Drapelul României este tricolor: roÅŸu, galben ÅŸi albastru. Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri autohtone datând din vremea lui domnitorilor Åžtefan cel Mare (1457-1504) ori Mihai Viteazul (1593-1601). Însă, în mod oficial, reunirea celor trei culori pe un drapel românesc datează din 1834. Atunci, principele Valahiei, Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) cerea permisiunea sultanului otoman de a înfăţiÅŸa culorile steagurilor pentru unităţile militare româneÅŸti.
Dispunerea culorilor pe drapel era una orizontală, banda roÅŸie fiind amplasată în partea superioară, cea galbenă în mijloc, iar cea albastră în partea inferioară.
Å¢ara Românească decidea ca tricolorul să devină drapel naÅ£ional, culorile fiind dispuse de această dată vertical: albastru la lance, galben în mijloc ÅŸi roÅŸu în afară. Regimul instituit după revoluÅ£ie a scos din uz tricolorul, numai că domnitorul Munteniei, Barbu Åžtirbei (1849-1853, 1854-1856) l-a reintrodus ca drapel al unităţilor sale militare, aÅŸa cum făcuse ÅŸi predecesorul său, Alexandru Dimitrie Ghica, revenind totodată la dispunerea orizontală a culorilor.
Ulterior, steagul tricolor al militarilor români devenea simbolul Unirii Principatelor Valahiei ÅŸi Moldovei (1859), pentru ca în 1863 să fie investit de principele Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) ca drapel naÅ£ional.
De la începutul domniei lui Carol I (1866-1914) ÅŸi până astăzi steagul Principatelor Unite, ulterior al României a fost tricolorul cu benzile dispuse vertical: albastru la lance, galben în mijloc ÅŸi roÅŸu în afară. Lăţimea fiecărei culori este o treime din lungime. Albastrul este cobalt, galbenul - crom, iar roÅŸul - vermillon.
