Este o după-amiază obişnuită în curtea familiei Morcov din Botoşani, acolo unde a luat naştere o canisă bine-cunoscută în lumea de specialitate, dar discretă şi neştiută pentru noi, ceilalţi. Cristian şi Valentina şi-au găsit un refugiu pentru întâmplările zilnice şi nu întotdeauna fericite cu care se confruntă. Îşi împart viaţa cu copiii lor dar şi cu căţeii.

Puţin spus căţei, pentru că de fapt sunt ciobăneşti caucazieni, cu constituţii masive, făcuţi pentru pază. În cele trei cuşti mari, un "domn" şi două "domnişoare"- Ahab, Inoescha şi Yamaha.

Puiuţii, şase la număr, sunt copiii lui Ahab, însă doar unul dintre ei, Dakar, va rămâne în familie, pentru că este copia fidelă a tatălui său, ceilalţi urmând să ajungă în alte curţi, în alte oraşe, în alte ţări. Particularitatea acestor câini este aceea că sunt campioni sau viitori campioni.

Ahab este un supercampion şi, de câteva zile, este campion european, cu titlu câştigat la Kiev, în Ucraina, acolo unde a "ras" toate premiile puse în joc.

Cristian Morcov povesteşte:

"Ahab se trage din nişte părinţi foarte buni, bunicii sunt toţi campioni pe linie, câştigători în Rusia, importaţi din Rusia şi aduşi în ţară- un părinte, iar celălalt din Polonia, dar tot importat din Rusia. Ahab... i-am dat acest nume după căpitanul din "Moby Dick", pentru că atunci când era pui făcea toate şotiile posibile. Îl închideam în cuşcă şi când ne întorceam îl găseam în curte. Ne uitam pe unde reuşea el să iasă, nu am aflat niciodată. Se căţăra pe undeva... Avea vreo nouă luni, dar era destul de mare, iar vecinii au venit cu lemne să lucreze la casă şi l-au găsit pe Ahab în drum. M-au sunat: "Vecine, câinele matale e în mijlocul drumului, nu putem merge nici mai departe şi nici nu ne putem întoarce". La 2 noaptea am venit şi l-am adunat în curte, iar a doua zi, pe lumină, am căutat urme de păr pe gard, să-mi dau seama cum a reuşit... Am ridicat gardul şi mai înalt, l-am acoperit cu tablă, plasă sudată, nu împletită, că aia se lăsa. Noi când am venit aici mai era o singură casă, la câteva zeci de metri, iar caucazienii noştri au făcut şi de pază în cartier. Mai treceau pe aici cu căruţele, la vecina s-a dat o spargere, dacă mai plecau seara la cumpărături şi lăsai copiii în casă, parcă te grăbeai înapoi. Ei, cu câinii în curte, nu ne-am mai făcut griji. Când s-a aflat în zonă de existenţa lor, lucrurile s-au liniştit. Ziua sunt cuminţi, liniştiţi, îi scoatem din cuşti şi nu vă fac nimic, dar seara, odată ce noi am intrat în casă şi ei sunt eliberaţi din cuşcă, nu te mai poţi apropia de curte".

Începuturile unei poveşti de ataşament şi afecţiune

Încă locuiau la bloc atunci când au luat contact cu primul Caucazian. Habar nu aveau unde urmau să ajungă doar din simplul motiv că le plăceau această rasă, atitudinea câinelui de Caucaz, independenţa şi uşoara infatuare.

"Povestea a început aşa: primul câine l-am luat în urmă cu nouă ani, acum face pază la Flămânzi. Al doilea câine, când am cumpărat terenul, l-am adus şi i-am făcut padoc acoperit, dar nu aveam pedigree, nu ştiam prea multe pe atunci. Nouă ne plăceau caucazienii, dar nu aveam cunoştinţe despre linii... ne limitam la ce vedeam. L-am dat unui prieten al cărui copil l-a iubit din prima clipă şi acum trăieşte în Curteşti. Apoi a venit Bora, mama lui Ahab, pe care a ales-o fiica noastră de la Turda, după o excursie pe la prietenii noştri din ţară, aşa că fiica şi soţia au avut mână bună. Nu ştiam noi pe atunci de concursuri, de criteri şi întâmplător am pus pe net o poză şi cineva a văzut-o şi mi-a spus că acel câine e de concurs. Atunci am auzit de un concurs la Suceava. Am mers acolo, ne-am înscris la expoziţie şi ce să vezi: a câştigat titlul de cea mai bună femelă la vârsta de 11 luni, era junioară. A plăcut foarte mult şi atunci ne-am dat seama ce câine avem. Atunci am căutat standarde, ne-am informat, am studiat cred 11 pagini de condiţii, despre cum trebuie să arate caucazianul. De exemplu, raportul cranio-nazal trebuie să fie 3/2, adică craniul trebuie să fie o dată şi jumătate faţă de nas, lungimea picioarelor, coada, unghiurile, aşa numitele angulaţii. dantura, pigmentaţia, structura blănii, subpărul. Nu este vorba de subiectivitate, ci calcul matematic. Am învăţat împreună iar când cumpărăm pui ştim ce să cerem. De exemplu, una dintre domnişoarele de afară şi una pe care o ţinem în vale, la canisă. Plus mai avem o căţea în Focşani, pe care o avem în coproprietate, provenită dintr-un mare campion rus, iar mama la fel. Amândoi au câştigat Eurasia, Grand Campion Rusia, foarte buni... Tatăl lui Ahab este al unui prieten din Bistriţa, un adult aproape cât Ahab de mare, care se trage tot din nişte campioni din Rusia. Nu este o întâmplare că Ahab este acum campion, pentru că din cuibul de nouă pui, şapte sunt campioni. Din ceilalţi doi, unul este în Franţa şi celălalt este la Rădăuţi", explică proprietarul.

European Dog Show, Kiev, 2017

După ce a câştigat o mulţime de premii în ţară şi în străinătate, Ahab a plecat, cu întreaga familie, la Kiev, la competiţia în urma căreia a câştigat titlul de campion european. Până acolo, însă, a fost o aventură care l-a obosit pe Ahab şi i-a epuizat psihic pe Cristian şi pe Valentina.

"Am căutat cel mai bun drum, fizic, am ales un traseu de 758 de kilometri încercând să mergem numai pe drum european, crezând că va fi bun. Am stat trei ore în Vamă la Siret, iar Ahab era în remorcă şi a suportat gazele de eşapament. După trei ore am trecut şi am început să dăm de drumurile de Ucraina- câteva sute de metri ca-n palmă, alte câteva sute de metri cu valuri şi urme de tir, asfaltul fiind modelat de la căldură şi macadam în oraş. Mergeam cu 15 kilometri la oră şi ultimii 300 de kilometri ne-au terminat. Când am coborât din maşină, lui Ahab îi tremurau picioarele, făcuse febră musculară pentru că încercase să-şi ţină echilibrul. L-am lăsat să se odihnească, dar la concurs nu era în forma lui obişnuită, ci cam la un 70%, dar, cu toate astea, a câştigat. A mers frumos, dar eu ştiam că nu e nici pe departe de forma lui. La întoarcerea acasă am mutat toate bagajele în remorcă şi pe el l-am adus în portbagaj, în spate, a fost cu totul altfel. Nu vă spun cum au ajuns bagajele."

În concursuri, familia Morcov are o superstiţie: nu se uită la contracandidaţi decât în momentul în care câinii intră în ring, niciodată mai devreme.

"Ni se dă un catalog în care sunt descrişi câinii şi originea lor, cine sunt părinţii, etc. Niciodată nu mă uit pentru că altfel aş avea emoţii iar câinele simte emoţia şi atunci prefer să nu ştiu. Ne facem treaba, ieşim din concurs, apoi ne vedem de ale noastre. Unul dintre contracandidaţi, pe care îl ştiam de pe internet, dintr-o canisă foarte bună, era un câine foarte bun, care câştigase Clubul de la Karakan, un premiu pe care Ahab îl câştigase anul trecut. Era un câine puternic, bun şi apreciat de arbitri. Înainte de concurs, facem o mulţime de exerciţii, îl punem să stea nemişcat, practic îngheaţă pentru a fi analizat de arbitri. Dresajul e la un nivel primar, de bun simţ. Dacă i-ai spus să stea, stă, dacă i-ai spus pas, atunci pleacă la pas, iar asta se învaţă în timp. Până şi Altai, fratele lui Ahab, care este un pic mai agresiv, ştie să-şi arate dinţii, să stea cuminte când trece arbitrul pe lângă el. Mergem cu amândoi în concursuri, şi el este campion, dar are un alt temperament, de mic a fost aşa. Caucazienii au personalităţi puternice, nu sunt păpuşi, ei sunt trecuţi în grupa a II-a a câinilor agresivi. Însă toţi câinii, în afară de Altai, stau la poze, la mângâiat. Ahab cu Altai nu prea se înţeleg aşa că îi ţinem separaţi, s-au bătut când erau înpreună aşa că pentru siguranţa lor... Ahab l-a bătut cam rău pe Altai mai demult, când erau juniori, pe la 11 luni. S-au speriat de la un fulger şi au devenit agresivi. A fost ciudat pentru că până atunci stăteau împreună, erau prieteni".

Nici acum Cristian şi Valentina Morcov nu realizează cât de departe au ajuns cu câinii lor, noroc de telefoanele prietenilor care îi felicită pentru performanţe.

"Ahab este primul campion european din România, mă refer la caucazieni. La Kiev au fost 38 de câini în grupa a II-a, concurenţa a fost fantastică. Dar de regulă pe unde ne ducem cu Ahab culegem tot ce se poate culege. De exemplu, am fost în Bulgaria, o experienţă de trei zile, un adevărat maraton. În prima zi a câştigat „Best în show”, a doua zi, o premieră, „Best în show” şi a treia zi a fost „Rezervă Best in Show”. A fost Camppion Bulgaria, apoi Grand Campion Bulgaria şi apoi Campion Balcanic. Apoi este Campion Juniori România, Campion România, Campion România Cum Laude şi apoi trecem la Campion Moldova, Ucraina, Bulgaria, Ungaria şi acum Campion european. Să vedem acum dacă vom participa la Campionatul Mondial. Are o mulţime de premii şi titluri câştigate (foto) dar pe bună dreptate, este un exemplar deosebit".

Câinii, pasiunea familiei

Colegele de cuşcă ale lui Ahab sunt Inoescha şi Yamaha. Inoescha, pe numele complet Inoescha Transylvania Giant, a câştigat şi ea la Suceava, la juniori, însă Yamaha, numită Yamaha iz Altaiskogo Kovcega abia şi-a primit actele aşa că va merge şi ea la concursuri de acum înainte.

Cei şase pui sunt ai lui Ahab, iar mama lor este în co-proprietate cu un prieten al lui Cristian. În total, în proprietatea familiei Morcov se găsesc 16 câini, din care nouă adulţi, şase pui şi o junioară care era pe drum la momentul discuţiei. Când pleacă de acasă, câinii nu rămân nesupravegheaţi, părinţii lui Cristian şi ai Valentinei făcând cu rândul la îngrijit.

"Până şi părinţii mei care erau mai reticenţi cu câinii s-au ataşat de ei. Noi aşa ne curăţăm de oboseală, îngrijindu-i pe câini, ne jucăm cu ei, îi periem. Caucazienii au o atitudine deosebită, mai semeaţă şi nu sunt linguşitori. Aşteaptă să fie mângâiaţi, dar nu caută. Ei doar se apropie şi aşteaptă să fie mângâiaţi, nu sunt exuberanţi. Dar simt afecţiunea. Am avut o aventură cu o fătare care a durat trei zile. Am stat continuu lângă Bora, nu am lăsat-o o clipă. Am dormit cu rândul. Nici nu ştiam ce am de făcut, am stat cu veterinarul în telefon, mi-am pus mănuşa când a fost nevoie şi am ajutat-o, să nu se chinuie. Avem o colaborare profesionistă dar şi prietenească. Se fac tot felul de tratamente, ne-am învăţat şi noi", spune Valentina Morcov.

Ceea ce ar fi trebuit să fie şedinţa foto cu căţeii s-a transformat într-o joacă pentru că pur şi simplu nu te poţi stăpâni să nu-i smotoceşti. Iar răspunsul este pe măsură.



Ahab





Puiuţi





Inoescha



Yamaha





Dakar



Premiile