Despre Tom Phillips, jurnalistul, nu ştiam multe date. Mi-a atras atenţia titlul cărţii al cărei autor este: “Adevărul. Scurtă istorie a tâmpeniilor omeneşti absolute” (Editura “Trei”, Bucureşti, 2021, traducere din limba engleză şi note de Alexandra Fusoi). De pe manşeta volumului aflăm că Tom Phillips este redactor-şef la ”Full Fact” , importantă organizaţie britanică independentă de fact-checking (verificare a faptelor). Ca să înţelegeţi cu ce se ocupă această organizaţie preiau un exemplu dat de autor. Capitolul din care voi cita a fost scris când Trump se afla în a 869-a zi de la preluarea mandatului şi, până la acel moment, preşedintele spusese 10796 de afirmaţii care erau false sau induceau în eroare. Continuă Tom Phillips: „Asta înseamnă o medie de peste 10 neadevăruri în fiecare zi şi, de fapt, rata de nesinceritate pare să fi crescut odată cu trecere timpului. A depăşit pragul de 5000 de minciuni pe 7 septembrie 2018, datorită unui vârtej remarcabil de tâmpenii în care a făcut nu mai puţin de 125 de afirmaţii false sau înşelătoare.” Mă gândesc acum care ar fi punctajul dacă şi în România ar exista o organizaţie fact-checking care să verifice cinstit faptele. Şi nu pe lângă un cotidian sau alt tip de presă, fiindcă la noi alinierea este evidentă şi adevărul ar fi eludat de o anumită parte. O astfel de organizaţie ar fi credibilă dacă ar exista pe lângă Uniunea Epigramiştilor din România sau şi-ar declara un caracter independent real. Tom Phillips a fost şi director editorial la „BuzzFeedUK” unde „şi-a petrecut timpul între relatări foarte serioase despre probleme importante şi…glume”. Cartea în discuţie a fost tradusă în peste 15 limbi. Cititorul va intui demersul autorului încă din prima pagină unde tronează un citat din etnologul şi arheologul american Vilhjalmur Ştefansson: „Cea mai frapantă contradicţie a civilizaţiei noastre este respectul fundamental pentru adevăr pe care-l declamăm şi lipsa totală de respect pentru el în practică.”
Printr-o organizare mulată pe opt capitole, o concluzie şi două anexe, Tom Phillips relevă scopul principal al scrierii acestei cărţi: ADEVĂRUL ŞI TOATE MODALITĂŢILE INGENIOASE LA CARE A RECURS OMENIREA DE-A LUNGUL ISTORIEI PENTRU A-L OCOLI.
În primul capitol, intitulat „Originea caracterului specios”, autorul pune accent pe observaţia personală că minciuna, exceptând-o pe cea nevinovată numită şi „minciuna albă”, un fel de invenţie socială inofensivă, „care să ne permită să ne suportăm fără să ne ucidem unii pe alţii”, are diverse niveluri, explicată, ca în meteorologie, prin culori: minciuna galbenă – „cea spusă din jenă, ruşine sau laşitate, ca să ascundem o greşeală”; minciuna albastră – „este exact invers minciunii galbene, spusă din modestie pentru a ne minimaliza reuşitele”; minciuna roşie – „pe care o spunem fără nicio intenţie de a duce în eroare. Cel care o spune ştie că minte, publicul ştie că vorbitorul minte, iar vorbitorul ştie că publicul ştie”.
Tot în acest capitol sunt analizate subtilele diferenţe dintre adevăr, minciună şi tâmpenie, toate fiind făcute pe baza cercetărilor organizaţiei de fact-checking în care activează Tom Phillips. Concluziile autorului despre adevăr sunt: 1. „este destul de plicticos”; 2. „e nespectaculos”; 3. „e remarcabil de frustrant”; 4. „are obiceiul să-ţi alunece din mână exact când crezi că l-ai prins”; 5. „e mai mult un periplu lung şi enervant către o destinaţie la care n-o să ajungi niciodată”. Privind minciuna , despre care studiile psihologice ale lui Robert Feldman spun că „în primele zece minute de conversaţie după ce cunoşti pe cineva, vei spune, în medie, trei minciuni” , autorul concluzionează: 1. „este ispititoare, adaptabilă şi adesea distractivă”; 2. „poate face înconjurul pământului până să-şi pună adevărul ghetele în picioare”; 3. „este rezultatul unei ocupaţii analitice”; 4.”este o disimulare deliberată”; 5. „poate fi comparată cu un fel de bisturiu”.
În ceea ce priveşte tâmpenia, se face trimitere la filosoful Harry G. Frankfurt care, în lucrarea sa „De tot rahatul”, se ocupă de studiul acestor subiecte destul de complexe, ajungând la observaţia că a minţi şi a spune tâmpenii nu-i acelaşi lucru: „Oricui i-ar fi imposibil să mintă dacă nu ar crede că ştie adevărul. Să faci o tâmpenie nu presupune o asemenea convingere.” Concluzia lui Tom Phillips şi a organizaţiei sale de fact-checking este aceeaşi, doar că în cazul recunoaşterii adevărului, finalurile ar fi diferite: „dacă lumea tâmpeniilor pe care o clădeşti se suprapune uneori cu lumea reală, nu-ţi face prea mult rău şi ar putea fi chiar un premiu util, pe de altă parte, în cazul mincinosului, recunoaşterea din greşeală a unei realităţi incomode se poate dovedi fatală.” Autorul consideră că o tâmpenie se mişcă rapid, cu o viteză supersonică şi poate fi comparată cu un buldozer.
Tom Phillips a identificat şapte modalităţi mari de răspândire şi împământenire a neadevărurilor: 1. bariera efortului („când dificultatea verificării adevărului depăşeşte importanţa aparentă a acestuia”); 2. vidul de informaţie („în lipsa informaţiei avem tendinţa să coborâm garda de câte ori apare ceva care susţine că ar fi o informaţie, chiar dacă nu există nici un motiv serios să o credem”); 3. bucla de feedback a tâmpeniilor ( „niciunul dintre noi nu poate înţelege întreaga lume de unul singur”); 4. marea dorinţă ca ceva să fie adevărat („când vrem să credem ceva, ideea de a stabili dacă este sau nu adevărat se plasează destul de jos pe lista de priorităţi a creierului nostru”); 5. capcana egoului („odată ce am intrat în hora tâmpeniilor, putem fi destul de puţin dornici să ne eliberăm”); 6. când pur şi simplu nu ne pasă; 7. lipsa de imaginaţie. Cititorul interesat de căile ieşirii din impasul produs de cele şapte modalităţi enumerate le poate găsi în ultimele pagini ale cărţii, prezentate sub titlul „Concluzie – către un viitor mai sincer”, care urmează celor opt capitole.
Cel de-al doilea capitol, „Clasicele fake news”, vine să demonstreze că „anxietăţile noastre moderne legate de sursele de informaţii nedemne de încredere şi suprasaturate cu informaţie s-ar putea să nu fie chiar aşa de moderne pe cât credem noi”. Autorul ne demonstrează că fake news-ul se purta încă de pe vremea lui Benjamin Franklin şi în continuare, fiind făcut cu mare artă. Cercetat în istoricul său pe bază de exemple, autorul ajunge la concluzia că definiţia acestei mari minciuni poate fi aceeaşi şi azi: „un neadevăr deliberat şi zglobiu, răspândit din două motive clasice: profitul şi răutatea”.
Capitolul al treilea, intitulat „Epoca dezinformării”, demonstrează pe bază de exemple din presa vremii că ştirile false n-au rămas la stadiul incipient ci „s-au dezvoltat rapid intr-o industrie care ne-a modelat în mod profund societăţile şi viziunea asupra lumii”. Interesant este capitolul al patrulea, „Minciuna locală”, bazat pe exemple de „geografie creativă” în ale minciunii, adevărate aiureli geografice. În capitolul al cincilea, „Manifestul escrocheriei”, autorul face o tratare psihologică a neobositei noastre admiraţii faţă de şarlatani, de escroci. Exemplificările încep cu Gregor McGregor, care a escrocat o ţară inventând altă ţară, şi continuă până la franţuzoaica Therese Humbert care a dus o viaţă de lux pe baza conţinutului nevăzut de nimeni al unui seif misterios. „Minciuni de stat” se intitulează următorul capitol. Fraza de debut a acestuia este una care lămureşte pe deplin cine sunt subiecţii analizei: „Dacă e ceva ce ştie toată lumea despre politicieni, atunci e faptul că ei mint. Mint despre lucruri importante, şi mint şi despre lucruri neînsemnate, şi mint despre lucruri de toate dimensiunile cuprinse între cele două extreme”. Capitolul „Afaceri dubioase” este construit pe fraza „Oriunde se pot face bani, va apărea şi cineva dispus să deformeze adevărul ca să-i facă”. Şi, în sfârşit, prin ultimul capitol, intitulat „Iluzii populare larg răspândite”, autorul demonstrează că suntem cei mai cumpliţi duşmani ai noştri. Sunt tratate maniile, crizele de panică morală şi isteria de masă care ne fac să credem, spune Tom Phillips, „nişte chestii caraghioase”: aeronavele – fantomă, încercările de a fura penisurile bărbaţilor, monştrii prezenţi în păduri, existenţa vrăjitoarelor propriu-zise etc.
Concluzia finală a lui Tom Phillips este una clară: „Cu siguranţă înotăm cu toţii într-o mare de jumătăţi de adevăruri şi aproape-minciuni, pentru că lumea e tâmpită şi complicată, nimeni nu ştie exact ce se petrece şi aşa e croit creierul nostru”. Cartea este un îndrumar care te scoate din starea de tâmpenie în care te afli, pentru că, spune autorul, „asta a fost dintotdeauna situaţia”, aspect pe care l-am resimţit şi eu. Cine nu crede, să citească această carte de aproape 300 de pagini. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
PREŢUL UNEI VIEŢI
Cât a trăit (s-a chinuit)
De nimeni n-a fost preţuit,
Abia la groapă i-au pus preţ
Cei cu frânghie şi hârleţ.(ION DIVIZA)
ORELE UNUI PROFESOR
Frecvenţă zilnică ne cere
Şi noi venim la ore, logic:
Decât drogaţi cu somnifere,
Mai bine somnul…ecologic.(ION DIVIZA)
ATENȚIE DRUM PERICULOS
Poate este doar o fentă,
Dar o scriu, nițel în grabă:
Când prefața-i excelentă,
Cartea pare chiar mai slabă! (EUGEN DEUTSCH)
REVERSUL MEDALIEI
Crezul ara mulți adepți
Și-l susțin destul destui fanatici:
Proștii-ar fi de fapt deștepți,
Doar că sunt asimptomatici.(EUGEN DEUTSCH)
SĂ MĂ PREZINT
Aşa sunt eu, om de cuvânt
Şi nu am fost luat de fraier,
Cu sănătatea-s la pământ,
În rest…cu toate sunt în aer! (VASILE LARCO)
CĂUTĂRI
Femeia-i cu schimbarea-n ton,
Făcând uşor în modă saltul;
Îşi schimbă-o fustă, un palton,
Dar şi pe un partid cu altul. (VASILE LARCO)
METODE DE PRINDERE
Prinzi șoareci mulți prin otrăviri,
Pe proști îi prinzi și pe golani
Cu laude și proslăviri,
Iar pe femei le prinzi...cu bani.(MIHAI HAIVAS)
INGRATITUDINE
Confratelui, n-aș vrea ca să-i imput
Un fapt de care, uneori, m-amuz:
Maestre-mi zice, când vrea să-l ajut
Și „Maistre!”, după ce eu îl refuz.(MIHAI HAIVAS)
PSEUDOCOPLATĂ MEDICALĂ
Mi se face o favoare
Și-n cel mult o săptămână,
Mă va pune pe picioare,
Dacă-i pun ceva în mână.(MIHAI HAIVAS)
MUZEUL TRADIŢIILOR ŢIGĂNEŞTI
Plin este muzeul, exponate claie
Şi-ţi explică ghidul, cu vădită fală,
Răspândind în juru-i un miros de oaie:
- Adunat-am totul, numai din ciordeală! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
DE ZIUA MEA
Ziua asta e cu cântec
Căci amicii ce-o animă
Au o damigeană-n pântec
Şi se duc doar când e plină. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI N.BUN
Eu în dueluri nu mă bag,
Nu dau pe ele nici un şfanţ,
“Dar însă totuşi, mi-ar fi drag
Să vă găsesc dormind în Şanţ! (GRIGORE COTUL)
ÎNCURAJARE
Îi consolez pe cei ce vor
Un mare premiu la umor,
Spunând că mie mi l-au dat
Exact când nu l-am meritat! (GRIGORE COTUL)
NORI PE FAȚA ROMÂNILOR
Ne oprim mereu în praguri
La o margine de hău;
Ale țării mândre steaguri
Se înclină înspre rău. (CONSTANTIN PROFIR)
HOLDELE NOASTRE
Glia țării este plină
De covoare verzi sublime,
Dar mereu au și neghină...
Chiar mai multă ca-n vechime.(CONSTANTIN PROFIR)
SFAT DEMNITARILOR
De vreţi s-aveţi urmaşi cinstiţi,
Vegheaţi-le cu grijă paşii
Şi-apoi furaţi ce mai găsiţi,
Să n-aibă ce fura urmaşii!.. (GHEORGHE BÂLICI)
MODA ARBORELUI GENEALOGIC
La arbore am renunţat,
Bocesc de am şi ochii roşii,
Fiindcă, dintre toţi strămoşii,
Cei nobili s-au cam terminat. (GHEORGHE BÂLICI)
MODA EMIGRANTULUI ROMÂN
Românul azi, precum se ştie,
Cu banii strânşi de la ciorap,
În loc să-şi ia o pălărie,
El lumea şi-a luat …în cap! (ION MORARU)
STRĂMOŞEASCĂ
Chiar de-a avut o stăpânire turcă,
Românul are sângele de dac:
Pe scenă, a istoriei, când urcă
Întotdeauna dânsul are…TRAC! (ION MORARU)
IMPOSIBILA AUDIENŢĂ
E la noi ca-n cer, văd eu,
Cum au scris părinţii:
Pân-ajungi la Dumnezeu
Te omoară sfinţii! (PETRU-IOAN GÂRDA)
CU CRIZA ASTA…
M-am tot rugat, voind să scot o carte –
La cel mai tare sponsor, Dumnezeu,
Dar nu s-a-nvrednicit să-mi facă parte:
Se pare că şi Lui îi este greu…(PETRU-IOAN GÂRDA)
CIFRA ZERO
Descoperită de savanţi,
În matematică ajută
Şi e valoare absolută
Când te referi…la guvernanţi! (GEORGE EFTIMIE)
PROTESTE
S-au supărat că zeci de ani de zile
Aleşii-au fost supuşi la denigrări,
C-ar fi numiţi în posturi doar pe pile
Şi nu printr-un concurs…de-mprejurări! (GEORGE EFTIMIE)
CONDIŢII SINE-QUA-NON
Până şi la “Epigrama”
Să fii printre selectaţi,
Ori citezi din Dalai Lama,
Ori din “marii” deputaţi. (ELENA MÂNDRU)
FEMEI FIDELE vs. INFIDELE
Viaţa, primele-şi petrec mereu
Lângă patul soţilor debili;
Celelalte, însă, cu tupeu,
Doar în patu-amanţilor virili. (ELENA MÂNDRU)
CAPRA CU TREI IEZI
Pedepsiţi de soartă,
Proşti şi retrograzi,
Chiar de capra-i moartă,
Iezii sug şi azi. (VALENTIN DAVID)
PERSEVERENŢĂ
Ca floarea soarelui, gălbuie,
Urmând al zilei astru-n lan,
Aleşii-n ierarhie suie…
Şi se învârt doar după ban! (VALENTIN DAVID)
CRUDUL ADEVĂR
Să ieşim din greu impas
Situaţia-i precară:
Ne conduc inşi de pripas,
Surzi şi orbi la ce e-n ţară. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA NUDIŞTI
Privind femeile pe plajă
Umblând agale, fără strai,
Gândeşte: -Fă, Doamne, o vrajă,
Să-mi văd nevasta fără... grai. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
NUDISTE “KINDER” PE LITORAL
Vin femei ce se despoaie
Ca porumbul de pănuşi,
Motivând că fac o baie
Şi se-ntorc cu…bebeluşi. (VASILE MANOLE)
PREACINSTITELE NUDISTE
Goale, pline de mister
Pe bărbaţi aşa-i provoacă,
Dar noroc de character
Că de el nu se dezbracă. (VASILE MANOLE)
UNOR ALEŞI
Sunt unii şefi la noi, (se ştie!)
Ce au un lucru la-ndemână:
Cunosc ,se pare, limbi străine,
Cum e engleză şi...română! (MAX OPAIŢ)
PROBLEMĂ DE FAMILIE
Soţia , îndeobşte-a dat
Bărbatului ceva angoasă,
Dar când din mână l-a scăpat,
El e ,,cocoş"...la altă casă! (MAX OPAIŢ)
AVERTIZARE
Vreau să-ţi spun ceva, drăguţă:
Poanta-i bună când trezeşte,
Dar pe cel vizat, îl cruţă
Numai dacă n-o citeşte! (MAX OPAIŢ)
UNUI ALCOOLIC
Greu să-l faci cumva să meargă;
Tu , zadarnic dai din gură.
Dă şi el, că-i gură largă,
Doar când dă de ...băutură! (MAX OPAIŢ)
MĂ VACCINEZ
Mă vaccinez ,iubit popor,
Și plec cu gândul împăcat
Că multora le va fi dor
De cel sacrificat. (VASILE LEFTER)
IMPARȚIALITATE TV
Televiziile se joacă:
Jos cu Cîțu, sus Șoșoacă;
Rating bun e cu penalii,
Sus cu Dragnea, jos Becali. (DUMITRU BUJDOIU)
CU GHILIMELE, DUPĂ OLIMPIADĂ
Educată-i România,
Duduie economia,
Suntem primii și în sport;
Vă mulțumim de efort. (DUMITRU BUJDOIU)
UMORUL NEGRU LA ROMÂNI: URĂRI ÎN PANDEMIE
Am trăit s-aud și asta,
La persoane cam țicnite,
Când te sugrumă năpasta:
Funeralii fericite!” (DUMITRU BUJDOIU)
VIN COPIII LA PĂRINȚI ÎN VACANȚĂ
Unul, c-o sticlă de vin,
Altul, c-o vodcă rusească,
Unul, cu mulți bani peșin;
El, c-un nepoțel…să-l crească. (DUMITRU BUJDOIU)
DE 15 ANI ÎN PIELEA GOALĂ (Click)
Doi englezi nudiști, sau gay,
El moșneag și ea mătușă;
Dacă ajungeți la ei,
Vă dezbracă de la ușă. (DUMITRU BUJDOIU)
GHICIȚI UNDE?
Au pornit pe-aceleași șine
Un tren public și-un privat:
Unu-ajuns la fix cu bine,
Altu - atreiza pe-nserat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NUMAI CU LIMUZINA DE SERVICIU?
Președintele-alergenul
La un lucru prost făcut
Chiar n-a mers șohán cu trenul,
Strigând órcului: Kaput!? (NICOLAE MĂTCAȘ)
LIBERALIZAREA PIEȚEI DE ENERGIE
Trâmbițata liberalizare
Și scădere-a prețurilor glonț
Nu ne-a ars - ne-a fript! - la buzunare,
Căci promițătorul e-un pahonț. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUB ÎNALTUL PATRONAJ AL GIVERNĂRII
Băieții cei deștepți din energie
Dau tunuri grele pe gogoașa noastră
Sub protectoarea cârmei pălărie
Și-i zic cu foc de inimă albastră. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNUI ALES CARE SE SACRIFICĂ PENTRU BINELE POPORULUI
Să nu știi cât costă-o pâine c-ai avea celiachíe?
Cât e-un kilogram de roșii la Vaslui, nu-n Dorobanți?
Tu, care de dragul nostru vrei să faci politichie,
Nu ne-nveți cum se subzistă, drămuind un pumn de sfanți? (LERU CICOARE)
ALTEȚELOR NOASTRE CARE
NU MAI COBOARĂ DIN LIMUZINA DE SERVICIU
Slavă Domnului, în țară
Pită e și cozonac,
Doar că, la alimentară,
Nu le cumperi c-un pitac. (LERU CICOARE)
LUPTE INTESTINE PENTRU ȘEFIA PARTIDULUI
S-or lupta loial, deschis?
Să aflăm, știm, riscu-i paște
Ce delicte-au mai comis
Și-nainte de-a se naște. (LERU CICOARE)
AU UITAT DE PARTID?
Candidații, ca boxerii,
Sub centură-și dau, la moacă,
Dar partidul, al puterii,
Îl împing în care cloacă? (LERU CICOARE)
INSISTENȚĂ DE JURNALIST
Nu te-ntreb ce ai făcut,
Te-a-ntrebat procuratura,
Ci te-ntreb: de ce-ai tăcut?
Ți-a-ncuiat temerea gura? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NUMAI CLIENTELĂ POLITICĂ
Companii de stat - puzderii
Cu salarii să-nclini prora
Și stă bine-n aste prérii
Toată fauna și flora. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ȘI UE PUNE CARUL ÎNAINTEA BOILOR?
Luni la rând ne-ncredințează
Că vaccinu-i sigur. (Oare?)
De ce,-atunci, investighează
Efectele secundare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TRADIȚIONALA MOCĂNIȚĂ
MAI SARE DIN CÂND ÎN CÂND DE PE ȘINE
Mocănița maramú,
O buiastră pătimașă,
Ori te poartă prin remu,
Ori te-azvârle nărăvașă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)