"În ce privește reorganizarea ANAF e inutil să-i mai explicăm domnului Petreanu orice, dacă după o întâlnire de două ore cu președintele Fiscului nu a înțeles mai nimic despre transformările și amploarea procesului de reformă a ANAF", a comunicat Fiscul, în 2 octombrie 2015, pe contul său de facebook.
Nu are nici o importanță că Vlad Petreanu e jurnalist. Putea să fie taximetrist. Amîndoi sînt contribuabili.
Acest răspuns cu "e inutil să-ți explicăm orice, că nu înțelegi mai nimic" către un cetățean este unic! Unic în Europa, America de Nord, India, Australia, aproape în toată Asia de Sud Est, o bună parte a Americii de Sud și în cîteva țări din Africa. Fără glumă.
În Namibia sau în Zambia, dacă un contribuabil primește un astfel de răspuns, funcționarul public este demis pe loc. Să nu proiectăm ce se poate întîmpla în Singapore.
În Anglia, acum ceva vreme, șeful serviciilor secrete a declarat că nu e suficient ca serviciile să lucreze legal, ci sînt obligate să-i și convingă pe britanici că lucrează legal. Imaginați-vă, vorbim despre serviciile secrete, nu despre Fisc.
Argumentul celor de la ANAF poate fi: Da, dar pînă și în India funcționarii publici sînt mai bine plătiți ca-n România. Ceea ce e adevărat.
Chiar și așa, nu e util pentru guvern să claseze drept inutil efortul de explicare. "E inutil sa vă mai explicăm orice, că nu înțelegeți mai nimic". Datorează nițel mai mult de atît! Nicicînd în istorie, statul nu a luat de la cetățenii săi atît de mulți bani.
La începutul secolului XX, statul preleva 10-15% din venitul național. Astăzi, statul își obligă cetațenii să-i dea 40-50% din venitul național. Comparațiile apar în cartea "Capitalul în secolul XXI", a lui Thomas Piketty.
Sigur, cifrele oscilează de la țară la țară. În Suedia se ajunge la 55%, Romania și Bulgaria merg mai degraba spre 30-35%.
Dar să reținem esența: puterea publică e mai mare decît a fost vreodată. Tema nu e dacă impozitele ar putea fi catalogate drept excesive. Dezbaterea se prelungește la infinit. Impozitele sînt necesare și reprezintă calea de a contribui la ideea și la realitatea comună. Certă e dimensiunea sumei și, automat, dimensiunea sarcinii statului.
Cînd prelevarea obligatorie e atit de extinsă, la fel de extinsă trebuie sa fie și transparența asupra felului în care banii aceștia se colectează și se folosesc. Nu poți să iei aproape de patru ori mai multi bani decît la începutul secolul XX și tu să vorbești cu cetățenii tăi ca în secolul XVI, cind ți se tăia capul dacă nu descălecai în fața suveranului!
Prefer să fiu tratat de stat ca o inteligență mediocră. E mai bine așa. Nu sînt inteligent precum Gelu Diaconu, șeful Fiscului, și cu atît mai puțin precum cei de la biroul de comunicare din ANAF.
Dar, într-o democrație, toți avem aceleași drepturi fundamentale indiferent de IQ. În calitate de contribuabili, sîntem obligați să fim corecți și prompți, nu iluminați.
De aceea, îi rog să nu se plictisească să ne explice. De pildă, ar putea începe prin a ne explica în deschiderea hîrtiilor care ne vin acasă de la Fisc despre ce e vorba în hîrtia aceea. Ați observat probabil acest lucru.
În afară de tonul marțial, care e clar din prima, cînd primești un document de la Fiscul din România ți-e aproape imposibil să înțelegi la ce se referă suma. În majoritatea cazurilor, ai de dat. În regulă. Dar de ce? De unde decurge obligația de plată?
Primești o hîrtie A4 plină cu citate din legislație. Cauți din ochi cifra că altceva oricum nu pricepi. Și plătești cu sentimentul impunerii, nu cu cel al cunoașterii, care însoțește înțelegerea situației.
Cam asta e relația Fisc – cetățean în România. "E inutil să-ți mai explicăm orice, că oricum nu înțelegi nimic!". Cei de la biroul de comunicare al lui Gelu Diaconu merită felicitări: au rezumat politica publică fiscală în cîteva cuvinte.
Dar nici noi nu ne lăsăm. Doar sîntem căpoși.
Nu cerem prea mult dacă, de la scrisorile cazone pe care ni le trimite acasă și pînă la facebook-ul unde ne perpelește ironic, ANAF va trece ușor, ușor la o explicație pe înțelesul oamenilor, într-o cadență firească, neultimativă.
Acesta ar fi un util început.
Al dumneavoastră, cu puțin IQ, dar cu multe mulțumiri!
Sursa: tolo.ro
