O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Finalizată şi tipărită în 1985, în plină etapă a naţionalismului comunist (1971 – 1989, după etapizarea făcută de Eugen Negrici), când era în toi campania de reîndoctrinare şi se impunea cu incisivitate protocronismul, Giuseppe Navarra consultă, cu acribie, peste 300 de cărţi de autor şi alte 35 de culegeri şi antologii, alcătuind un volum de 190 pagini. Antologatorul îşi proiectează un algoritm care se deosebeşte, oarecum, de antologiile apărute până atunci şi pe care îl sistematizăm din cuvântul înainte al acestuia: 1. „s-a ţinut cont de sentinţa dată de Al. O. Teodoreanu: „Nu există volum de epigrame. Există numai una sau două epigrame care au servit de pretext pentru tipărirea unui volum”; 2. „alegerea unui singur catren din creaţia fiecărui epigramist” ; 3. „criteriul 2. e şi inechitabil, dar pe de altă parte şi democratic”; 4. „inechitatea derivă din faptul că îl plasează pe autorul consacrat pe picior de egalitate cu cel căruia nu i-a reuşit decât o singură epigramă în întreaga sa carieră”; 5. „democratic, tocmai pentru că oferă categoriei la urmă amintite, şansa, altfel imposibilă, de a figura într-o antologie”.
Antologia e importantă şi prin faptul că ne arată, cu aproximaţia de rigoare, subiectele pe care le abordau epigramiştii până la nivelul anului 1985. Registrul tematic în care expandează selecţia, e drept subiectivă, fiind de autor, şi ţinând cont şi de etapa istorică a României, îl reprezintă relaţia bărbat-femeie-căsătorie prin 64 de epigrame. Paradoxal, soacra se regăseşte în doar 4 creaţii. Urmează scriitorii, cu preponderenţă poeţii, în 40 de situaţii. Acelaşi număr,40, îl întâlnim şi la referirile la diferite stări caracterologice (nesimţirea, timiditatea, ipocrizia, minciuna, fumatul, parvenitismul, chiulul, egoismul etc.). Slugărnicia, trufia şi demagogia sunt obiective pentru 39 de epigrame, în timp ce 23 şi le atribuie lor, epigramiştii înţepându-se unii pe alţii. Urmează: proştii şi prostia (25), actorii (17), debutanţii în arte (14), vânzătorii, ospătarii, croitorii cu miză pe ciubuc (16), beţivii (11), prietenii, trădătorii (8), avocaţii, juriştii (10), medicii (5), şoferii (4), preoţii (4), pictorii (3), elevii (5), hoţii (2), pletoşii (3), melomanii (4), restul fiind atribuite datornicilor, sportivilor, vânătorilor, unor proverbe româneşti, filozofilor etc. Am făcut această statistică pentru a demonstra că politicienii, miniştrii, deputaţii MAN, secretarii de partid, prim-secretarii PCR lipsesc în totalitate, epigramiştii fiind obligaţi să se autocenzureze pentru a nu intra în conflict cu partidul unic, iar pentru cei care au scris şi-n alte situaţii istorice ale României, s-a autocenzurat antologatorul, fiindcă eu cred că Păstorel, ca să dau un exemplu, putea fi prezent cu altă epigramă mult mai bună.
Botoşaniul e prezent cu nouă nume: Mihai Eminescu – De poftiţi: „De poftiţi la nemurire / Câtă am, o vând acuşi, / Ca să cumpăr dragei mele / O pereche de mănuşi…”; Gheorghe Hreapcă – De la „poşta redacţiei”: În fine, a aflat recent - / De-aceea azi e rob tristeţii - / Că a ajuns în iarna vieţii / Doar cu o brumă…de talent.”; Gheorghe Enăchescu - Bucurie: „Personal am constatat - / Primăvara când soseşte, / Mobila ce-am cumpărat / Peste tot…înmugureşte”; Artur Enăşescu – Lui Cincinat Pavelescu: „Ciudată soartă, Cincinat, / Ţi-a hărăzit natura ţie: / Să fii la Curte magistrat / Şi inculpat în poezie.”; Dimitrie Iov – Înginerului silvic Florin Iordăchescu: „Sunt şi codri şi păduri, / Sunt şi ingineri – mă-nclin. / Dar în codri-s uscăciuni / Şi-ntre ingineri, Florin”; Dumitru Iurea – Îndemn: „Voi, cei care, cu duiumul, / Căutaţi un adevăr, / Nu mai scărmănaţi volumul, / Că şi-aşa e tras de păr!”; Ion Pribeagu – Proprietarului meu: „Eu ţi-am promis, în chip firesc, / Că nu mă mut pîn’ nu-ţi plătesc / Şi cum respect tot ce discut, / Nu ţi-am plătit, deci nu mă mut.”; Al. O. Teodoreanu (Păstorel) – Logică: „Popa Man e om cu cap, / Bere bea-n polobocel! / Doar nu-s capră – zice el - / Să mă mulţumesc cu-n ţap!”; Nicolae Tăutu – Logofătului Tăutu: „Străbunul meu, vel logofet, / Era la suflet darnic: / Ştiind că n-am s-ajung poet, / M-a hărăzit…paharnic!”
Lui Păstorel îi sunt atribuite şase epigrame: Ion Calboreanu – Pe Dunăre de-ar curge vin…: „O, ar fi fenomenal! / Mai mult ca-n literatură, / Păstorel – pe litoral - / Ar umbla din gură-n gură!”; Mihu Dragomir – Păstorel: „Teodoreanu (zis: Al. O.), / Semnează-n cronici: „Păstorel”. / Defect: preferă vin Bordeaux, / Virtuţi: e frate cu Ionel.”; N. Georgescu-Cocoş – Epitaf lui Păstorel: „Mormântul trist de sub terasă, / Turnat în marmură şi ghips, / Ascunde un boem de rasă - / Şi-o sete de Apocalips.”; Ion Manu – Pă şi pă: „Dacă zăreşti paharul plin, / Zici: uite acolo „pă Storin”; / Dar când e gol un păhărel, / Zici: uite acolo – Păstorel!”; Alexandru Predescu – Epitaf lui Păstorel: „M-a nenorocit groparul / Cu nemernica lui sapă! / A săpat adânc, tâlharul, / Până când a dat de apă!”; George Topîrceanu – Gastronomică: „În literatură, / Când vorbim de burtă, / Eu sunt prăjitură, / Păstorel e turtă!”.
Merită reluat finalul din cuvântul înainte al antologatorului Giuseppe Navarra: „Astfel, chiar dacă nu întotdeauna am reuşit depistarea acelei epigrame-nucleu, la care se referă spusele lui Păstorel, credem că prea departe de ea nu ne-am aflat. Oricum, antologia constituie, sperăm, un rezumat atrăgător şi expresiv al unei activităţi literare devenită tradiţională în ţara noastră.”
Dintr-o altă perspectivă, antologia ne arată un aspect care astăzi nu se întâmplă: numele mari ale literaturii române au cochetat cu epigrama. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
FOBIA GOLICIUNII
Chiar de n-ar avea veşminte,
Nu mă simt deloc stingher,
Doar de-mi iese înainte
Dezbrăcat de caracter. (GRIGORE COTUL)
SEMN DE PRIMĂVARĂ
Azi, când mă duceam acasă,
Mă privea, puţin bezmetic,
Un mănunchi de iarbă grasă,
De pe un gazon sintetic. (GRIGORE COTUL)
ADEVĂRUL DIN VIN
Am vrut să dau uitării vinul,
Dar ar fi fost păcat
Să las pe semenii mei chinul
De-al bea nedegustat. (GRIGORE COTUL)
PARAFRAZĂ
Având bărbat un bătrânel –
Că are-averi în toată ţara –
Şi-a tras amant un tinerel,
Că… toamna nu-i ca primăvara. (PETRU-IOAN GÂRDA)
EXPERIENŢĂ
Când s-a însurat, odată,
Cea cu care-mparte patul,
Teoretic era fată,
Practic o ştia tot satul… (PETRU-IOAN GÂRDA)
CRIZĂ ÎN SISTEM
Sistemul sanitar se-neacă,
E depăşit şi e caduc:
Păcat că doctorii ne pleacă…
Dar unii bine că se duc! (PETRU-IOAN GÂRDA)
ÎNTR-O VIAŢĂ…
Omul poate, cum se zice,
O căsuţă să-şi ridice,
Cel corupt cu bani şi pile,
Doar atât…vreo şapte vile. (VASILE LARCO)
GÂNDUL PRIMĂVERII
Calm privesc în depărtare
Şi îmi spun, scrutând cărarea:
Vara e în aşteptare…
Tot la fel ca bunăstarea! (VASILE LARCO)
AU CRESCUT PENSIILE
S-au mărit, e treabă bună,
Zise moşul, fără vlagă:
Cu ce iau acum pe-o lună,
Voi trăi şi-o…zi întreagă! (VASILE LARCO)
ROMANUL DE DRAGOSTE
De când se face-aşa lucrare,
După umilul gând al meu,
Cu…introducerea, se pare,
Din an în an e tot mai greu. (GHEORGHE BÂLICI)
BĂRBATUL LA O ANUMITĂ VÂRSTĂ
Dorind şi Cerului să placă,
Încearcă mult, prin tot ce are,
Pe voia Domnului să facă
Şi-a …doamnei, dacă e în stare. (GHEORGHE BÂLICI)
ALTĂ FAŢĂ A MEDALIEI
În troleibuz, în tren sau într-o gară
Când îţi oferă loc o domnişoară,
Te simţi pe situaţie stăpân,
Deci respectat şi mândru…deci bătrân. (GHEORGHE BÂLICI)
DEFINIŢII ETNO - COBILIŢA
Pentru românime e,
Doamnelor şi domnilor
Greul ce apasă pe
Umerii oltenilor! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ETNO – ROATA OLARULUI
Să o definesc, vezi bine
Mult m-a ajutat iubita,
Ea o ştie și susține
Că aduce cu-nvârtita… (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ETNO – JUGUL
Jugul ataşat la care
Ştie-oricine dintre noi
E-o invenţie-n mişcare
După capul unor… boi! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ETNO – PIUA
Încercând s-o definesc,
Simt ceva că-mi scapă,
Nu ştiu, drobul îl zdrobesc
Sau în ea… bat apă? (GHEORGHE GURĂU)
UNUI CRITIC
Cu piatra-n baltă zvârle-un prost
Un gest cam fără de socoată;
Dar iată-acum capătă rost,
Când umoriştii sar s-o scoată. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PÂINE ŞI CIRC
La putere să te ţină,
Stratagema-i de succes,
Dar cum pâinea-i cam puţină
Circul este în exces. (MIHAOI BATOG-BUJENIŢĂ)
EXCURSIE ÎNTR-O INSULĂ
Ce zi frumoasă am avut!
Privit-am stânci de andezit,
Prăpăstii multe am văzut
Dar şi mai multe-am auzit. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REGRETE
Azi, când stam într-o speluncă,
Un plâns amar m-a podidit
Când cineva mi-a povestit
C-a murit Doru D. MUNCĂ. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CU TELEFONUL LA VOLAN
Poliţistul l-a oprit
Şi-i explică scurt năpasta:
Un cuvânt nu am rostit,
A vorbit numai nevasta. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PERSPECTIVĂ
Aşa cum multe temple au devenit
Sacre abia după ce s-au năruit,
Astfel am devenit ţară divină
Pentru că suntem deja în ruină. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
VINA ŞEFILOR DIN SILVICULTURĂ
Azi, pentru “verdea” naţie,
Crescută-n furturi şi trădare,
Pădurea e în graţie
Securei…înspre defrişare. (ELENA MÂNDRU)
APARENŢELE ÎNŞEALĂ
În viaţă, sărind mereu zidul,
Chiar moale din fire cum pare,
E tare de înger perfidul,
Când vrea să obţin-o favoare! (ELENA MÂNDRU)
NOSTALGIE
De câte ori nu ne iubeam
În dormitor, ca de-obicei,
Cu ea în braţe adormeam
De ne trezea doar soţul ei. (VASILE MANOLE)
TEMELIA DRAGOSTEI
Baza într-o căsnicie
Este clar că e femeia,
Jos nu stă o veşnicie,
Doar atât cât vorba ceea… (VASILE MANOLE)
PARADOXUL VIEŢII
Numai ei se plâng sărmanii:
Viaţa asta ca nebuna,
La barbate adună anii,
La femei îi scade-ntruna. (VASILE MANOLE)
AM CITIT…
Am citit trei ciocârlii,
Am scris vreo câţiva cocori,
Şi în loc de poezii,
Toamna-mi recită nori. (GIREL BARBU)
SPERIETOAREA DEVENITĂ DORINŢĂ
O ameninţa mămica,
C-o mănâncă păsărica;
Astăzi şi-ar dori Rodica
S-o ia în cioc păsărica. (GIREL BARBU)
LANŢUL VOIEVOZILOR
Am avut de toată mâna:
Papură, Ciubăr, Cercel...
De când s-a ales smântâna,
Ne-am ales c-un ... Sparanghel. (NICOLAE MĂTCAŞ)
LUMEA SE MULEAZĂ PE TIPIC
Umbla lumea, slóbodă,
Ca vodă prin lobodă.
Îngrădită-acum nițel,
Ca vodă prin sparanghel. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PLAGIATUL ÎN VIZIUNEA LUI CIORAN
Se numește plagiat,
Când pe unu-ai copiat;
De la mulți, când furi, se pare
C-ai făcut o...cercetare. (DUMITRU BUJDOIU)
CARANTINA TINERILOR CĂSĂTORIȚI
S-au găsit să facă nuntă,
Chiar în vremea asta cruntă;
Și-n loc de luna de miere,
Acum, au două de ...fiere. (DUMITRU BUJDOIU)
AVANTAJ-DEZAVANTAJ
Noroc am de carantină,
Că m-a prins la o vecină;
Dar necazul e mai greu:
Ce vrea ea, aș vrea și eu. (DUMITRU BUJDOIU)
BUCURIA ASISTATULUI
Pachet de la primărie
Gratis, de aproape-o mie;
Și prin mască îi sărut,
Poate-aduc și de băut. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI PARLAMENTAR
Biroul de parlamentar,
Bine dotat de la buget,
Are PROGRAM-şi scrie clar:
Sunt pe teren astăzi!...(regret!). (MAX OPAIŢ)
UNUI ÎNDRĂGOSTIT
Vrând iubirea să-i declare
Şi să îşi facă un rost,
A-nţeles târziu, se pare,
C-a fost luat şi el de ...prost! (MAX OPAIŢ)
NEÎNŢELEGERE CONJUGALĂ
Era tânăr, cu maniere
Şi-a simţit că-i înşelat:
El visa lapte şi miere,
Ea visa la... alt bărbat! (MAX OPAIŢ)
UNUI AROGANT
Amicul, un om titrat,
A căzut iarăşi în plasă -
A crezut că-i educat,
Fără şapte ani de-acasă! (MAX OPAIŢ)
POLITICA PE BANI GREI
Un fapt îmi pare indecent,
Spun asta, dar fără ocol:
Mai sunt astăzi în Parlament,
Aleşi care muncesc de-un...pol! (MAX OPAIŢ)
PROSTIA
Privind fără-ncetare
Prostia omenească,
De lung urât cuprinsă,
Eternitatea cască. (VASILE ALECSANDRI)
PE MORMÂNTUL UNUI BĂUTOR
Mă obsedă gândul fix
Că-n Infern e admirabil…
Însă, ca lichid potabil,
Ai doar apele din Stix! (ALEXANDRU ALTENLIU)
UNUI ORATOR
Când ascult al tău discurs,
Îţi spun drept că mă uimeşte –
N-am nimic de regretat…
Nici măcar că se sfârşeşte. (GEORGE ANGHELESCU)