Nu exista niciun motiv de bucurie in faptul ca Statele Unite ale Americii vor trimite artilerie grea si echipamente militare in Romania. Totusi, rar am vazut mai mult entuziasm in presa centrala decat in ziua maretului anunt facut de secretarul american al Apararii, Ash Carter.

Nicio intrebare despre ce efecte va avea o astfel de mutare in plan geostrategic, nicio analiza despre foarte probabila inflamare a contextului regional. Nicio grija, nicio intrebare, nicio umbra de indoiala. Doar bucurie pura. Un entuziasm care parca ar anunta sfarsitul unui razboi, nu inflamarea si mai puternica a unui conflict si asa prea complicat si dificil de rezolvat.

In sfarsit, s-au mai vazut in istorie marsuri si descinderi militare in ritmurile aplauzelor frenetice de pe margine. Cu exceptia ca aplaudacii in cazul de fata sunt o mana oameni care formeaza intreaga imagine reflectata in presa.

Urmarind reactiile de dupa anuntul Statelor Unite, aveam sentimentul ca tara noastra ar fi luat locul Rusiei in G8 sau, in cel mai rau caz, Guvernul ar fi reusit sa dubleze salariul mediu, sa tripleze PIB-ul si sa scoata din saracie majoritatea zonelor aflate la limita subzistentei.

De ca si cum SUA ar fi anuntat ca trimit investitii de sute si mii de miliarde de dolari, asa cum ar fi fost firesc din partea unui partener strategic, nu armament a carui logica si finalitate nu poate fi decat una singura... Va las pe voi sa ghiciti care.

Dar faptul ca anuntul desantului militar a fost intampinat la Bucuresti doar cu urale si chiote de veselie spune totul si despre ce a ajuns media si cine sunt cei care dau tonul si trendul opiniilor.

Evident, din moment ce pe langa Romania alte sase state din Europa de Est si-au anuntat disponibilitatea sa gazduiasca echipament militar american, nu e cel mai usor lucru sa judeci modul in care fiecare stat in parte si toate la un loc aleg sa isi asigure securitatea in fata spaimelor trezite de Rusia lui Vladimir Putin.

Dar in ciuda nevoii legitime a fiecarui stat din vecinatatea Rusiei de a cauta protectie si de a-si creste nivelul de securitate in fata amenintarilor venite de la Moscova, fie ele mai mult sau mai putin directe si explicite, exista o idee care ar trebui sa sperie mai mult decat orice amenintare venita de la Putin.

E simpla si e demonstrata de toate marile razboaie din epoca moderna: in cazul unui conflict armat in zona, primii si cei mai puternic afectati de pe urma acestuia vor fi chiar oamenii din statele de granita dintre marile puteri prinse in jocul puterii la nivel global.

E atat de ironic sa vezi ca dupa experienta celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand tarile din Europa Centrala si de Est au fost campul celor mai sinistre experimente si locul celor mai mari dezastre umane, nimeni nu pare sa fi invatat prea multe din lectiile trecutului inca viu.

Si nu stiu de ce sunt atat de sigur ca, in cazul unui razboi, toti aplaudacii si eroii care astazi danseaza in cinstea bombelor pe care le vom primi cadou vor fi si primii care vor rupe fuga inspre zonele mai sigure si ferite de orice armament si artilerie grea.

Iulian Leca