Loc de dat cu…EPIGRAMA (XCIV)

Loc de dat cu…EPIGRAMA (XCIV)

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Epigrama în literatura română” ( Editura „Dealul Melcilor”, Braşov, 2001), reprezintă teza de doctorat a scriitoarei Elis Râpeanu, având drept conducător ştiinţific pe Ştefan Cazimir. Scrisă la îndemnul lui Mircea Trifu şi fiind rezultatul a 14 ani de cercetare, ea constituia, la acel timp,  o premieră mondială:  prima teză de doctorat în epigramă. Aprobarea temei s-a făcut greu, dar susţinerea  venită din partea a doi profesori, Ştefan Cazimir şi Paul Cornea, a dus la concretizarea intenţiei. Preluăm din expunerile autoarei, fără a altera  mesajul, câteva puncte tari  care au contribuit la acceptarea temei:  „1. multe personalităţi ale culturii au fost solidare cu epigrama; 2. epigrama a devenit un fenomen literar şi din umor e cea mai abordată; 3. în actualitate, epigrama înfloreşte la români ca în nici unul dintre spaţiile latinităţii; 4. creaţia umoristică se constituie într-un adevărat ferment al vieţii culturale; 5. se potriveşte perfect cu structura psihică şi cu umorul naţional; 6. ocupă un loc preferenţial în lectura cititorilor de reviste de umor; 7. e tot mai evident faptul că epigrama a devenit un produs literar de care nu se mai poate face abstracţie şi trebuie spartă „conspiraţia tăcerii”la care este supusă; 8. treapta superioară de spiritualitate la care a ajuns, cizelarea artistică, noile valenţe (poetică, aforistică, politică) pe care le-a căpătat nu mai pot fi  ignorate de critica literară”.

Elis Râpeanu consideră că epigrama are o tradiţie milenară. Încă de la începuturile sale „îşi conturează cerinţele, individualizându-se stilistic prin lapidaritate, prin noutatea ideii sau exprimării, ce picură ironie sau umor”.  Cercetările făcute de autoare au condus spre greci şi spre faptul că s-a început prin a fi  exprimate în vers epic, apoi în vers elegiac.  În perioada alexandrină, epigrama suportă o cizelare luând forma unei mici compoziţii, un fel de elegie în miniatură. Elis Râpeanu constată că la alexandrini „apare acel element, acel inefabil specific epigramei moderne, spiritul, care contribuie la realizarea poantei, punând în evidenţă elementul satiric”. De la greci, epigrama a fost preluată de romani, Marţial fiind cel care „îi dă strălucire, fixând statutul literar definitiv” şi care  „i-a cizelat forma şi i-a intuit mecanismul: ciocnirea de idei din care rezultă poanta”. În ceea ce-i priveşte  pe români, autoare remarcă faptul că aceştia au abordat-o mai târziu, prin secolul al XIX-lea, dar n-au mai abandonat-o, din contra, perfecţionând-o: „poezie cu formă fixă, formată de regulă din patru (sau două) versuri, cu două rime”.  Înainte de a trece la analiza epigramei în literatura română, Elis Râpeanu  face o panoramare a epigramei în  marile literaturi: italiană,  spaniolă, franceză,  engleză, germană  şi rusă. Reţinem informaţia că  englezii au înlocuit epigrama cu limerik-ul, creaţii din cinci versuri cu rimă aa, bb, a.Spre exemplu, în „România literară” nr 21 din 22 mai 2020, poetul Constantin Abăluţă publică un limerick: „De ani, un bătrânel pe Gange / mergea doar cu picioroange. / Rămas numai cu zile / Îşi cumpără rotile / Dar fu-nghiţit de mâl pe Gange.”

Elis Râpeanu încearcă o primă  etapizare a epigramei româneşti.  Conştientă că etapele se suprapun, că există o fluiditate a lor către margini,  titlurile sunt prezentate fără extremele temporale.  Ele sunt adăugate de mine în urma unor astfel de coordonate exprimate în text. Etapele (perioadele) epigramei româneşti în literatura română sunt: 1. perioada de acumulări (până la 1890); 2. perioada de maturizare (1890 – 1915); 3. perioada  de înflorire dintre cele două războaie (1916 – 1940); 4. perioada imediat următoare celui de-Al Doilea Război Mondial (1941 – 1948); 5. perioada de restrişte şi de redresare (1948 – 1970); 6. perioada de avânt a epigramei moderne (începând cu 1970).

Prima perioadă este cea în care epigrama îşi defineşte statutul, îşi face prezenţa în revistele literare,  se instituie în mediul literar, se impune sintagma „stil epigramatic” datorită instituirii figurilor de stil proprii epigramei precum repetiţia ca formă de anaforă, antanaclaza, comutaţia, repetiţia în gradaţie, antifraza, ironia, lauda în reproş, sarcasmul, oximoronul, antiteza etc.  Tot acum sunt exersate calambururile pe seama unor nume şi hipocoristicele( spre exemplu, Maiorescu e numit Mulierescu). Se înfiinţează o serie de reviste cum ar fi „Cocoşul” în care, în 1881, apare pentru prima dată denumirea de „epigramă”. Concluzionează Elis Râpeanu: „E perioada în care condeie consacrate în literatură contribuie la cizelarea acestui produs literar. Ea câştigă atât în formă, cât şi în ingeniozitatea ideilor şi îşi fixează definitiv forma de catren cu două perechi de rime; în plus, se impune acel mecanism epigramatic, acea tensiune interioară care se naşte din ciocnirea ideilor, între explicit şi implicit…”.

A doua perioadă, cea a maturizării, se remarcă prin apariţia volumelor de autor impunându-se noţiunea de „epigramist”. Ea va culmina, scrie Elis Râpeanu,  „cu apariţia primei antologii a epigramei româneşti”  sub îngrijirea lui Sofronie Ivanovici şi intitulată „Epigramiştii noştri” (1914). Tot acum „gazetăria umoristică devine îndeletnicire de scriitor”.  Se impun Caragiale, Cincinat Pavelescu sau Teleor, înteţindu-se şi duelurile epigramistice.

Autoarea lucrării aşează cea de-a treia perioadă  (de înflorire) între cele două războaie mondiale. Epigrama se regenerează în acelaşi timp cu celelalte genuri literare. Va fi continuată de epigramiştii afirmaţi înainte de Primul Război Mondial şi de noua generaţie care tocmai se ivea. Este perioada în care apare antologia semnată de N. Crevedia şi Calotescu-Neicu, revista  „Epigrama”scoasă de Virgiliu Slăvescu, iar  popularitatea lui Cincinat Pavelescu e în  creştere.  În acelaşi timp se „remarcă” neinspiratul punct de vedere al lui George Călinescu, acela că „epigrama este un strănut”.  Încep să se afirme Ion Ionescu-Quintus şi Păstorel Teodoreanu.

Elis Râpeanu remarcă faptul că în România, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nu au dispărut creaţiile de satiră şi umor. Mai toţi umoriştii de valoare se grupează în jurul revistei „Gluma” sau se îndreaptă către revistele „Veselia”, „Papagalul”, „Musca”, „Piţigoiul” sau „Humorul”. E perioada a patra  în etapizarea făcută de Elis Râpeanu, când se remarcă Mircea Ionescu-Quintus şi Păstorel. După 1944, afirmă autoarea, „viaţa epigramei şi a epigramiştilor devine tot mai grea. Păstorel e mereu vizat din cauza epigramelor sale antibolşevice şi anticomuniste, care circulau oral”.

Epigrama va trece prin altă etapă, a cincea, una de restrişte dar şi de redresare şi asta fiindcă, spune autoarea, „se duce altă politică, se naşte altă lume”. Publicaţiile de umor îşi încetează apariţia.  Apare „Urzica” a cărei tematici sunt în concordanţă cu noua linie politică. Revistei îi este rezervată o analiză destul de elaborată cu vădite tente de  crestomaţie. Sunt enumerate şi revistele literare care îşi amintesc de existenţa epigramei şi  participă  la redresarea ei. Spre exemplu, revista „Ateneu”, în numărul său din 20 martie 1967, prin Romulus Vulpescu, îl readuce în actualitate pe Păstorel, evocat la trei ani de la dispariţie.

Investigaţiile făcute de Elis Râpeanu privind cea de-a şasea perioadă au scos în evidenţă faptul că între 1950 şi 1970 „în domeniul epigramei se acumulaseră deja valori şi energii care impuneau organizarea epigramiştilor în cenacluri proprii”. Astfel, apar primele cenacluri: „Cincinat Pavelescu” în Bucureşti, „Ridendo” la Timişoara şi „Verva” la Brăila. Urmând exemplul, cu timpul se vor înfiinţa cenacluri şi cercuri în mai toate oraşele mari ale ţării, iar în 1990 se înfiinţează Uniunea Epigramiştilor din România.

De amintit că periodizarea făcută ajunge până în anul 2000. De atunci au mai trecut 20 de ani şi probabil că la o nouă ediţie ar trebui adăugată o altă etapă, a şaptea, intitulată  perioada online.  De reţinut concluzia făcută de autoare la nivelul anului 2000: „Această adevărată bijuterie literară care ne-a însoţit de-a lungul multor decenii cu forţa ei penetrantă, concentrată în focarul unei idei, a evoluat, s-a modernizat, reflectând, de fapt, progresul şi starea de spirit a societăţii româneşti. Modernizarea ei e evidentă, nu numai în grija epigramistului  de vocaţie pentru cizelare prozodică, în tematica atotcuprinzătoare şi diversă – politica trecând pe primul plan, ci şi în strategia inepuizabilă a producerii poantei, antrenând în ascuţimea şi arta ingeniozităţii nu numai ideea şi mijloacele artistice, ci şi exploatarea valenţelor infinite ale limbii române”. (VA URMA)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

VIAŢĂ DE FAMILIE

Se-ajută soţii pe la noi,

Dar nu în toate casele,

Şi spală, zilnic, amândoi:

El „putina”, ea…vasele. (VASILE LARCO)

 

DEZAMĂGIRE NOCTURNĂ

Mă aşteptam şi-n astă seară

Să vii în pat la mine, iar,

Se vede că m-ai tras pe sfoară…

Nesuferitule ţânţar! (VASILE LARCO)

 

PROMISIUNI ELECTORALE

De-o vreme nu-s înjurături,

Guvernul n-a vorbit aiurea,

S-a ocupat de „uscături”

Şi, iată…a tăiat pădurea! (VASILE LARCO)

 

OGLINDA

Cu părul nins în faţa ei,

Minţit de-amici şi de femei,

Cum nu mai eşti ca înainte

Regreţi că numai ea nu minte… (GHEORGHE BÂLICI)

 

PE ULTIMUL TĂU DRUM

Chiar dacă nu ai fost fenomenal,

Te zgârie în suflet tot amarul,

Căci ai muncit o viaţă ca un cal,

Să zică toţi că a murit…măgarul. (GHEORGHE BÂLICI)

 

DESTIN

În viaţa cu noroc în rate

Îşi duce omul crucea-n spate,

Ce-adeseori e mult prea grea

Cu-amicii toţi urcaţi pe ea!.. (GHEORGHE BÂLICI)

 

DEVOTAMENT

În parlamentul ţării

El a muncit cu-avânt

Şi, culme a răbdării,

N-a scos niciun cuvânt!  (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

ACTUALI ȘI FOȘTI

La putere, pe cuvânt,

Nu toţi cei ce fură, sânt;

Deci nu judecaţi cu ură

Dacă cei ce sânt, mai fură.  (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

LIBERTATE

Cine este la putere,

De e mare, sau pitic,

Are liber la avere;

Cine nu e, ciocu mic!  (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

PRIN FIREA LUCRURILOR…

Femeia e asemeni cu pământul

În care viaţa prinde rădăcini,

E un ogor mănos…pe care vântul

Mai duce şi sămânţă din vecini. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

NEMULŢUMIRE

Dădea din gură într-un hal

Şi-apoi a fost amară, acră,

Scorţoasă, dură, mama soacră…

Se lamenta un canibal. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

UNUI ŞEF INFATUAT

Cum eu mă aflu la butoane

Şi sunt un fel de Dumnezeu,

Veniţi cu daruri şi plocoane!

De lăudat, mă laud eu. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

STUDIU

Se vede un progres

Cu rezultate bune,

Atunci când ai succes,

Sau ai…succesiune! (GRIGORE COTUL)

 

POVESTE DE DRAGOSTE

S-au cunoscut şi s-au iubit

De când munceau afară,

El…un băiat introvertit,

Ea…nerulată-n ţară. (GRIGORE COTUL)

 

DIALOG ÎNTRE DOI COLEGI DE GRĂDINIŢĂ

- Mama mea este mai bună

Ca a ta, nu e minciună!

- Nu te contrazic defel,

Tatăl meu zicea la fel! (GRIGORE COTUL)

 

CĂ AŞA-I ROMÂNUL  

Biruri, taxe, dări la stat,

Nici nu vreau să mai ascult,

Dacă spun… m-am săturat

Ei cred c-am mâncat prea mult!(GHEORGHE GURĂU)

 

PROMISIUNI ELECTORALE  

La ştirea lor azi mă comport

Ca unul care-ar şti ce vrea,

Ne dau şi pod şi-aeroport…

Ce bine-i că putem pleca! (GHEORGHE GURĂU)

 

DESPRE SPORURI 

Noi ştim că viaţa le e grea,

Dar celor ce-au promis „mai  bine”,

Sunt de acord să li se dea

Chiar sporul maxim de.. ruşine! (GHEORGHE GURĂU)

 

VREMEA, CA VREMEA… 

Când plouă afară, stau şi ascult

Singur în casă, marele tumult,

De „sus” cum se aud bubuituri…

Şi ţipete, scandal, înjurături. (GHEORGHE GURĂU)

 

UNEI CANDIDATE

Votaţi-mă şi va fi bine!

O candidată ne invită.

Cum nu spunea şi pentru cine,

Azi bănuim noi, că…evită. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

PARADOX SAU…

Un tribut adus prostiei:

Ştirea-i de acum doi ani,

Că pe fondul sărăciei

Noi avem prea mulţi grăsani. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

FENTA

Unchiul Tase-i fericit!

Nu plăteşte, s-a-nvârtit,

Nici impozit pe venit.

Mare şmecher. A murit! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

 

PARADOX JURIDIC

Tot mereu o să vedeţi

Multe condamnări penale…

Fac destui analfabeţi

Falsuri intelectuale. (VASILE MANOLE)

 

PARADOX FEMININ

O femeie  prea frumoasă

Pe colege le-ntărâtă,

Că la toate le dă clasă

Şi ajunge-a fi urâtă. (VASILE MANOLE)

 

PARADOX PUR ROMÂNESC

Munţii noştri aur poartă

Însă noi suntem în veci,

Cât românii se tot ceartă,

Tot supuşi austrieci. (VASILE MANOLE)

 

EROAREA NOCTURNĂ A UNEI SOŢII

Amantul, ca de obicei,

În pat ajuns-a dintr-un salt,

Dar invitat la sânul ei

A dat de soţ la…celălalt. (ELENA MÂNDRU)

 

SUPER-MINI

O haină mai divină

Cine-ar putea concepe:

Piciorul se termină,

Iar fusta nici nu-ncepe. (ION DIVIZA)

 

ARMĂ STRATEGICĂ LA CHIŞINĂU

Oricât s-ar afla de tare

Nu ne-ar bate hoarda slavă,

Dacă n-ar avea-n dotare

Coada de topor moldavă. (ION DIVIZA)

 

GÂNDUL MEU…

Gândul meu mai sare calul

Şi mai ia la palme malul,

Uneori mai trece dealul,

Depăşind cu mult realul… (GIREL BARBU)

 

MAI SUNT…

Mai sunt atâtea vise nevisate

Şi-atâtea vorbe nerostite

Că n-ar ajunge trei milenii jumătate

Să fie toate-ndeplinite. (GIREL BARBU)

 

FIDELITATE ÎNTRE POLITICIENI

E un angajament fratern

Şi-i respectat cu străşnicie:

Stau împreună în guvern

Apoi la fel…şi-n puşcărie! (ELENA MÂNDRU)

 

CU OCHII LA VECINI  

S-a-mpământenit ideea,

Că românu-ar fi bogat,

Dacă-n ţară, vorba-aceea,

Se păstra, cât s-a furat! MAX OPAIŢ)

 

ÎN CĂUTAREA DREPTĂŢII

Pentru că-i lipsea curajul,

Hotărât că vrea dreptate,

A lăsat la crâşmă gajul

Şi, beat, a căzut pe spate! (MAX OPAIŢ)

 

AMBIŢIE FĂRĂ MARGINI

S-a gândit că vrea avere ,

 Hotărâtă că se poate,

Şi  că dacă  se va cere,

Va ,,munci" pe brânci sau...coate!! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI BĂRBAT FĂRĂ PREJUDECĂŢI

Şi-a dorit seara de gală,

EL, sperând într-o minune,

Ea, o supraponderală,

Dar, avand o ...slăbiciune! (MAX OPAIŢ)

 

TOATE LA TIMPUL LOR

Totul se plăteşte-n viaţă!

Omul speră cât mai poate,

EL, cu ,,viitoru"-n faţă,

EA, ,,impinsă   pe la spate"! (MAX OPAIŢ)

 

SPRE BINELE MORŢILOR

Să nu bată lungă cale

În neștire prin tenebre,

Mánageri vor fi-n spitale

Șefii pompelor funebre! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

UN BUN PLĂTITOR DE IMPOZITE

CĂTRE STATUL SĂU 

Statule ce te hrănesc,

Cum m-obligi tu să trăiesc,

Când, ignár, eu te implor

Să mă-nveți cum să nu mor?! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CE-ARE VIDUL CU COVID-UL  

Simt pe pielea-mi ce e vidul

De când mi-i chimirul vid.

L-au numit greșit COVID-ul,

Când, de fapt, el e ...CARDVID. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CALUL DE DAR SE CAUTĂ-N GURĂ?  

Cică,-n loc să mulțumească

Că-i de rasă românească,

Premierul moldovean:

- Nu cumva e-un cal troian? (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CAPRA, CÂT E DE RÂIOASĂ,

 COADA-CIOT TOT SUS O ŢINE 

Auzind că vin românii

Cu-ajutoare, ca frățânii,

Șefii - vitregi - moldoveni:

- Îi primim. La Costiujeni. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

 CELUI CARE NU RESPECTĂ PROTEJAREA DE VIRUS

Ai să-l iei, dacă nu-l ai,

Sinucidere cretină !

Dacă-l ai, de ce să-l dai ?

E crimă ! Tu ești de vină. (DUMITRU BUJDOIU)

SĂRACUL ADAM

O enigmă pentru toți :

Eva ce de bani avea,

Zilnic frunze cumpăra;

Adam n-avea de chiloți. (DUMITRU BUJDOIU)
 

S-AU REDESCHIS CABINETELE STOMATOLOGICE

Cu plăcere, la dentistă
Am venit; dar este tristă,
Două luni, suspină-njură,
Că n-a mai lucrat în gură. (DUMITRU BUJDOIU)

LA 80 DE ANI

Alt tabu de la muiere :

“Nu pui băutură-n gură !”

Doamne, ce mai lovitură !

Era singura...plăcere(DUMITRU BUJDOIU)

 

FRICA  

E moda acum: ori amendat ori ai Covid!

Amenda o acceptă fiecare individ,

De Covid ești  internat  în spitale…

Miza-i  mare…se dau, se iau parale. (STELICĂ SIRITEANU)

 

SFATUL UNUI EPIGRAMIST  

De n-ai inspiraţie,

Ia o indicaţie:

Dă-te  aproape  de femei…

 Şi pentr-o lună  ai idei. (STELICĂ SIRITEANU)

 

REPLICĂ   

Cu ce a spus  domnul mai sus

Sunt deacord, nimic de spus,

Dar de merge până-n piață,

Subiecte-s pentru-o viață. (STELICĂ SIRITEANU)

 

LA NUNTA UNUI POET

La nunta ta cu-atâtea bucurii,

Toţi cititorii ne-am gândit a-ţi cere

Vreo patru săptămâni să nu mai scrii,

S-avem şi noi…lună de miere. (POMPILIU BARBU)

 

UNUI „POET”

Amicu-şi duce-ncet, încet,

Un trai de treburi frământat;

În timpul liber e poet.

(Noroc că-i veşnic ocupat). (GHEORGHE  BELEI)

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Află despre noutățile din industria SEO, îmbunătățește-ți cunoștințele și socializează cu oameni deosebiți din domeniu, SEO Vibes on Tour, București

astăzi, 14:42
42

SEO Vibes on Tour este un super eveniment special dedicat celor care pasionați de lumea SEO, iar scopul lui este de a aduce împreună specialiștii de SEO pentru a-și îmbunătăți cuno...

USR Botoșani: Bani de reabilitări stradale și căldură în școli, la un pas de a fi dați de primarul Andrei pe campania sa electorală

astăzi, 13:33
206

În condițiile în care botoșănenii își rup mașinile de ani de zile pe străzile denivelate din Municipiul Botoșani și în condițiile în care elevii sunt puși să-...

O judecătoare a murit într-un mod stupid, la 54 de ani. ”A mai apucat să-şi sune soţul, dar…”

astăzi, 12:54
2149

Moarte stupidă, la 54 de ani, a unei judecătoare din cadrul Tribunalului Iași. Femeia a decedat marți, după ce a căzut pe scări.„Nu era bolnavă. A fost pur şi simplu un accident. Di...