Barbu Lazareanu, (5 octombrie 1881, Botosani - 19 ianuarie 1957, Bucuresti) a fost un istoric literar, publicist, membru titular al Academiei Române (1948), doctor în filologie, a fost salvat în timpul deportarii evreilor de Regina-Mama Elena a României.

A colaborat la principalele periodice ale miscarii muncitoresti („România muncitoare”, „Socialismul”), iar apoi la presa ilegala a PCR. Împreuna cu I.C. Frimu a pus bazele unei universitati muncitoresti. A scris versuri si numeroase articole si studii despre literatura româna clasica si despre folclor. Dintre acestea, cele mai importante au fost adunate în volumul „Glose si comentarii de istoriografie literara” (1958).