Sfânta Maria Mică este un eveniment celebrat atât de Biserica Ortodoxă, cât ÅŸi de cea Romano-Catolică. NaÅŸterea Maicii Domnului este considerată de PărinÅ£ii Bisericii drept momentul istoric în care a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoÅŸesc.
Prin puritatea vieÅ£ii ei, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară s-a făcut vrednică de a fi cea din care să Se nască Fiul lui Dumnezeu.
NaÈ™terea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc care a început la 1 septembrie. Ea este prăznuită pe data de 8 septembrie. Sfântă Scriptură nu ne relatează acest eveniment. Însă, scrierile apocrife oferă foarte multe amănunte despre originea È™i copilăria Fecioarei Măria.
Cea mai importantă sursă în acest sens, o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creÈ™tină din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioară Măria a fost scris în jurul anului 140. DeÈ™i nu este considerată o scriere canonică, informaÈ›iile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.
Tatăl Fecioarei Măria se numea Ioachim È™i era din seminÈ›ia lui Iuda. SoÈ›ia lui Ioachim se numea Ana È™i era fiică preotului Matthan. Astfel, tatăl Fecioarei Măria era un urmaÈ™ al regelui David, iar mamă, o descendentă din familia preoÈ›ească a lui Aaron, împlinindu-se prin această proorocia că Mesia va avea o dublă descendentă: împărătească È™i preoÈ›ească.
Sărbătoarea NaÈ™terii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară È™i toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă spre zonele calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul îÈ™i face simÈ›ită prezenÈ›a.
De aici È™i spusă: “O trecut Sântamarie, leapădă È™i pălărie!”
Este vremea în care se desfășoară diferite târguri È™i iarmaroace. Din această zi se încep unele activități practice specifice: culegerea unor fructe È™i plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semănatul cerealelor de toamnă.