Pictorul Constantin Piliuţă, unul dintre cei mai reprezentativi pictori români contemporani, s-a născut la 4 februarie 1929, la Botoşani. A urmat cursurile Liceului „A. T. Laurian" din orașul natal, apoi, a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1945-1949), sub îndrumarea pictorului Alexandru Ciucurencu.
A debutat în 1956, la Bucureşti, iar apoi a participat la circa 50 de expoziţii de grup, anuale de stat şi expoziţii de artă românească în străinătate (1964 - Moscova; 1965 - Delhi; 1966 - Budapesta, Zagreb, Belgrad; 1969 - Moscova; 1970 - expoziţia internaţională de la Varşovia; 1974 - Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow; 1975 - Lisabona, Ankara, Atena; 1976 - Praga, Istanbul; 1977 - Paris, Copenhaga, Beijing, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia; 1978 - Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin; 1979 - Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico; 1994 - Munchen), potrivit volumului "Dicţionarul artiştilor români contemporani" (Editura Meridiane, 1976) şi https://alexisart.ro.
De asemenea, a susţinut aproximativ 20 de expoziţii personale (Bucureşti, 1957, 1962, 1968, 1972; Veneţia, 1967; Havana, 1969; Malmo - Suedia, 1970, Odorheiul Secuiesc, 197; Bucureşti, sala GalAteCa a BCU, 2002). Lucrări ale pictorului au fost expuse alături de cele ale altor maeştrii ai peniţei, la Primul Salon de Grafică Satirică Românească, precum şi la expoziţia de artă plastică "Arc in the Palace" (2002).
Creaţia lui Constantin Piliuţă, axată pe naturi statice, peisaje, nuduri, flori, cai, balerine, beţivi, lăutari, reflectă o realitate stilizată, romanţată a lumii, fiind proiecţii ale unei realităţi transfigurate din care fac parte prieteni, cunoscuţi şi chiar artistul însuşi. A lucrat pictură de şevalet, grafică, scenografie pentru teatre din Botoşani şi Bucureşti, frescă. În desen şi în pictură, înţelese ca modalităţi tradiţionale de exprimare, a rămas adeptul unui figurativ care îşi găseşte în propria sa metamorfoză resursele expresivităţii. Tonurile luminoase, degajate de impurităţi, compun o lume aerată, în care meditaţia se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură şi vitală. Cu aceleaşi posibilităţi de esenţializare, pictorul a abordat şi alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Ştefan Luchian) şi compoziţii de evocare istorică, potrivit https://vatra-mcp.ro/.
În domeniul artei monumentale a realizat, în colectiv, portrete de voievozi şi cărturari (frescă în tempera la Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), compoziţia de artă monumentală pentru Hidrocentrala Porţilor de Fier (1973), panouri decorative (mozaicuri din sticlă colorată şi marmură).
Pentru activitatea sa artistică a fost recompensat cu mai multe premii şi distincţii, între care: Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România (1964), Premiul "Ex-equo" al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (1971), Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române (1974), Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2003) pentru îndelungata activitate creatoare, originalitatea şi talentul pictural deosebit, recunoscute pe plan naţional şi internaţional.
Maestrul Constantin Piliuţă a murit la 3 mai 2003, la Bucureşti. În memoria sa a fost inaugurată, în 2004, o galerie, pe Calea Victoriei nr. 210, scrie AGERPRES.
Lucrări ale artistului fac obiectul a numeroase licitaţii importante de artă şi au fost expuse în cadrul mai multor expoziţii, precum "Grafica în pictura românească din colecţii particulare" (2012), "Maeştrii Artei Româneşti - Colecţia Dantes" (2015), "Artişti botoşăneni de ieri... de azi ...." (2020), "Constantin Piliuţă. Culoare de zenit" (2021).