O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Recitind „Trei crai de la râsărit” (Editura „Karta-Graphic”, Ploieşti, 2010, cuvânt înainte de acad. Mihai Cimpoi), autori Efim Tarlapan, Ion Diviza şi Gheorghe Bâlici, mi-am amintit de o discuţie pe care am avut-o, cu ceva ani în urmă, cu un distins poet botoşănean ce punea problema oportunităţii apariţiei a doi sau mai mulţi autori într-o carte. Poetul nu era de acord cu această modalitate de a publica un volum pe principiul „n în unu” fiindcă s-ar produce un amestec al valorilor. Eu eram de altă părere, una opusă, fiind adeptul unei idei a lui Damian Stănoiu, care spunea că în astfel de volume poţi găsi rapid „valori ipostaziate complementar”. Din această perspectivă, ipostazele complementare se regăsesc tocmai în deosebirile care-i fac pe cei trei autori în discuţie să-şi dea mâna făcând posibilă apariţia acestui volum. EfimTarlapan are o naturaleţe în a aşeza cuvintele potrivite pe lama briciului, astfel încât epigrama sa intră în rezonanţă cu un timp al mărturisirii. Din creaţiile sale epigramistice transpare o veselie cultivată, şi asta fiindcă eul său e unul sigur, sclipitor: Curcile: „Curcile,-n conflict cu câinii, / Seamănă cu noi, românii – / Au un imn, ca noi, şi ele: / „Somnoroase păsărele…”; Masa tăcerii: „O privesc şi-mi vine-agale / Cugetarea pe nevrute: / Cu cât mesele-s mai goale, / Cu atât îs mai tăcute…”; La un ciorap: „Dacă-ar fi un pic să-l critic, / L-aş numi „ciorap politic”,
Fi`ndcă-o face pe „adeptul”… / Când pe stângul, când pe dreptul!; Unui june: Cu verigi în nas (vreo nouă!) /Şi cercel într-o ureche, / Spune că e modă nouă… / Eu nu-l cred! La boi e veche…”.
Ion Diviza revelează un timp al trăirii, totul ţâşnind viguros dintr-un eu puternic: Poet pragmatic: „O Muză cu parfum de tei / Îl cheamă noaptea pe alei, / Iar el se duce cătinel / La Muza cu parfum Chanel”; Dimineaţa românului: „Când se scoală dimineaţa / Şi adulmecă garafa, / Trist e că se duce viaţa, / Fericit – că vine leafa.”; Guvernanţii noştri: „Guvernanţii ni-i jelim: / Oare cum de mai trăiesc? / Noi muncim – şi flămânzim, / D-apoi ei, că nu muncesc?!”; Guvernanţii: „Despre politică declară / Pe faţă, orice deputat / Că e o chestie murdară / Ce-aduce mult…venit curat.”
Gheorghe Bâlici, ca posesor al unui eu fragil, se duce spre un lirism remarcabil, timpul său fiind mai mereu unul posibil: Clarviziunea săracului: „Am înţeles şi eu, cu anii, / Că rău de tot te strică banii / Şi-mi zic, ca toţi acei desculţi: / Măcar de m-ar strica mai mulţi…”; Gastronomică: „În veacul nostru luminos / Cuţitul ne-a ajuns la os; / Pe mese, în mai multe case, / Cuţitul a ajuns la oase!...; Rime ceferiste: „Trenule, maşină mică, / Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii - / Să-l aduci pe Ionică / Şi să-i duci pe toţi Ivanii.”; Doleanţă: „Politica, de ani şi ani, / Visăm să ne-o dorim fierbinte, / Pe lângă cei ce-o fac cu bani, / S-o facă şi acei cu minte…”.
Cele trei euri (sigur, puternic şi fragil) se intersectează adesea dând un set de valori comune care-i face sensibili la orice vulnerabilitate politică, sociologică sau psihologică descoperită în mediul din care provin, obligându-i să-şi ascută zilnic lama ironiei, acţiune pe care, din păcate, primul n-o mai poate face. Aflaţi într-un spaţiu în care domină încă ideile stângii politice, la cei trei autori, conştient sau nu, se simte o tendinţă pe care Terry Eagleton o numeşte „reconcilierea umorului ca utopie cu umorul critic”: Basarabia: „Mică,-aşa cum a lăsat-o / Pactul marilor intruşi, / Va intra şi ea în NATO, / Când intra-va NATO-n ruşi!” (Efim Tarlapan); Lenin în mausoleu: „Atâţia fani bătuţi de soartă / Îi vin şi astăzi la sicriu: / O fi ea teoria moartă, / În schimb cadavru-i „veşnic viu”. (Ion Diviza); Nostalgie rurală după trecutul socialist: „Prin iarba fragedă din lunci / Păşesc acum cu ochi-n rouă, / Căci şefii mai furau şi-atunci, / Da-i drept că ne lăsau şi nouă…” (Gheorghe Bâlici).
Umorul celor trei „crai” ai epigramei e unul plin de optimism, el vizând posibile transformări ale celor „luaţi la ochi”. Aspectul reiese din preocuparea permanentă de a abandona tendinţa de a folosi umorul ca sursă de defăimare, duşmănoasă chiar, deşi Terry Eagleton se întreabă adesea: „cum rămâne cu duşmănia faţă de nedreptate?”: Basarabenii şi căderea Imperiului Sovietic: „Doamne, da, imperiul cade / Cu toţi şovinii, roi! / O-ntrebare,-nsă, mă roade - / De ce cade peste noi?...(Efim Tarlapan); Coloana: „Să fi avut ca la Brâncuşi / Coloana dreaptă, cât un munte, / Pe-americani, pe nemţi, pe ruşi / I-am fi pupat numai în frunte.” (Ion Diviza); Îndemn pentru un tovarăş: „Când se face-n ţară pâine / Şi-n economie – saltul, / Nu lăsa de azi pe mâine…/ Ce-ar putea să fure altul…” (Gheorghe Bâlici).
Un alt element comun la Tarlapan, Diviza şi Bâlici îl reprezintă „hotarul”. Atât ca element fizic, dar şi ca unul al gândirii, hotarul li s-a întipărit în subconştient, încât nu pot uita suferinţele românilor rezultate din trasarea cu creionul chimic a unor graniţe arbitrare: Vama de la Prut: „Vama asta, rod al minţii / Unei hrăpăreţe naţii, / La ieşire-mi ia părinţii, / La intrare îmi ia… fraţii.”(Efim Tarlapan); Relaţii frăţeşti România-Republica Moldova: Nu suntem iconoclaşti, / Am pornit pe-o cale dreaptă: / Ne-mpăcăm din an în Paşti, / Ne unim la Sfântu-Aşteaptă.” (Ion Diviza); Calea ferată din Republica Moldova: „E bună calea cea ferată, / Dar inima îmi este arsă, /Că ruşii au făcut-o lată, / În loc să fi făcut…întoarsă.” (Gheorghe Bâlici).
Politica şi politicienii sunt două teme predilecte pentru cei trei epigramişti pentru că aici au loc lupte acerbe pentru supravieţuire, au loc trădări, se învârt bani, traseismul este evident în toată splendoarea lui, promisiunile deşarte curg precum apa unui râu învolburat, convulsiile produc efecte dezastroase şi că totul se supune logicii manipulării: Tăierea porcului: „Unii inşi, făcând paradă, / Taie porcul în ogradă; / Eu îl tai, când gras îmi pare, / În cabina de votare!” (Efim Tarlapan); Conducătorului iubit: „Avem un prezident de rasă bună, / Îi admirăm şi mintea şi cultura, / Că nu-l auzi să spună vreo minciună / Până-n momentul când deschide gura.” (Ion Diviza); Omul politic: „Nu vreau să-l laud, nici să-l critic / Şi totuşi îi divulg sindromul: / În firea lui de om politic / Adeseori lipseşte OMUL…” (Gheorghe Bâlici).
Citesc atent şi cu o plăcere deosebită epigramele scrise de „cel prutean”, de „cel codrean” şi de „cel câmpean”, cum a zis-o inspirat Mihai Cimpoi, fiindcă se identifică permanent cu românitatea preluată ca ideal de sine. Nu este de neglijat nici faptul că toţi au scris o epigramă dezinhibată şi provocatoare. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
CELEBRITĂŢI
Pe cei corupţi, dar plini de glorii,
Românii-i pomenesc în cor
Şi-i bagă chiar şi în… istorii,
Vorbind de neamul mamei lor! (PETRU-IOAN GÂRDA)
POLITICA ŞI UN ANUMIT EPITET
În sine, curvă? Mă-ndoiesc,
Aş spune că sunt bârfe.
Da-i clar că-n jurul ei roiesc
Extrem de multe târfe! (PETRU-IOAN GÂRDA)
ACCIDENT RUTIER
Mi-am rupt un braţ: viteză mare,
Polei pe drum – condiţii proaste,
Iar cei de la descarcerare
Mi-au rupt şi ei vreo patru coaste. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI ACTOR APARTE
Mai rar ca el aşa actor,
E talentat, cu viitor,
Ar ţine-o sală în picioare…
Când sala scaune nu are. (VASILE LARCO)
EPIGRAMA (definiţie)
Epigrama-i spirit fin,
N-o să taie, n-o să radă,
E un râu ce curge lin
Până-ajunge la cascadă. (VASILE LARCO)
PRIVIND OMUL…
Faptul remarcat se cere,
Că-i la apogeu ajuns:
Haina este la vedere,
Caracterul, e ascuns. (VASILE LARCO)
APEL
Urlu cât mă ţine gura
În Sahara românească:
Oameni, apăraţi natura
…De natura omenească! (ION DIVIZA)
CLENCIUL
Românul are-un clenci vădit
Şi iată sensul lui ascuns:
El e mereu nemulţumit
Că nu e mulţumit de-ajuns. (ION DIVIZA)
SUPER-MINI
O haină mai divină
Cine-ar putea concepe:
Piciorul se termină,
Iar fusta nici nu-ncepe. (ION DIVIZA)
PRONOSTIC
Va fi mai greu atâţia ani
Cât n-o avea Guvernul bani,
Dar poate fi cu mult mai greu,
Când n-o avea nici el, nici eu… (GHEORGHE BÂLICI)
PARVENIŢII
Mă uit la tipii cei anoşti
Cum au în criză tot ce vor
Şi văd de multe ori că-s proşti…
Dar tot m-aş vrea în locul lor. (GHEORGHE BÂLICI)
MĂRIA SA, ŢĂRANUL
Sărac lipit la el în ţară,
Tot optimist printre hiene,
Mai speră, după ce-o să moară,
La…bogăţii subpământene. (GHEORGHE BÂLICI)
DECLARAŢIA CHIRURGULUI
(către moştenitori)
Să-mi acordaţi clemenţă,
Cu toate că-i târziu,
Din pură neglijenţă
Mă tem că încă-i viu! (GRIGORE COTUL)
LEMĂ
În spitale, e un schimb
Dup-o lege nefirească,
Cine nu e mort la timp,
Va risca să mai trăiască. (GRIGORE COTUL)
FETELE, PE VREMURI
Cu centuri de castitate
Şi lipsite de idei,
Prima lor prioritate
Fost-a…să-şi găsească chei! (GRIGORE COTUL)
GURA LUMII
După-o oarecare sursă,
Fata blondă cu eşarfă
Vrea cotaţie la bursă...
Că e tare bună „marfă”! (MIHAI SĂLCUŢAN)
FEMEI LA MUNCĂ
Lasă casa şi pământul
Şi-nspre UE prind să zboare,
Că în ţară suflă vântul
Iară ele sunt... uşoare! (MIHAI SĂLCUŢAN)
TOATE AU UN PREŢ
Fătuca asta, pe o sută,
Ţi-arată trupul dezgolit
Că e frumos şi fără-o cută...
Obrazul însă-i terfelit. (MIHAI SĂLCUŢAN)
CARACTERE ŞI… CARACTERE
Nu a cedat la un capriciu
Şi-a fost supus unui supliciu.
Pentru principii a murit
(Că nu le am sunt mulţumit). (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUIA FĂRĂ COLOANĂ
Privindu-l azi, privindu-l mâine,
Asemănarea te izbeşte,
Arată, zău, precum un câine:
Doar latră şi se linguşeşete. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PRECIZARE
Fără nici o remuşcare
Fac o corectură-n şpalt:
Unul e om de onoare,
De onoruri celălalt. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
PARADOX
Moralu-mi este ridicat,
Dar vă spun sincer şi direct,
Sunt trist şi foarte revoltat
Că imoralul nu-i erect! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REGIMUL VEGETARIAN, SOLUŢIA CRIZEI ENERGETICE
Voi fi bogat ne spuse omul
Trăsnindu-ne cu-n greu parfum.
Că la ce gaze am acum,
Pot concura şi cu Gazpromul! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SONDELE SURSA BOGĂŢIEI
4X4, iaht, o blondă
Inspir chiar puţină frică,
Fiind proprietar de sondă.
Deocamdată... în vezică! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CASANOVA…XXL
El obez, ea uscăţivă,
Pentru-a lor comoditate,
Cum n-aveau vreo perspectivă,
I-a cedat…sub greutate. (VASILE MANOLE)
PREOCUPĂRI
Când bărbaţii se-ntâlnesc
De soţii ei nu vorbesc,
Doar de lucruri serioase:
De maşini, femei sau case. (VASILE MANOLE)
DESCURCĂREŢUL
Vrând să scap de sărăcie,
Să mai am şi bucurii,
Mi-am luat şi eu soţie,
Să fim două sărăcii. (VASILE MANOLE)
O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ…
Într-o lume cam nebună,
Ce-şi coboară prea mult garda,
Unii dau cu „barda-n Lună”,
Alţii-n oameni dau cu barda! (MIHAI HAIVAS)
BLESTEMUL UNUI DATORNIC
Dac-ar fi să schimb sorocul
Ratelor ce am acum,
Aş dori să am norocul:
Banca să ajungă scrum! (MIHAI HAIVAS)
SOŢ, ÎNTRE SOACRĂ ŞI NEVASTĂ
„Între două nu te plouă”,
Zise-un şugubăţ în piaţă.
Adevăr o fi, spun vouă,
Dar eşti sinistrat pe viaţă! (MIHAI HAIVAS)
OFIŢERUL ŞI SOŢIA
Dotat acasă cu de toate
E în armată cel mai bun;
El merge glonț la unitate
Și se întoarce-acasă… tun! (GHEORGHE GURĂU)
SOŢIA TÂNĂRĂ CĂSĂTORITĂ
Bărbatul meu e-un tip model
Sunt trup și suflet pentru el
De toți ceilalți de azi mă rup
Iar pentru ei voi doar trup! (GHEORGHE GURĂU)
BĂRBATUL LA SPITAL
I-au dat sexy stimulente
Doză dublă, să-l testeze;
Iar acum trei asistente
Fac cu schimbul să-l salveze! (GHEORGHE GURĂU)
JUNA ŞI VÂRSTA A TREIA
Pe plajă juna-n sânii goi
Și-un slip ce-arată-a dezbrăcată
Trezește la bărbați nevoi
O perlă ce… a fost odată! (GHEORGHE GURĂU)
O! ÎNGERAŞII MEI…
O! îngeraşii mei cei buni
Cum de nu v-a fost de mine milă;
Din cartea mea de rugăciuni
Atâta mi-aţi lăsat: o filă. (GIREL BARBU)
SĂRACUL MĂRUL…
Săracul mărul din grădină
Curând o să mă înece dorul,
Nu pietre are-acum la rădăcină,
Ci altceva mai grav – toporul!(GIRELBARBU)
S-A ADUNAT ÎN MINE…
S-a adunat în mine-atâta toamnă
Că-ncepe gândul să mă doară
Şi nu mai este loc, iubită doamnă,
De nici un colţ de primăvară! (GIREL BARBU)
PREŞEDINTELE DESPRE
MOŢIUNEA DE CENZURĂ A PSD
Și-au făcut majoritate
Și-au dat jos guvernul meu.
D'apoi la anticipate
Ce frecuș le-oi trage eu! (NICOLAE MĂTCAŞ)
FOSTA CĂTRE-UN FOST PREMIER
Ex-premiera-l dă pe spate:
- Ți-a picat guvernul. Doare?
El, la Cotroceni cu spate:
- A picat. Dar în picioare! (NICOLAE MĂTCAŞ)
CEARTĂ ÎNTRE UN FOST MINISTRU PSD
ŞI UN FOST MINISTRU LIBERAL
- A căzut ca stâncile-n genuni
Guvernarea voastră de doi bani.
- Însă ce-am făcut noi în trei luni
Nici în trei, n-ați reușit voi, ani. (NICOLAE MĂTCAŞ)
GUVERN INTERIMAR CU SUSŢINERE MINORITARĂ
Un guvern minoritar -
Nici tu gloabă, nici samar -,
Ce ne duce-n hău duluță
Nici în car, nici în căruță. (NICOLAE MĂTCAŞ)
FONDURI EUROPENE NERAMBURSABILE,
ABSORBȚIE DE DOAR 30% PE 2019
Națiune, Rațiune!
Mai suntem în Uniune?
N-avem bani, ăștia ne dau;
Politruci, de ce nu-i iau? ( DUMITRU BUJDOIU)
CUM SE (Z)BAT POLITICIENII PENTRU
BINELE ȚĂRII
Dau și legi; controversate,
Contestații, moțiuni,
Traseisme, fuziuni,
Și, da capo,-anticipate. (D.BUJDOIU)
APROPO DE AVERTISMENTUL UE,
CHELIA SILVICĂ
Nu chelesc numai bărbații;
Au avut grijă f(â)urtații,
Cu drujba, sau cu securea,
Să chelească şi pădurea. (D.BUJDOIU)
ÎNTRE NEVESTE AMICE
- Am o-ntrebare bună,
Dar n-o lua-n nume de rău:
Când faci sex, vorbești cu-al tău?
- Câteodată, când mă sună.( D.BUJDOIU)
SCHIMBARE DE PARADIGMĂ
La al doilea mandat
Cu Guvernul liberal,
Lucrurile s-au schimbat:
PAS cu PAS, dar...lateral! (MAX OPAIŢ)
TRĂIŢI...BINE!
Venitul minim garantat,
Pare acum la noi să fie,
Atât cât poţi, planificat,
Să cumperi doar...pe datorie! (MAX OPAIŢ)
POLITICĂ LA VÂRF
Cum eşti ,,GARANTUL STATULUI",
Dacă premierul nu-i în trend,
Nu-i fă statuie omului,
Că e premier de...SECOND-HAND! (MAX OPAIŢ)
UNOR MILIONARI (de ...carton!)
Unii fac astăzi avere ,
Visul lor este...HIGHLIFE,
Însă,uite, la vedere,
Printre ei...proştii cu staif! (MAX OPAIŢ)
CONFESIUNI
Două blonde stau de vorbă;
Una zice: “soţul meu
Toată ziua-mi suflă-n ciorbă”;
“Ştiu, că lui îi suflu ...eu!” (MAX OPAIŢ)
ŞTIRE TRĂSNET
Am o ştire trăsnet! Iat-o:
China vrea să intre-n NATO;
O primim în primul val,
Dacă intră prin…Ural. (EFIM TARLAPAN)
CRIZĂ LA COMANDĂ
Doamne, fă-ne o surpriză
Cu puterea ta cerească:
Dă, în fine, şi o criză
De…prostie omenească. (EFIM TARLAPAN)
ŢĂRAN ÎN CRIZĂ
Sunt ţăran, dar nu am pâine;
N-am nici vite, nici furaj,
Iar de mâine n-am nici câine –
Îl trimit expre-n…şomaj. (EFIM TARLAPAN)