Numele judetului, este imprumutat de la orasul de resedinta, denumire veche, mentionata documentar, pentru prima oara in anul 1439. Curios este, ca pe teritoriul judetului, acest toponim, nu se intalneste nicaieri, pe cand, in podisul Sucevii, este frecvent: Botosana, comuna; Botosanita Mare, Botosanita Mica, sate. Toponimul propriu-zis, il intalnim mentionat pentru prima oara in "Letopisetul lui Grigore Ureche", in legatura cu evenimentele din anul 1439. Astfel, cronicarul mentioneaza ca, "in anul 6947 (1439), noiembrie 28, au venit tatarii si au pradatu si au arsu pana la Botosani, si au arsu si targul Botosani". Ultimele cercetari, ne dau data certa, data de 1401, cand Alexandrul cel Bun, organizeaza ierarhia bisericeasca a tarii, actul emis mentionand: "Dat-au eparhiei Sf. Mitropolii aceste tinuturi: Suceava, Neamtul, Tg. Iasi cu tinutul Orhei, Harlau cu Botosanii si Cirligatura". Unii autori, considera ca numele a aparut dupa intemeierea statului feudal Moldova, iar altii, printre care si Nicolae Iorga, apreciaza ca, numele asezarii dateaza din timpul lui Stefan cel Mare ( Stefan cel Mare in drumul spre Harlau, poposea la M-rea Popauti, si nu asezarea Botosani).
Botosanii, au fost de la inceput targ, fiind, centru de colectare a darilor, in unitatea administrativ-teritoriala, creata de cumano-tatari, dupa 1240. Va deveni si centrul comercial, atragand populatia din zona, prin asezare, la intretaierea unor drumuri principale. De aceea, la 1439, apare in document "...si targul Botosanii ...". La inceputul primei domnii, a lui Petru Rares, targul Botosani, impreuna cu ocolul sau, facea parte din apanajul Doamnei, sotia voievodului Petru Rares, aducator de venituri. Normal, daca era sat, nu putea fi daruit ca privilegiu sotiei sale, probabil, era un targ dezvoltat economic, cu venituri mari. In favoarea acestei idei, pledeaza si inscriptia de pe pisania bisericii armene din localitate, considerata cea mai veche biserica armeana, din anul 1350. Mentionand faptul ca, principala ocupatie a armenilor o constituie comertul, deducem ca acestia, nu s-ar fi asezat intr-un sat oarecare, ci intr-un targ deja constituit, sau intr-o localitate dezvoltata economic.
Cercetarile efectuate, privind aparitia si toponimia a numeroase localitati, pe valea Prutului, a Jijiei, a Baseului ne obliga sa admitem ipoteza, ca numele de "Botosani" deriva, din antroponimul "Bathu-chan", Hanul Tatarilor, care in anul 1241, a pradat partea estica a Europei, din Polonia pana in Bulgaria, si ale carui hoarde, s-au revarsat peste Transilvania si Serbia, pana in Silezia si Croatia. Argumentul prin care se explica cum a ajuns Bathu-chan sa-si lege numele de aceasta localitate, (trebuie sa fi fost un loc pustiu, sau un sat, mic, sarac), este ca Hanul a ocolit totdeauna abordarea steagului in targuri, stabilindu-si resedinte in locuri deschise, la intretaierea drumurilor comerciale importante, in apropierea surselor de apa si a padurii.
(Susa: "Judetul Botosani in 2013 - Monografie geografica", Mihai Poclid, Editura Taida, Iasi - 2013)
Din târgul Botosaniului au pornit nenumarate acte si hrisoave purtând pecetile unor domnitori ca: Petru Rares, Stefan Tomsa, Alexandru Lapusneanu, Eremia Movila si altii.
Din vremea lui Stefan cel Mare si pâna catre secolul al XVIII-lea la Botosani au existat impunatoare curti domnesti, loc de popas si odihna pentru voievozii Moldovei.
Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botosanii nu au fost cetate ci târg deschis, fara ziduri", ceea ce a dus la existenta unui comert înfloritor. Amplasat la o mare raspântie de drumuri de interes continental (unul care lega porturile Marii Baltice, prin Liov, cu porturile de la gurile Dunarii si de pe tarmurile Marii Negre, altul ce trecea peste Carpati legând orasele din Transilvania cu Europa Orientala încrucisându-se la Botosani), târgul Botosanilor a devenit în scurt timp unul dintre centrele comerciale ale Moldovei.
Se pare ca, începând cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaste comertul aduce orasului venituri însemnate, iar prima pecete a orasului a fost un paun cu coada rasfirata ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumparate cu bani din venitul târgului.
Marii voievozi ai Tarii Moldovei, Stefan cel Mare si Petru Rares, înscriu numeroase prezente la Botosani, în judetul nostru pastrându-se si azi ctitoriile domnesti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) si Sf. Nicolae Popauti (1496) ale lui Stefan cel Mare, azi monumente istorice.
Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, sotia voievodului Petru Rares: Bisericile Sf. Gheorghe (1551) si Uspenia (1552).
Având o existenta de câteva secole, Botosanii au beneficiat de o stralucita civilizatie agrara si o înfloritoare viata urbana, conservând, ca într-un autentic muzeu în aer liber, exceptionale dovezi ale vremurilor de mult apuse: gospodarii taranesti, conace boieresti, somptuoase edificii publice si elegante locuinte construite în rafinate stiluri arhitectonice, stravechi biserici de lemn si piatra, datini si obiceiuri ancestrale.
Descoperirile arheologice de pe teritoriul judetului nostru (localitatea Cucuteni) confirma faptul ca în aceasta zona au fost prezente asezari omenesti înca din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramica si pamânt ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt nivel artistic.
Foarte multe asezari din judet sunt atestate documentar în perioada secolelor XIV - XVI. Dorohoiul este atestat documentar la 1407, iar orasul Botosani în 1439.
Radacini
Vestigii arheologice marturisesc despre existenta sociala in aceste tinuturi din timpuri mai vechi (sec. IV e.n.). un tezaur alcatuit din vase si monede de argint datand de la sfarsitul sec. IV, se afla la Muzeul de Istorie din Moscova!
Insa prima mentiune documentara a orasului Botosani se gaseste in Letopisetul de la Bistrita si are referire la o incursiune tatarasca:
- Scrie letopisetul nostru ca in anii 6947 (1439) noiembrie 28, intrat-au in tara oaste tatarasca, de au pradatu si arsu pana la Botasani si au arsu si targu Botasani.
Inedit
Inedit pentru Botosani este faptul ca o perioada lunga de timp a fost apanaj al Doamnelor Moldovei, deci veniturile incasate aici nu intrai in visteria tarii, fiind lasate deoparte pentru Doamne.
Veche administratie
La sfarsitul sec. XVI carmuirea orasului revenea unui vornic din partea Doamnei, care avea sarcina sa stranga veniturile ei, sa judece pricinile, sa pazeasca linistea si sa scrie ravase in numele targului. Pe langa vornic functiona un consiliu orasenesc, format dintr-un soltuz si 12 pargari alesi de comunitate.
O administratie bine pusa la punct, va functiona in Botosani dupa 1820, cand orasul nu va mai fi apanaj al Doamnelor.
Istoric în date
1439 – prima atestare documentara
1551 – Biserica „Sf. Gheorghe“ este ctitorita de doamna Elena, sotia domnitorului Petru Rares
1552 – Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, cu acelasi ctitor, doamna Elena
1670 – apare cea mai veche pecete a târgului pe un document
1759, 28 decembrie – este înfiintata cea mai veche „Scoala domneasca“
1820 – ia fiinta „Casa obsteasca“, cu misiunea de a pava drumurile
1825 – se organizeaza piata din centrul orasului care în 1832 va fi iluminata pe timp de noapte cu lumânari
1832 – ia fiinta corpul pompierilor si se pun bazele organizarii sanitare
1835 – ia fiinta Scoala primara Armeana
1831 – Boierul I. Mavromati înfiinteaza spitalul „Sf. Spiridon“
1838 – ia fiinta o trupa de teatru, care va alcatui nucleul teatrului „Mihai Eminescu“, înfiintat la 21 decembrie 1914
1864 – Mihai Eminescu lucreaza ca practicant la tribunalul orasului
1866 – se inaugureaza prima tipografie
1868 – se înfiinteaza Camera de comert si industrie pentru judetele Botosani, Dorohoi si Suceava
1871 – prima gradina publica
1887 – apare Liceul de fete „Carmen Silva“
1926 – înfiinteaza Universitatea Populara „Nicolae Iorga“
