îşi găseşte însă reparaţie în lumea drăcească, "cu cinci dimensiuni", a lui Bulgakov: maestrul îşi revede iubirea pierdută, pe Margareta, dar şi romanul, căci "manuscrisele nu ard"; Iuda, trădătorul lui Yeshua, îşi pierde argintii şi viaţă, iar lumea moscovită putridă îşi primeşte lecţia.
11.Dragostea în vremea holerei. Gabriel García Márquez. În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţă îţi rezervă uneori surprize. La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţă lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai. (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirmă acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică.
Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţă femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansă unui nou început? Dragostea în vremea holerei, una dintre cele mai frumoase şi mai tragice poveşti de dragoste din literatură universală, a fost ecranizată în 2008, adaptarea pentru cinema a romanului fiind făcută de scenaristul Ron Harwoord, câştigător al Premiului Oscar şi al Globului de Aur.
12.O mie nouă sute optzeci și patru. George Orwell. Este un alt titlu care apare pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață. Cea mai cunoscută viziune distopica a lumii viitorului, romanul (scris în 1949), care cu siguranță trebuie inclus pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, este tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomică, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare a fi fost abolită.
Epurările şi evaporările au devenit un lucru firesc, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasă
nouvorba“, o limba mecanicistă care completează imaginea de lume ordonată ştiinţific. În imperiul fricii absolute şi sub ochii necruţători ai Fratelui cel Mare, libertatea individuală a fost pe vecie eradicată.
13. Mizerabilii. Victor Hugo. Mizerabilii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului al XIX-lea, , care cu siguranță trebuie inclus pe lista de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață, urmăreşte viaţa şi interacţiunile dintre mai multe personaje pe o perioadă de douăzeci de ani, începând cu anul înfrângerii finale a lui Napoleon. Concentrându-se asupra aventurilor protagonistului său, fostul puşcăriaş Jean Valjean, care caută să se îndrepte, să-şi răscumpere greşelile din trecut prin fapte bune, romanul examinează impactul social al acţiunilor acestuia. Se analizează natura binelui şi a răului, a legii, într-o poveste care înfăţişează istoria Franţei, arhitectura Parisului, politica, filozofia morală, justiţia, religia şi diferitele tipuri ale iubirii romantice.
14.Fraţii Karamazov. F.M. Dostoievski. Fraţii Karamazov, ultimul şi cel mai complex român al lui Dostoievski şi în acelaşi timp o chintesenţa a experienţei sale de viaţă, este povestea a patru fraţi şi a unui paricid. Fiecare dintre cei patru întruchipează o ipostază fundamentală a individului: Dmitri, cel mai în vârstă, reprezintă senzualitatea pătimaşă; Ivan este intelectualul, raţiunea; Aleksei (Alioşa), protagonistul romanului, e un simbol al trăirii spirituale şi al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatălui sau şi dedicat sofismului, ceea ce îl va duce în final la sinucidere. Moartea neaşteptată a tatălui, moşierul Feodor Pavlovici Karamazov – zgârcit, amoral, desfrânat – aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi, deoarece fiecare dintre ei are motive întemeiate pentru a-i dori dispariţia, şi da naştere la numeroase teorii, culminând cu un proces. În cele din urmă, soarta se dovedeşte potrivnică şi forţele destinului îi doboară pe Karamazovi, în vieţile lor împletindu-se tragedia, spaimele, atrocităţile, ura şi obsesiile.
15.Livada de vișini. A.P Cehov. "Cum o să ne trăim viaţă asta? Ce o să ni se mai întâmple? Când le citeşti în cărţi, toate ţi se par învechite, de parcă le-ai fi ştiut de când lumea, dar când iubeşti tu însuţi, îţi dai seama că nimeni nu ştie nimic! Că fiecare trebuie să hotărască singur pentru el. Dragile mele… scumpele mele surioare… Acum v-am spus tot… acum o să tac… Voi grai numai că nebunul lui Gogol: Tăcere, tăcere!…" (A.P. Cehov)
SURSA greatnews.ro
