Dacă vara viitoare va fi la fel ca aceasta, oamenii spun că vor pleca oriunde vor vedea cu ochii,lăsând satele pustii. ”Nu vom mai avea ce mânca. Nici noi, nici animalele”, mărturisește un sătean din zona Drislea, puternic afectată de secetă.
Câmpuri arse de soare, țărani disperați
În județul Botoșani, considerat mai ales în perioada comunistă ”Bărăganul Moldovei”, situația este disperată. Conform statisticilor oficiale, Botoșaniul, este cel mai afectat județ din România, din cauza lipsei apei. Sunt peste 114 localități afectate de lipsa apei iar întregul județ este efectiv pârjolit de soare. Două râuri care izvorăsc de pe teritoriul județului Botoșani au secat. În comuna Gorbănești, de exemplu, iazul comunal a secat complet. Efectele sunt devastatoare pentru săteni. Și asta în condițiile în care majoritatea populației rurale din județul Botoșani, și din Moldova în general, trăiește din agricultură și creșterea animalelor. Țăranii de la Botoșani spun că au rămas, efectiv, fără hrană, și pentru ei și pentru animale.
„Nu s-a făcut nimic. Porumbul este uscat tot în interior, parcă-i fier. Cartofi nimic. Nu avem ce mânca”, spune resemnată o săteancă din Socrujeni. O altă familie, din Drislea, caută disperați știuleții. Nea Vasile aruncă în lehamite ”păpușoii” seci. Soția acestuia aproape izbucnește în lacrimi. ”Este dezastru. Nu avem ce da la vaci, la găini”, mărturisește aceasta. Un alt sătean, de această dată din Bătrânești, se întoarce cu o căruță plină de tulpini uscate de porumb. ”Numai strujăni(n.r. tulpina porumbului) uscați, atât. Nici fasolea, nici cartofii nu s-au făcut. Nimic, tăt o ars. Merg cât mai încet așa, să-mi răcoresc necazul, că-mi vine să mă dau cu capul înainte în prima fântână”, spune săteanul.
”Cumpărăm de la ucraineni, că-i mai ieftin”
Cei care nu au reușit să obțină nimic de pe ogoare, au două soluții, spun sătenii, fie vând toate animalele și pleacă în străinătate, fie împrumută bani și cumpără furaje și legume pentru a trăi. Mihai are 24 de ani și trăiește în comuna Gorbănești. Mărturisește că-l bate gândul plecării. „Eu știu așa în construcții, că am mai lucrat un pic. Avem viței, da ce să facem cu ei, că furajul îi scump. Nu a ieșit nimic pe câmp. Jur că dacă aveam recoltă, aveam cu ce-i crește. Cred că iau femeia și plec. Am promis că aștept până vara viitoare. Dacă tot așa, merg în Germania”, spune săteanul. Ca Mihai sunt mulți prin satele din nordul României. Ajung, în disperare să-și vândă vitele pe nimic și să plece unde văd cu ochii.
„Dau vaca cu 1500 de lei, cu 500 de lei vițelul. Și gata. Mai vând ce pot, fac rost de bani de drum și de trăit oleacă până le dă neamțul sau englezul leafa, și pleacă fără să se uite înapoi. Da ce să facă, să moară de foame? Mulți ar fi stat acasă dacă le ieșea ceva pe câmp, că erau atașați, de părinți, de ai lor”, spune un alt sătean din Bătrânești. Alții, mai atașați de casă și poate cu ceva mai multe animale, se împrumută pentru a cumpăra furaje și mâncare. Sătenii mărturisesc că ajung să cumpere cereale ucrainiene fiindcă sunt mai ieftine. „Sora mea a cumpărat de 6000 de lei cereale. De la ucraineni cumpără. Toți cumpără. Dar dacă la anul va fi la fel, suntem distruși, fără discuție”, spune altă săteancă. Pe marginile drumurilor, mai ales în zona Drislea au apărut și panourile disperării. Oamenii cer disperați apă, scriind mesaje de ajutor pe cartoane montate la marginea drumului național. ”În curând, eu așa prevăd, că maxim vara viitoare, va fi circul foamei. Ori vor pleca toți în afară, ori va ieși răscoală ca la 1907. Fără recolta de anul ăsta, oamenii au epuizat toate resursele. Dacă la anul este tot secetă, cu ce să mai cumpere?”, spune un țăran din Drislea. ”Inclusiv un neamț, a dat faliment. Are mult teren pe aici pe la noi. O semănat rapiță și nu o ieșit nimic. Pleacă”, adaugă un alt sătean din Bătrânești.
Sursa: Adevărul