În urmă cu 35 de ani, la 26 aprilie 1986, a explodat reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, accident survenit în urma unui lung șir de erori umane care avea să fie catalogat drept cel mai grav din istoria nucleară civilă.
Reactorul a explodat pe data de 26 aprilie 1986, la ora 1:23. Acoperişul reactorului, greu de o mie de tone, a fost aruncat în aer, iar învelişul de grafit a luat foc şi 190 de tone de substanţe radioactive au ajuns la peste 1.000 de metri în atmosferă, iar apoi au fost purtate de curenţii de aer pe distanţe imense.
Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat atunci. Secretomania regimului sovietic a făcut ca pericolul imediat să nu fie cunoscut de populaţie.
Abia la 36 de ore de la dezastru au început evacuările în Pripiat, o localitate cu 50.000 de locuitori, situată la un kilometru şi jumătate de central, informează Digi 24.
În mai puţin de două zile, norul care purta particule radioactive, de 200 de ori mai puternice decât bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, a cuprins tot nordul Europei.
„Zona morţii” de la Cernobîl - un teritoriu otrăvit de radiaţii - se întinde pe 2.600 de km pătraţi. Este cunoscut oficial drept „zona de excludere”. Este perimetrul care a fost evacuat de armata sovietică după ziua de 26 aprilie 1986. 56 de oameni au murit imediat sau în lunile ce au urmat. Dar pentru alte sute de mii, destinul s-a schimbat într-o clipă.
- Peste 300.000 de oameni au fost evacuaţi din zonele contaminate.
- 6,6 milioane de oameni au fost expuşi radiaţiilor.
- 6.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost raportate până în 2005, în special în rândul copiilor şi adolescenţilor.
Totuși, cel mai amplu studiu despre Cernobîl, publicat de Academia de Ştiinţe din New York în 2013 şi redactat de trei prestigioşi oameni de ştiinţă, a arătat că 985.000 de oameni au murit, marea majoritate de cancer.
Iar efectele contaminării se simt şi acum, după 35 de ani.
Ce s-a întâmplat în România
Norul radioactive de la Cernobâl a ajuns deasupra României în prima zi din luna mai, atunci când românii celebrau Ziua Muncii. Timp de 9 zile, norul a rămas deasupra țării noastre, timpul fiind suficient încât mii de oameni, inclusiv copii, să fie afectați pentru tot restul vieții. Chiar dacă zvonurile începuseră să circule cu mult timp înainte, conducerea comunistă de la București a aflat despre accidentul nucleat după 5 zile de la explozie.
La cinci zile de la accident, sovieticii ţineau autorităţile române încă “în ceaţă”. La 30 aprilie, direcţia vântului dinspre Kiev se schimbase brusc şi norul radioactiv care măturase deja nordul continentului european atinsese şi teritoriul românesc.
La aproape o săptămână după explozia de la Cernobîl, chiar de “1 Mai Muncitoresc”, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a întrunit într-o şedinţă de urgenţă pentru a discuta despre efectele catastrofei în România, scria Cotidianul, în 2008, care a publicat în premieră stenograma acelei şedinţe, notează DC News.
O întâlnire “epocală” la care Ceauşescu a decis să informeze populaţia din zonele afectate de norul radioactiv doar pe jumătate şi să formeze o comisie de control asupra cazului, condusă de “savantul de renume mondial” Elena Ceauşescu. Însă, între timp, populaţia ieşise la iarbă verde şi petrecuse în natură, profitând de zilele libere de 1 Mai.
După 2 mai, oamenilor le era recomandat să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi.
Ulterior a fost declanşată o campanie în şcoli prin care elevilor li s-a administrat “antidotul” – o doză de iod. Iodul devenise în acele zile un panaceu căutat intens. La farmacii şi policlinici, unde se distribuia gratuit, binecunoscutele cozi nu mai mirau pe nimeni. Zvonurile, tipice unei lipse de informări oficiale, căpătau proporţii, colportate de panică.
Cancerul de tiroidă, atribuit în mare măsură radiațiilor de la Cernobîl
Potrivit unor surse independente, cancerul tirodian ar fi afectat circa 100.000 de locuitori din zonele afectate de norul radioactiv. de asemenea, numărul crescut de îmbolnăviri de leucemie este pus pe seama aceluiași fenomen.
Afecţiuni ale sistemului endocrin, în special glanda tiroidă, diabet zaharat, probleme oculare – creşterea numărului de cazuri de cataractă, cu debut precoce, afecţiuni diverse ale sistemului imun – cu scăderea rezistenţei la infecţii şi creşterea numărului de boli alergice, în special la copii -, probleme cardiovasculare, creşterea prevalenţei hipertensiunii arteriale, scăderea fertilității sau malformații congenitale, toate acestea au fost puse pe seama accidentului de la Cernobâl.
Cum putem să ne apărăm de efectele radiațiilor
După accidentul de la Cernobîl, românii au aflat cum să se apere de radiații. Principalul antidot în astfel de cazuri este de iodura de potasiu. Dar iodura de potasiu protejează numai tiroida. Nu previne intrarea în corp a iodului radioactiv prin inhalare sau prin mâncarea contaminată. Nu protejează alte părţi ale corpului în afară de tiroidă și nu preotejează tiroida de alte componente radioactive în afară de iod, cum ar fi, de exemplu, cesiul, pentru care nu există antidot. De asemenea, medicamentele nu au efect retroactiv, deci, odată expusă iodului radioactiv, tiroida nu va îşi va reveni după tratarea cu iodură de potasiu. O doză de iodură de potasiu are efect pentru 24 de ore.
„În cazul unei contaminări serioase, ar trebui să existe clinici specializate. Iradierea poate fi exterioară sau interioară corpului. Spălarea corpului și îndepărtarea hainelor sunt folositoare pentru iradierea exterioară. Odată absorbite radiațiile în corp, aceste măsuri nu mai ajută la nimic. Se impune aici îngrijirea la terapie intensivă prin monitorizarea contaminării. Pentru acest lucru este nevoie de centre specializate, căci de pomană izolăm dacă dejecțiile sunt aruncate la canal și nu la un decontor special”, explică prof. dr. Victor Voicu. Din păcate, România nu deține astfel de centre specializate.