Să explic:
Faptul că sistemul de educație este falimentar este responsabilitatea… sistemului educațional…
La fel ca în alte țări, trecerea la era informațională și progresul tehnologic au lăsat în urmă educația clasică. Astăzi ai informația dorită la un click distanță, deci școala bazată pe reținerea de informații devine mai puțin relevantă și până când se va adapta va produce din ce în ce mai multă frustrare la copii și la părinți…
În schimb, dacă am face școală pornind de la nevoia concretă de prosperitate, am avea o pătură de mijloc solidă și majoritatea oamenilor ar fi independenți financiar.
În continuare am să demonstrez cum, prin 3 acțiuni concrete!
Practic, sunt 3 lucruri pe care dacă școala le-ar face diferit, ar inversa comportamentele neproductive pe care le generează azi:
1. Școala ar trebui să încurajeze greșelile, nu perfecțiunea !
Când un elev ia nota 6, accentul este pus pe faptul că lipsesc 4 puncte până la perfecțiune.
Cum ar fi dacă profesorii ar spune:
WOW !!!
Bravo, felicitări că ai luat 6, pentru că data trecută ai luat 5 !
Este un progres extraordinar ! Eşti un copil minunat !!! Uraaaaa !
…şi apoi, după o vreme… hai să vedem cum putem ajunge la nota 7…
În schimb, școala promovează mentalitatea premiantului:
Ia uite ce note bune a luat Mitică !
Din nefericire și Mitică este spălat pe creier, pentru că deși a luat 10 pe linie, când vrea să se descurce în viață, el constată că abilitatea de a învăța de 10 nu e plătită la fel de bine ca abilitatea de a accepta refuzurile atunci când faci o vânzare !
Mitică ajunge atunci din performer în clasă un performer al dezamăgirii și începe să își
distribuienegativitatea în jur, acuzându-i pe cei fără școală care ajung bogați !
De fapt, cei fără școală sau care au fost slabi la învățătură, dar care și-au creat propriul lor mecanism de dezvoltare a stimei de sine, înțeleg că o GREȘEALĂ e un semnal necesar pentru corecția de parcurs, nu o cădere în dizgrație.
Concluzie: avem nevoie de o școală care încurajează greșelile ca parte importantă din PROGRES, nu perfecțiunea, ca parte impotentă pentru succes…
Cum ?
Prin schimbarea felului în care profesorii și elevii dau feedback ! (aici e o întreagă teorie pe care nu o voi detalia acum, dar important de știut e că soluția există și e foarte practică)
2. Școala ar trebui să încurajeze cooperarea, nu competiția…
Premiantul Mitică le arată el tuturor colegilor de clasă că e cel mai bun …
Și ?
Ce e cu asta ?
Peste 10 ani, când Mitică va încerca să se descurce într-o lume antreprenorială, le va arăta tuturor cât de bun este în continuare și va avea foarte multă dreptate și foarte puțini bani…
În lumea reală, cei care cooperează câștigă mult mai mult decât cei care pun accentul pe competiție…
Nu spun că nu e nevoie de competiție… dar e important ca lupta aceasta să fie percepută ca un joc, nu ca un război, iar copiii trebuie îndrumați să o perceapă ca joc, altfel vor avea înclinația naturală să o ducă la extrem…
Cu cât înaintează în vârstă, cu atât ar trebui să se pună accent mai mare în școli pe cooperare…
Din păcate, în multe școli încă se întâmplă invers…
Concluzie: avem nevoie de o școală care să învețe copiii cum să lucreze în echipă, să socializeze și să influențeze cu integritate.
Cum ?
Mărind foarte mult procentul de timp petrecut în clasă (sau afară) cu jocuri experiențiale din care să rezulte importanța cooperării.
3. Școala ar trebui să pună accentul pe practicile care îmbogățesc omul, nu pe informațiile care îmbogățesc doar cultura generală
Ce este o practică de îmbogățire ? Orice activitate care este direct legată de bunăstarea financiară. Cele mai evidente sunt: vânzările, marketingul, networkingul și public speaking-ul.
Orice om care are astfel de abilități se poate descurca inclusiv atunci când ajunge într-o țară străină fără bani și fără posibilități de comunicare cu cei de acasă.
Este suficient să caute un antreprenor căruia să îi explice cum îi poate mări vânzările, contra unui procent din rezultat…
Concluzie: Avem nevoie de o școală care pe lângă cultura generală, să investească masiv timp și efort în educația practică – să îi înveţe pe copii principiile vânzării, ale marketingului făcut cu integritate, ale discursului public, etc…
Cum ?
Prin jocuri de rol, studii de caz și exerciții adaptate vârstei lor.
Dar pentru asta ar trebui ca profesorii înșiși să fie specializați în acest sens, iar asta nu se întâmplă, în primul rând pentru că educația profesorilor este de altă natură…
Așadar, până când acest gigant muribund care este sistemul educațional își va lepăda pielea scorojită odată cu năravurile vechi, orice om matur, mai ales dacă este părinte, ar trebui să suplinească lipsurile din sistem…
De asta cred eu că firmele de training și orice organism educațional care înțelege nevoile zilei de azi sunt atât de importante.
Asta facem și noi prin Fundația Alpha Leadership, atunci când îi învățăm pe tinerii cu vârste între 18 și 25 de ani cum pot deveni liderii României de mâine.
De ce ?
pentru că avem nevoie de lideri care înțeleg că progresul e mai important ca perfecțiunea
pentru că avem nevoie de lideri care se pricep să coopereze mai bine decât să se sape reciproc
și pentru că adevăratele abilități care produc prosperitate sunt cele care merită exersate de timpuriu dacă ne dorim o țară prosperă…
… și nu în ultimul rând pentru că fiecare dintre noi își dorește să își crească copiii într-un context mai frumos decât cel în care am crescut noi…
Inspiraţie !
P.S. Faptul că școala funcționează prost e o realitate… dar poate fi şi o oportunitate atunci când inţelegem cât mai mulţi dintre noi să servim această nevoie acută de educaţie inteligentă… şi de ce nu… să facem şi bani din asta.
Fă un gest!
Un text de Andy Szekely
