O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Conform dicţionarelor epitaful este: 1. “Inscripţie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală”; 2. “Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane”. La începuturile sale, epitaful a fost (pe alocuri încă mai este) o chestiune neumoristică. Diofant, spre exemplu, şi-a scris epitaful sub forma unei probleme a cărei rezolvare ne conduce spre aflarea vârstei matematicianului. Mariile personalităţi şi-au ales adesea câte o propoziţie, o frază sau un vers din operele scrise sau cu referire la un moment crucial din viaţa lor. La mormântul lui Nichita Stănescu se poate citi: “Eu nu sunt altceva decât / O pată de sânge / Care vorbeşte”. I. D. Sârbu, în “Adio, Europa!” (vol. II), povesteşte cum şi-a conceput epitaful încă din puşcărie, pe care o făcea ca deţinut politic, în următoarea formă: “Trecătorule, nu mă judeca după cele ce le-am făcut, ci după cele ce-am refuzat a le face”.
Tot în sursa amintită, I. D. Sârbu aminteşte de Cimitirul Vesel de la Săpânţa unde fiecare cruce are inscripţionat un epitaf. Dintre toate, distinsul disident l-a ales pe unul de la mormântul unui fost communist, epitaf, evident, adăugat de alţii: “Curva-I curvă până moare şi marxistu’ până-l doare!” Este interesant, ca element de sinceritate, “Epitaful” lui George Bacovia: “Aici sunt eu / Un solitar, / Ce-a râs amar / Şi-a plans mereu. / Cu-al meu aspect / Făcea să mor / Căci tuturor / Păream suspect.”
Oricât umor ar îngloba un epitaf, trimiterile lui sunt către efemeritate, aspect care l-a determinat pe Virgiliu Slăvescu să-l definească prin cuvintele: „cea din urmă deşertăciune omenească”. Teoreticienii epitafului consideră că acesta poate lua patru forme: autentic, imaginar, trist şi ironic. S-a impus cea de-a patra formă devenind o epigramă în sensul său modern. Din această perspectivă, Titu Popescu îl defineşte ca fiind „o epigramă la pretext funebru”. Cu ceva ani în urmă, distinsul epigramist Petru-Ioan Gârda pune epitaful sub o formă dilematică: „epigrama epitaf sau epitaful epigramă”. Nepunând semnul întrebării şi făcând abstracţie de valoarea matematică a lui „sau”, ambele variante sunt valabile. Aceeaşi logică, de a pune epitaful într-o situaţie de a face „haz de necaz” , Mircea Trifu dă titlul antologiei de epitafuri a Clubului Epigramiştilor „Cincinat Pavelescu”, de a cărei îngrijire s-a ocupat, astfel: „Epigrame pentru eternitate” (Editura „Litera”, Bucureşti, 1980). Explică Mircea Trifu în „cuvântul înainte”: „Iată de ce am ajuns la convingerea că soluţia cea mai cinstită este aceea de a preveni pe cititori că volumul este totuşi un volum de epigrame şi că pretenţiile lor – justificate şi fireşti – ar trebui să vizeze conţinutul său şi nu cele câteva biete cuvinte de început care, fie ele pedestre ori înaripate, nu pot adăuga şi nici nu pot scădea nimic din valoarea lor intrinsecă”.
Epigramiştii au trecut şi ei la definirea epitafului folosind armele lor, acestea luând deseori forme de distih sau catren. George Caranfil îl defineşte astfel: „Epitaful, aşadară, / E-o colivă literară”. Nelu Ionescu – Quintus îl defineşte printr-un catren: „Cel din urmă gând / Mortului sau moartei / Ca pretext având / Ironia soartei!”. Epitaful de azi este epigramă curată, el devenind ironie sau autoironie puse într-o pastilă în care 99% este inteligenţă comprimată.
Revenind la antologia în discuţie, ea cuprinde 74 de nume. Multe consacrate, altele urmând să confirme în timp. Făcând o statistică a profesiilor celor 74 de nume, acestea au următoarele repartiţii: economişti (6), ingineri (9), funcţionari (7), profesori (14), publicişti (3), jurişti-avocaţi (9), ofiţei (1), contabili (3), arhitecţi (4), poeţi (2), domeniul medical (5), tehnicieni (4), pictori (2), regizori (1), informaticieni (1) şi alte domenii (3). Am ales din antologie câteva autoepitafuri, considerând că sunt o dovadă a unei duble cunoaşteri din partea autorilor, de sine şi a celorlalţi: Victor Macarevici: „Sper, peste câteva milenii, / Că un savant autohton / Mă va repune printre genii / Alături de…Tutankamon.”; Nicolae Stânculeanu: „În viaţă-am fost şi crai şi bleg, / Şi-n multe gropi am dat, nu neg. / Dar când cu-atâta m-am ales, / Din asta jur că nu mai ies!”; George Zarafu: „Trecând pe-această tină, / Tot căutându-mi drumul, / Am ars să dau lumină / Şi-aici se află…scrumul!”; Nicolae Petrescu: „Cuminte dar intransigent / Zac liniştit în groapa mea. / O, trecător, fii mai atent, / Nu da şi-n ea!”; Giuseppe Navarra: „Acum, în cel din urmă ceas, / Din tot ce n-o să iau cu mine, / Iubiţii mei amici vă las, / Vă las cu bine!”; Corin Bianu: „Îngheţ în lut încet, încet, / Când iarna-şi face prezentarea / Şi-ncep în taină să regret / C-am refuzat incinerarea.”; Gheorghe Buliga: „Doamne, cât m-am păcălit, / Loc de veci când am plătit! / Tras pe sfoară-s evident: / N-am nici gaze, nici curent!”; Nicolae Halmaghi-Scoreanu: „Când voi fi pe năsălie / Nimeni să nu fie trist: / Am murit de bucurie / C-am ajuns epigramist.”; Constantin Calotă: „Mă aflu-aici de patru ani / Şi spun cinstit: nu mă căiesc; / Nu am prieteni, nici duşmani / Şi simt, în fine, că trăiesc!”; Nicolae Ţaţomir: „Nu mă plângeţi! Scurta viaţă, / Ca să nu mă întristeze, / Râs-am – tânăr – sub mustaţă / Şi – bătrân – printre proteze.”; Mircea Rădulescu: „La căpătâi să mi se scrie / Ceva subtil şi delicat, / Cu foarte multă fantezie… / (Chiar dacă nu-i adevărat!)”; Ion Geană: „La moarte, tot avutul meu / Să-l puneţi, rogu-vă,-n sicriu, / Că-n drumul pân-la Dumnezeu / Câţi sfinţi voi întâlni, nu ştiu!”;
Hotărât lucru, în forma sa modernă, epitaful este „o epigramă pentru eternitate”, Ion Grigore având dreptate când spune: „Asta ni-e cumplita soartă / (Spun din groapă fataliştii) / Chiar când Dumnezeu ne iartă / Nu o fac epigramiştii!”.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
VITEZA UIMEŞTE
Azi sunetul e depăşit
De avioane zeci şi sute,
Dar faptul este dovedit
Că zvonul zboară şi mai iute. (VASILE LARCO)
DUREREA UNUI INSOLIT
De-o vreme l-a ajuns necazul,
Surprize îi oferă viaţa:
Atât i s-a-ngroşat obrazul,
Că nu i se mai vede faţa! (VASILE LARCO)
DERUTĂ
Românul când e la răscruce
Timid el creierul îşi stoarce
Şi neştiind ce drum s-apuce
Ori stă un timp ori se întoarce. (VASILE LARCO)
ROSTUL CHINURILOR LUI IISUS
Ar fi vrut Hristos, se pare,
Să ne scape de Infernul
De pe-al nostru plai pe care,
Paște fericit... guvernul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI ANUME PARLAMENTAR
de dincolo de Prut
La sesiuni parlamentare
De-nalt nivel european,
El va susţine sus şi tare
Că nu-i român, ci moldovean. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
URARE „CONCUBINILOR” POLITIC
Unul s-a unit cu altul,
Pentru-o viaţă mult mai bună!
Să le-ajute Prea Înaltul…
Să se-ngroape împreună! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DUPĂ ALEGERI
La aşa o guvernare,
Când ai mei ţin postul mare,
Eu, în schemă mai micuţ,
Sper să ţin un post călduţ. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ALEŞII NOŞTRI
Poporul este chinuitul,
Cu traiul greu şi complicat,
Când cei cu pâinea şi cuţitul
Sunt din acelaşi aluat. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ATITUDINE
De-ar fi să se propună foc,
Să ardă-aleşii la un loc,
Eu nu aş spune da, pe bune,
Dar nişte gaz pe foc aş pune… (PETRU-IOAN GÂRDA)
DE ZIUA TA
Pe unii oaspeţi la festin
În două grupe-i divizezi:
Ce-ai vrea să-I vezi şi nu mai vin,
Ce vin şi nu mai vrei să-i vezi… (GHEORGHE BÂLICI)
PESCUITUL
Pentru bunul pescuit,
Cu capturi ades bogate,
Trebuie să ai de toate
Şi mâini lungi de povestit… (GHEORGHE BÂLICI)
LAUDA
De-ţi pare cam exagerată,
Gândeşti, având şi gusturi fine,
Că nu e multă niciodată,
Când este vorba despre tine… (GHEORGHE BÂLICI)
PERSPECTIVĂ
E ciudată viaţa asta:
Dintre fete nou născute,
Când ajungi la senectute,
Una poate fi nevasta. (GRIGORE COTUL)
CONSTATARE
După unele cutume,
Am un trai primejdios:
Când mă iau în serios,
Ţin să mă ocup de glume! (GRIGORE COTUL)
CATREN MOBILIZATOR
Se găseşte stimulant
Pentru cei ce vor să scrie…
Dacă n-au deloc talent,
Pot avea… caligrafie. (GRIGORE COTUL)
SURPRIZE
Cu halbe-am stins când petreceam
Văpăile din vara asta
Acasă însă, când veneam,
Găseam, aprinsă rău, nevasta! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EVA CĂTRE ADAM
La greu, băuta-I vinul din baric
Căci viaţa ţi se pare acră,
Dar nu uita iubitul meu unic,
Ce fericit eşti că n-ai soacră! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA MASA BOGATULUI…
După-un prânz, o gustărică
Şi un şpriţ, bine dispus
De la masă se ridică
Cu… cinci kilograme-n plus! (GHEORGHE GURĂU)
… ŞI CEA A SĂRACULUI
După-o zi de tras la coasă
Terminând spre seară treaba
S-a întors să stea la masă…
Şi a stat, un ceas… degeaba! (GHEORGHE GURĂU)
LA MORMÂNTUL BOGATULUI…
Având bani, averi cu carul
Şi-a creat un avantaj
Când l-a „instalat” groparul
Într-o criptă cu etaj! (GHEORGHE GURĂU)
…ŞI LA CEL AL SĂRACULUI
Mort în vremuri friguroase,
Anul, sincer, nu-l mai ştiu,
Sub pământ e-un pumn de oase…
Ca şi-atunci când era viu! (GHEORGHE GURĂU)
PROST SĂ FII, MINTE SĂ AI!
Înţepat de toţi la rând
Pentru vorba sa pustie,
Astăzi tace şi în gând
…Să nu spună vreo prostie. (ION DIVIZA
LA NUDIŞTI
Expunându-şi sex-apelul,
Diva cătinel se scoală;
Dacă n-ar avea inelul,
Ai putea să juri că-i goală. (ION DIVIZA)
CASANOVA MODERN
A dat anunţuri la ziare
Şi-a protejat ceva femei,
Să nu ajungă din eroare
Pe mâna unor derbedei. (VASILE MANOLE)
ADAM ŞI PĂCATUL ORIGINAR
Frunza Evei ispiteşte
Şi Adam aşa-ntr-o şagă,
După ce o “frunzăreşte”
Stă ca sufletul să-şi tragă. (VASILE MANOLE)
CASANOVA
Spune doamnelor mereu
Când păcătuiesc cu foc:
Să vă ierte Dumnezeu,
Că eu nu vă iert deloc… (VASILE MANOLE)
BIBLICĂ
Pe mâini, Pilat când s-a spălat
La judecata lui Hristos,
El în legendă a intrat
Drept om curat…dar dubios! (ELENA MÂNDRU)
CURĂ DE SLĂBIRE ARDELENEASCĂ
Mere folosind ca hrană
Vei slăbi ca o tilincă...
Mere astăzi nişte slană,
Apoi mere şi-o pălincă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
NEASCULTĂTORI, BĂTRÂNII ĂŞTIA
Nu stau în casă la răcoare,
Când poți, cu inima-ți de criță,
Să-i arzi nu doar la buzunare,
Ci mai dihai: la linguriță?? (NICOLAE MĂTCAŞ)
STRIGĂTUL DISPERAT AL ROMÂNILOR
DIN COVASNA ŞI HARGHITA
Am ruga guvernu - a câta oară? -
Să răspundă ferm, cu „da” sau „ba”:
Marginal poți fi în altă țară,
Dar minoritar - în țara ta? (NICOLAE MĂTCAŞ)
TROC PUNÂND ÎN PERICOL CARACTERUL
UNITAR AL STATULUI
Să-i excizi la vot din castru
Ca pe-un - cel mai scobit - dinte:
Nici la cel mai crunt dezastru
Țara, draga, nu se vinde! (NICOLAE MĂTCAŞ)
ASTA DA REPREZENTANŢI
AI POPORULUI
În zadar o dau cotită.
Ei nu știu cât poa' să doară
Aprobarea (nu tacită)
Coterist - complicitară??! (NICOLAE MĂTCAŞ)
RELAXĂRI ȘI RELANSĂRI
Revin chefuri de vacanță,
Din bolizi ne râd gealații,
Recuperează amanții,
Însă munca...la distanță. (DUMITRU BUJDOIU)
TREI AMINTIRI DIN CARANTINĂ
- Eu am stat într-o cantină,
- Iar eu, într-o cramă plină,
- Eu, blocat la o vecină;
S-a dus dracu’ viața fină ! (DUMITRU BUJDOIU)
AVANTAJE
E bună și pandemia,
Sporește demografia;
Carantină, noapte-zi,
Stai în casă, faci copii. (DUMITRU BUJDOIU)
PĂSTRAȚI DISTANȚA SOCIALĂ
Sloganul, fie-i de deochi,
A revenit, la-albaștri ochi;
Filajul trebui să-l respecți :
- Așa, mai răsfirați, băieți !!! (DUMITRU BUJDOIU)
OCUPAŢIE PE TIMP DE ...CRIZĂ
De atâtea săptămâni
Şi persoanele active
Iau facturile (pe luni!)
Că sunt toate ..,,pozitive"! (MAX OPAIŢ)
ASTROGRAMA-N EPIGRAMĂ
S-au găsit în Horoscop ,
El berbec, ea era rac;
Ea-l vedea bărbat de top,
Că doar banu-i ochi de drac! (MAX OPAIŢ)
DOR DE CARAGIALE
Dup-atâtea ordonanţe ,
La noi nimic nu s-a schimbat ;
Diferenţa-i de nuanţe…
Cetăţeanu-i ...turmentat !? (MAX OPAIŢ)
STABILITATE CONJUGALĂ
A tot stat în izolare
Cu teama de pandemie ;
I-a fost greu, că nu mai are
Şi amantă şi soţie! (MAX OPAIŢ)
AER CONDIŢIONAT
Unde puteai să fii mai distanțat
Decât pe ..aleile si băncile din parc
Dar ordinul veni…..că distanțarea și aerul curat
E când culegi capșuni nemțești de pe arac. (STELICĂ SIRITEANU)
ANONIMILOR
Oamenii nu s-au gândit vreodată,
Că-n pandemie masca ce o poartă,
Este pedeapsa dată….ca o pildă,
Pentru ființa văzută de oglindă. (STELICĂ SIRITEANU)
DISIMULARE
Cică femeile vorbesc prea mult,
Aceste turuieli îmi plac și le ascult,
Mă țin atent, mă țin de veghe
Le- ador…cu căștile pe ureche. (STELICĂ SIRITEANU)
CINEVA MI-A SPUS CĂ SUNT TACITURN
Că sunt tăcut, o ştiu prea bine
Şi nici nu pot altfel să fiu;
Ce vrei să-ţi spun? Minciuni nu ştiu
Şi adevăruri sunt puţine. (ZAHARIA BÂRSAN)
PE STRADĂ
Am întâlnit o fată dulce,
Încântătoare, dar distrată.
Părea că-i gata să se culce,
Atât era de dezbrăcată! (SORIN BEIU)