O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Opt idei de lucru stau la baza alcătuirii de către Traian Ştef a culegerii sale „Omeneasca şi ticăloasa prostie” (Editura „Junimea, Iaşi, 2019: 1. O zicere a lui Ion Creangă: „Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj”; 2. O definiţie a prostiei dată de psihologul clujean Daniel David: „Într-o definiţie de lucru prostia se referă la capacitatea scăzută de a realiza concordanţa între scopurile pe care ni le propunem şi mijloacele de atingere a lor, aşadar ea apare la interacţiunea dintre scopuri şi mijloacele de atingere a lor”; 3. Teoria patafizică a lui Alfred Jarry din „Zile şi nopţi”, preluată şi de Luca Piţu în „Adaosul cel humuleştean”: „Patafizica este ştiinţa soluţiilor imaginare ce acordă simbolic liniamentelor proprietăţile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”, adică acea ştiinţă a particularului care studiază legile ce guvernează excepţiile; 4. ideea exprimată de Vasile Lovinescu în eseurile sale despre opera lui Creangă prin care prostia ţine de diferenţa dintre Principiu şi Manifestare, pentru că ar lipsi măsura comună („rezultatul lipsei acestei măsurători exclusive efectuate de raţiunea comună, mediocră, conduce la imposibilitatea autonomiei oricărui lucru, adică la o circumscriere exact conturată a lui şi a sensurilor lui”); 5. o armonizare cu periodizarea făcută prostiei de Van Boxsel în „Enciclopedia prostiei” pornind de la expresia biblică „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”. Astfel că am avea prostia clasică („Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac”), prostia modernă („Tată, ei nu ştiu ce fac şi asta e bine”) şi prostia postmodernă („Tată, ei ştiu ce fac, dar o fac oricum”); 6. existenţa unei diferenţe între proştii lui Creangă şi ai lui Liviu Rebreanu din nuvela „Proştii”. Ai lui Creangă ar fi un fel de esteţi, emană o anumită fascinaţie. Ai lui Rebreanu sunt mai învolburaţi, mai încrâncenaţi; 7. o amendare subtilă a credinţei exprimată de Flaubert, Musil, Pleşu, Manolescu şi Liiceanu că prostia ar fi universală; 8. hotărârea de a lua sub observaţie prezentul şi identificarea acelor fapte ce se încadrează în sfera prostiei: „statul şi stătutul”, „eticheta şi semnătura”, „mediocritatea”, „soluţia comodă ca soluţie conformă”, „construcţia de intelectuali”, „raportarea la constituţie”, „relaţia cu maghiarii”, „omul redundant”, „oportunistul perfect”, „băiatul-bun-la-toate”, „băiatul-de-legătură” etc.
După ce ne propune, pentru încălzire, povestea „Pendulul”, una despre prostire şi cu valenţe semantice deosebite pentru ce va urma, Traian Ştef îşi deschide adevăratul discurs despre prostie cu o analiză hermeneutică a poveştii „Prostia omenească” a lui Creangă. O consideră ca fiind o poveste „la marginea posibilului, a credibilului, a timpului nostru” şi de la care ar trebui început orice studiu despre prostia omenească. Pe lângă faptul că obligă cititorul la reflecţie, autorul îi mai găseşte câteva merite acestei povestiri: 1. introduce în psihologia românească noţiunea „sindromul drobului de sare”; 2. pune ordine în relaţia dintre prostie şi nebunie; 3. stabileşte o regulă a trecerii de la abstractul conceptualizării la realitatea ei, aspect care îl face pe Traian Ştef să-l considere pe Creangă mai filosof decât Caragiale; 4. confirmă două trăsături ale românismului: pasivitatea şi fatalismul evidente în „Mioriţa”; 5. e o trimitere la discuţiile despre formă şi fond sintetizate de Titu Maiorescu şi la care Creangă participa adesea ca junimist; 6. existenţa unui sindrom al dedublării prin alternanţa „persona / persoana” în relaţia cu ceilalţi;
Văzând atâta prostie la ai lui, omul lui Creangă, după cum se ştie, îşi ia lumea în cap şi pleacă din casa sa convins că nu va întâlni proşti mai mari. El caută oameni care gândesc ca el, dar întâlneşte nişte ciudaţi. Unul căra soarele cu oborocul în casă pentru a avea lumină, un rotar şi-a făcut carul în casă şi acum trăgea de el ca să-l scoată afară, un altul se chinuia să arunce nucile în pod cu ţăpoiul, în timp ce un altul se chinuia să urce vaca pe acoperiş pentru a ajunge la fân. După atâta bibliografie studiată, Traian Ştef se întreabă dacă nu a ajuns în situaţia de „a râde Hârb de Oalăspartă”: „…nu cumva eu însumi nu am făcut altceva până la 60 de ani decât să duc apa cu ciurul, soarele cu oborocul, să arunc nucile cu ţăpoiul, să urc vaca pe acoperiş, iar uneori, mai rar, în momentele de exaltare, să trag de carul întreg să-l scot pe uşa prea îngustă.” Autoironia are rol de a întări convingerea că prostia are caracter de generalitate, de virus care se ia, fiindcă oricând ne putem încadra în una sau mai multe din cele patru tipologii găsite de Traian Ştef: neştiutorul, visătorul, risipitorul şi drămuitorul.
Analiza prostiei continuă cu „povestea cu prepeleac”, Dănilă fiind un alt exemplu de neadecvare a mijloacelor la scop şi cu observaţiile făcute de Rodica Zafiu cu referire la sintagma „prostul dracului”. Textele la temă semnate de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu sunt puse pe o racordare la punctele de vedere ale lui Flaubert şi Musil care gândesc prostia în universalitatea ei cu precădere în zona politică, pe când ale lui Nicolae Manolescu fac referire la presă, cărţi, exprimări etc., remarcându-se cel cu „ochelari de cal”, „veleitarul” şi „savantul”.
Dacă unii autori, cum ar fi Carlo M. Cipolla, Nicu Gavriluţă, Robert Musil sau Martin Page, nu cred într-o eradicare a prostiei, Traian Ştef dă o cale: permanenta armonizare dintre scopuri şi mijloacele de atingere a lor. Mie nu-mi rămâne decât să închei printr-o observaţie făcută de Vasile Spiridon: „Oricum, sunt convins că Traian Ştef, publicând culegerea „Omeneasca şi ticăloasa prostie”, îşi dă seama că ar fi o mare prostie din partea lui să dorească lămurirea unui asemenea subiect şi că speranţa lui ar trebui să se limiteze la a nu fi prost înţeles.” (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
SINCERITATE DE POET
Soția mea, oricât de muncitoare,
Nu mă ajută-n scris, mărturisesc(!)
Și-atunci, reala colaboratoare
E muza doar, pe care o iubesc.(MIHAI HAIVAS)
METODĂ EFICACE
Aminte, dacă vrei, de tine
Să își aducă cineva,
Bani mulți să-ți împrumute,-i bine,
Și-apoi să uiți... a-i returna.(MIHAI HAIVAS)
SOȚIEI
Dragostea, nedându-i ghes,
Umblă iar c-un șiretlic:
Eu, îi dau... de înțeles,
Ea, mi-o „dă”... doar câte-un pic!(MIHAI HAIVAS)
MĂSURAREA TEMPERATURII
Se jură-un tip că nu-i bolnav;
Au fost cipați, se zice, unii…
La mine cazul e mai grav:
Iradiați mi-s bărzăunii! (ION DIVIZA)
TROC ÎN PANDEMIE
Speculează azi natura
Fel de fel de indivizi:
Mi-au luat temperatura
Și în loc mi-au dat covizi! (ION DIVIZA)
PRECAUŢIE ÎN PANDEMIE
Covidul e un inamic șiret,
O bombă pentru viața conjugală,
Deci, când se-ntoarce soața de pe net,
Un an păstrez distanța socială! (ION DIVIZA)
APROPO DE TITLUL RUBRICII:
,,Loc de dat cu... epigrama”.
Se tot dă cu epigrama,
Însă lumea își dă seama:
Ce-a fost rău s-a îndreptat,
Ce-a fost bun... tot s-a furat! (VASILE LARCO)
APROPO DE AFIRMAŢIA DOMNULUI LARCO: „tot s-a furat”
Trăgând aerul în piept,
Maestrul ne-o spune drept:
S-a furat cam tot ce vrei…
S-au furat…poante, idei! (GEORGICĂ MANOLE)
INSTINCT
Sedus de poftele primare,
Deşi e viaţa foarte scurtă,
Găseşte vreme fiecare
…să facă burtă. (GRIGORE COTUL)
UNUI GRANDOMAN
Eu drept vă zic şi nu v-ascund,
Cunosc de mult pe unul care
Nu se dădea atât de mare,
Dacă nu era aşa de scund. (GRIGORE COTUL)
ESOPIANĂ
(EPIGRAMISTULUI NICOLAE MEREACRE)
Neavând acces la mere,
Spune vulpea cu durere
Că, asemeni multor soacre,
Pomul face MEREACRE. (SORIN FINCHELSTEIN)
SINDICAL-APICOLĂ
La o prisacă productivă,
Cu fagurii mustind de sevă,
Natalitatea e-n derivă…
De-o lună, trântorii fac grevă. (SORIN FINCHELSTEIN)
CLARVIZIUNE POLITICĂ
Într-o ţară sfâşiată
Dela Prut şi pân’la Nistru,
Nici prea lungă, nici prea lată,
Tot poţi fi un prim-ministru!.. (GHEORGHE BÂLICI)
REFLECŢII ÎN FAMILIE
Ce bine e la mine-acasă,
Când stau cu toţi ai mei la masă
Şi n-am în pungă o para,
S-o şterg şi eu pe undeva. (GHEORGHE BÂLICI)
ÎN TRANŞEE
Cu un hârleţ, precum o hexapodă,
Mă-nscriu, săpând, în trendul actual,
Că VIP-urile au o nouă modă:
Înjură fiecare, pe-un canal. (VALENTIN DAVID)
ISTERIA NAŢIONALĂ
În ale Europei comitete
Râd toţi de noi şi fac pe moraliştii:
Românii s-au scindat îndouă cete…
Jucându-se de-a hoţii şi vardiştii. (VALENTIN DAVID)
TRANZIŢIE
De când şi statul l-au restructurat
Cu africanii-avem asemănare,
Românii-s negri toţi de supărare
Că leii-s …tot mai greu de procurat! (GEORGE EFTIMIE)
DESTIN PERFID
Se defrişează codrii seculari
Şi pleacă-n lume-atinşi de nenoroc,
Se duc cu ei esenţele mai tari
Rămân…doar uscăturile pe loc! (GEORGE EFTIMIE)
TIMPUL SĂRUTĂRILOR
Sărutai cu-atâta har
Că-nfruntam canoanele
Săruţi şi-acum, ceva mai rar,
Şi doar, strict, icoanele.(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LEGILE
Legea-i clară şi afirmă
Dreptul tău zilnic la pâine
Iar istoria confirmă
Că ea ţine până mâine. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CRĂCIUNUL DISPONIBILIZATULUI
Caltaboşi, cârnaţi, piftie,
Sunt de toate, nu-i nici vorbă;
Doar la mine-n farfurie,
E doar praful de pe tobă. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FEMEIA ŞI OPERAŢIILE ESTETICE
Să rămână tot frumoasă
Orişice ar vrea să facă,
Să n-o mai găsească-acasă
Frumuseţea de-o să “treacă”. (VASILE MANOLE)
AMANTA
Azi femeia vieţii tale
Cu ochi negri şi profunzi
Ce uşor îţi iese-n cale,
Dar ce greu e s-o ascunzi. (VASILE MANOLE)
DEFINIŢII ÎN T: Tartorul
E recunoscut, mândrie
Bossul nostru din guvern;
Ce poate lumea nu știe
-I șef la șefii din Infern! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN T: Tinerețea
E o stare de-început
Ce-aduce a epatare;
Mă întreb: Din ce-am avut
Voi avea eu parte oare?!...(GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN T: Trufașul
Om ce ține la mândrie
Îngâmfare, tot la fel;
Până dă de vreo soție
Ce-l transformă-n mielușel! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN T: Tainița
Un secret, la o adică
Ce-i închis mai nou cu cheia;
Intră-n ea cuprins de frică
Să nu dea de el femeia! (GHEORGHE GURĂU)
SURPRIZE
Prins cu o fată în Ajun:
-De vină este Moş Crăciun,
Eu i-am cerut o pelerină
Şi mi-a adus o... balerină. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
„VERTICALITATEA” NOASTRĂ
Îmi spunea ieri o persoană
Când mergeam cu ea spre Huşi:
-Ca popor avem Coloană,
Însă este-a lui Brâncuşi. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA CABINETUL MEDICAL
-Vreau acuma să vă dau
Brânză, şuncă, doi fazani.
-Fără bani nimic nu iau.
-Domnu’ doctor, am şi bani. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA BOLTA RECE (Omagiu)
Cât timp BOLTA vin mai are,
De sărbători, un păhărel
Închină, dar la intrare,
Să îl saluţi pe Păstorel! (MAX OPAIŢ)
PAROLE…PAROLE…
Când s-a zis fără penali
Într-o funcţie sau post,
Am văzut câţi “papagali”
Vând sloganuri fără rost! (MAX OPAIŢ)
ACORD DE GUVERNARE
De mai mult de-o săptămână
În Alianţă, luaţi de val,
Au pus mână de la mână
Şi trag cu sârg…de caşcaval! (MAX OPAIŢ)
CUTUMA ÎN POLITICĂ
Când strângi mâna, vasăzică,
Te saluţi ca cetăţean;
Ar putea să contrazică,
Strânsul mâinii la…”ciolan”! (MAX OPAIŢ)
PENSIONARII CĂTRE MOŞ CRĂCIUN
Ca ortac, ne știi cuminți,
Dar avem două dorinți:
Pune-n plus la pensii mia
Și zătrește pandemia. (LERU CICOARE)
ELEVII CĂTRE MOŞ CRĂCIUN
Te-așteptăm cu sacul plin.
Nu uita și de vaccin
Să alunge bolile,
Că ne uită școlile. (LERU CICOARE)
FIRMELE PRODUCĂTOARE NU POARTĂ NICI O VINĂ
Dacă vaccinarea, terna,
E garant de sănătate,
De ce Pfizer și Moderrna
Și-au luat imunitate? (LERU CICOARE)
CUM SĂ-MI INSUFLE ÎNCREDERE?
Firmele-n vaccin imerse
Nu-și iau nici o datorie
La reacțiile adverse,
Da-mi insuflă credit mie?! (LERU CICOARE)
EXCES DE MODESTIE DIN PARTEA ŞEFULUI
Când e vorba de bravade,
Primul e pe baricade.
El numai la vaccinare
Stă la coadă-n așteptare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN TOIUL NRGOCIERILOR UN MEMBRU AL COALIŢIEI
A PLECAT LA BUDAPESTA
Care-o fi oare tempesta
De-a zburat la Budapesta?
Tam-nisam, o raportare
C-au intrat la guvernare? (NICOLAE MĂTCAŞ)
CONTRE ÎNTRE UN EX ŞI UN VIITOR PRIM-MINISTRU
Candidat la prim-ministru,
Când simți că-l vrea de paie,
Se zborși la șef sinistru:
„N-o faci, neică, prea de oaie?!” (NICOLAE MĂTCAŞ)
AVEM UN NOU GUVERN
Ca un cardinal, domn' Háham,
La balcon, în hărmălaie,
Tună grav: „Habémus pápam!”,
Doar că papa-i ... cam de paie. (NICOLAE MĂTCAŞ)
MILIMETRUL DINTRE CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂ
A trădat (metodă veche)
La guvern din gros, pahonțul,
Dar și lui, pe la ureche,
I-a trecut, sinistru, glonțul. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎNTR-UN AN CÂT ÎNTR-O SUTĂ
Împrumutul de bani crește
Ca voinicul din poveste.
Deci, vom sta-n coadă de pește
Nouăzeci de ani și peste. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENTRU CARE ABILITĂŢI?
I-au pus sare și piper,
Întronându-l premier
Nu că-i tare la virtute,
Ci că știe să-mprumute. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DEJA SCÂRŢÂIE
Cuscrirea de guvernare
Nici nu s-a văzut călare,
Că, -n loc de-a cerca să-noate,
Prinde-a pune bețe-n roate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE-I MAI IUTE DE PICIOR
Vine-n salt de Crăciuniță
Vaccinarea lui Gheorghiță,
Da, prin ceață, scârța-scârțu,
Scârțâie carul lui Câ(r)ţu. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
A ÎNCEPUT CIRCUL PARLAMENTAR
Ii, opinci, largi sutiene,
Fără măști, cum vrea Șoșoacă,
Îi mozolește-ntr-o troacă;
Zice c-am votat hiene. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ CRĂCIUN
Prin lupte parlamentare,
Ajunse Senatul în floare;
Dar se tăvăle-n rahat…
(Cine-a scăpat de Ignat). (DUMITRU BUJDOIU)
SCHIMB DE MAME
Serial TV, emoții,
Uneori cu niște drame,
Sub generic “Schimb de mame”;
Dar, în pat, se schimbă...soții. (DUMITRU BUJDOIU)
OUL LUI COLUMB
Mă întreb ca un tălâmb,
De ce Cristofor Columb,
Un mascul vestit, erou,
Avea doar un singur ou ?! (DUMITRU BUJDOIU)
VECINĂTĂȚI
Una, cinci copii avea,
Și vecina, tot așa;
Dar, s-a dovedit odată
Că aveau același tată. (DUMITRU BUJDOIU)