O societate care în 40 de ani de comunism a învăţat să ceară, să pretindă să i se dea de la stat este dificil de reformat. Dar şi aşa, marea problemă a României este că, dincolo de ce poate părea legitim din partea celui care pretinde – pensionarii cu pensii speciale sunt o astfel de categorie care a ieşit în prim-plan în ultimele zile -, nu se pune cu adevărat problema dacă merită să oferi un avantaj de la stat cu preţul prăbuşirii sistemului sau al compromiterii lui pe termen lung, spune profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de sociologie şi asistenţă socială, Universitatea Bucureşti.

Pensiile speciale sunt doar o faţetă a problemei, adevărata piatră de moară este reprezentată de faptul că 40% din populaţia între 45 şi 65 de ani nu lucrează, dar cere sau i se dă bani de la stat.

Într-un interviu pentru ZF, Marian Preda observă că, în România, cei care cer mai mult de la stat nu sunt chiar dintre cei mai săraci:

"Activii care fac gălăgie sunt cei care stau rezonabil în raport cu alte categorii. Eu sunt de acord că magistraţii trebuie să aibă, de pildă, salarii mai mari, dar aceste salarii trebuie acordate după posibilităţi. Din păcate la noi problemele nu se discută global. Nu am avut o dezbatere serioasă pe buget, pe componentele sale, pe tipurile de cheltuieli. Nu există în conştiinţa publică conceptul de buget de venituri, buget de cheltuieli, buget consolidat. Toată lumea vrea procente din PIB, dar nimeni nu arată că, de exemplu, dacă spre pensii merg nouă procente din Produsul Intern Brut acest lucru înseamnă mai bine de un sfert din bugetul de cheltuieli. Este trist că unii dintre noi sunt săraci, dar nu-i vedem pe aceştia strigând cel mai tare. Cei care sunt nemulţumiţi de salariile de la stat sau de pensii sunt dintre aceia care de bine, de rău sunt plătiţi de acest stat", spune Maria Preda pentru ZF.

"Trebuie să ne învăţăm să cerem mai puţin. Dacă vrem model suedez, atunci să-l facem cu suedezi – să se muncească, nu să se întindă mâna. Asta este şansa României. Văd această şansă în generaţia neafectată de comunism, în cei care şi-au început un business, care au plecat din ţară sau au rămas, dar au spirit de iniţiativă. Văd o schimbare a României de jos în sus, dinspre organizaţii profesionale, dinspre aceste grupuri care formează acum «majoritatea mută», dar care pot fi unite de o idee", susţine Marian Preda.

Când vine vorba de plângerile pensionarilor privind nivelul lor de pensie, Preda opinează că nu actuala generaţie de pensionari este "generaţia de sacrificiu", ci generaţia "decreţeilor", adică a celor născuţi după 1967, când a fost emis decretul care interzicea avorturile.

"Actualii pensionari sunt din generaţia de după război. Au avut salarii bune, apoi şcoli şi facultăţi cât de cât bune, locuinţe date de stat pe care le-au cumpărat la preţuri modice după revoluţie. Generaţia celor născuţi după revoluţie, care va fi mult mai puţin numeroasă decât cea a «decreţeilor», are o şansă extraordinară, poate lucra la nivel european. Generaţia decreţeilor este cea care întreţine acum generaţia de după război, dar odată ce va ieşi la pensie, va avea reale probleme pentru că este numeroasă (în 1967 s-au născut aproape 528.000 de copii, faţă de 275.0000 în 1991 sau aproape 222.000 în 2008 - n.n.) şi trebuie întreţinută de o generaţie mult mai redusă numeric. Aceasta va fi adevărata generaţie de sacrificiu."