Georgică Manole: Dar chiar și așa în ”stagiatură”, cum spui, la doi ani după ”Râsul fără TVA”, ne-ai oferit - public - tuturor câte un set de ”Mărțișoare”. Ești născut pe 1 martie, zi în care deschizi fermoarul la mantoul primăverii, la fel ca și Marțial, marele epigramist, considerat ”imensul rezervor de spirit al tuturor veacurilor”. O fi întâmplător?
Al. D. Funduianu: Da, a fost vorba despre o ”dulce” naivitate, amestecată cu un soi de entuziasm specific începătorilor. Acum, aș fi mult mai prudent, nu știu și nu cred că aș mai repeta gestul.
Legat de acele ”Mărțișoare”, o cărticică de buzunar - cuprinzând 150 de catrene și epigrame - lansată pe 1 martie 2017, ai scris undeva: ”Al. D. Funduianu, reîncarnarea lui Marțial” și văd că revii, oarecum, la... ”cestiune”. Nu ți l-am trimis, dar am improvizat - ulterior - un catren, care sper să lămurească definitiv ”legătura” mea cu celebrul epigramist. Așadar...
De acord sunt parțial
Cu remarca ta, Georgică!
...Și eu cred că-s Marțial,
Dar numai o... părticică.
Georgică Manole: Nu-ți cer să definești catrenul sau epigrama, dar dacă simți un imbold, fă-o. Eu aș vrea să-mi definești ”aberația” marca Funduianu.
Al. D. Funduianu: Nu, nu simt niciun imbold. Am câteva variante, dar au făcut-o demult și în chip mult mai inspirat / strălucit marii maeștri ai genului. Eu am pre-luat / pre-lucrat și vreau să transmit, celor interesați, ”mesajul” lui Păstorel:
Ne amintea maestrul un ”refren”
Și ne ruga să ținem seamă
Că dacă ”epigrama-i un catren,
Nu tot catrenu-i epigramă!”
Cât despre ”aberația - marca Funduianu”? Parte dintre cititori nefiind în ”temă”, să spunem că este vorba despre rubrica ”Aberez, deci... exist!”, pe care am inițiat-o și o țin - de câțiva ani - pe o rețea de socializare. Și care, pare-se, de vreme ce sunt întrebat, se bucură de oarecare ”notorietate” și de un public stabil. În plus, ce să mai spun? Să-ți asumi o asemenea ”etichetă” (aberantă!) trebuie să dai dovadă de ceva... ”tărie”. Altminteri, aberând, reușesc să trec (mai) ușor în zona pamfletului. A ironiei și, mai ales, a autoironiei (din constatările mele, partea cea mai așteptată și mai ”gustată” de cititori). Uneori, chiar și în cea a umorului ”bonom”. Aberând, pot spune... orice! Chiar și adevărul.
Georgică Manole: Lumea spune că epigramele tale au o vizibilă tentă intelectuală/ intelectualistă, dublată de o prea evidentă eleganță a stilului, a exprimării. Gluma ironică ar fi mult mai prezentă decât umorul spontan, caustic. Ce le răspunzi?
Al. D. Funduianu: Dacă-i așa (”intelectuală”), înseamnă că, încă, nu e chiar rău. Sau nu e rău de tot. Câțiva mari ai zilei (fără ghilimele) vorbesc despre o ”manelizare a epigramei”, ceea ce mi se pare, deja, mult mai grav.
Mi s-a mai spus că ironia / autoironia mea ”ucide” umorul. Dar, nu prea văd și nu prea am vreo șansă de îndreptare. Ăsta sunt, asta mi-e structura. Nu pot scrie, nu pot fi... altfel. Pe de altă parte, eu pledez pentru echilibru. Iar celui care nu vede lucrul acesta, îi spun, cu simpatie și fără cea mai mică intenție de a-l leza:
Indiferent dacă-ți convine
Oricând satira-și are rostul,
În schimb, nu poți oricând îți vine
Să râzi fără motiv, ca prostul (!).
- Ei, poftim, deja am comis-o. Am devenit ”caustic”. E mai bine?!... (SF RŞIT)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
COMPROMIS
Porc n-am avut de-acest Ignat,
Cu pesta, dă-o chinului
Și, de nevoie, am tăiat
O capră. A vecinului.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
SUNT VECIN CU PREOTUL
SATULUI
N-am colindat, că-i mare tina,
Deși mi-e dor - se face anul -
Dar mai colind pe la vecina,
Când popa merge cu Iordanul.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
ȘI-O FACE MOȘUL DATORIA?
Întreagă ziua de Ajun
Am stat cu ochii la portiță,
Că l-am rugat pe Moș Crăciun
Să-mi vină cu o crăciuniță.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI AUTOR MELOMAN
Aflat la început de drum
E obsedat doar, de volum...
I-aş sugera, în mod concret,
Să dea volumul mai încet.
(GHEORGHE HREAPCĂ)
UNUI ŞEF FĂŢARNIC
Arama ți-apăru şi azi
Şi sunt de -a dreptul furios
Că n-am să-ți cânt -deşi sunt brazi -
Obraz frumos, obraz frumos!
(GHEORGHE HREAPCĂ)
IARNA LA ŢARĂ
Bătrânii nu-şi mai află locul,
Ei sunt de-o vreme singurei;
Cum n-au nici cu ce aprinde focul,
Se ceartă până sar scântei.
(VASILE LARCO)
UNOR SĂTENI, DE CRĂCIUN
Va reveni la ei, pesemne,
În casa lor cea cu şindrilă,
Că nu mai au în sobă lemne
Şi nepoftitul Moş Gerilă
(VASILE LARCO)
LA ANIVERSARE
Vinul, berea ne inundă
Masă-ntr-adevăr bogată
Şi cum vârsta e „rotundă”,
Toţi ar vrea…”s-o facă lată”
(VASILE LARCO)
CRITICĂ NUANȚATĂ
Și cum îl critici are-un rost,
Nicicum confuzii nu încap:
Intransigent, când capu-i prost
Și tolerant, când prostu-i... Cap!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
MUNCĂ GREA!
Parlamentarii trag din greu
Chiar prost dispuşi sau obosiţi,
Nici linişte nu au mereu,
Deci fiţi atenţi... să nu-i treziţi!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ASIGURARE
Cinstiţi, corecţi şi fără pată
De veţi dori ca să votaţi,
V-asigur eu că niciodată
N-avem astfel de candidaţi.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU
REMANIERE GUVERNAMENTALĂ
DE CRĂCIUN
Pentru-a stinge-o vâlvătaie,
Vor schimba, de mascaradă,
De Crăciun, un om de paie
Cu un altul... de zăpadă!
(MIHAI HAIVAS)
REMANIERI
GUVERNAMENTALE
DE PARADĂ
E vechi de-acum la noi ucazul
De-a-nlocui, punând amprenta,
Pe unii care-au "ars doar gazul"
Cu alţii ce tot "freacă menta".
(MIHAI HAIVAS)
DE CRĂCIUN
La masa cu de toate plină
Mănânc bucate din porcină,
Un caz aparte, când nu-mi pasă
Că porcul s-a suit pe masă.
(GHEORGHE BÂLICI)
MINIFABULĂ DE CRĂCIUN
Un porc din cei ce mai rămân
Să stea-n ocol, ne-a ars din prima:
Chiar dacă-s porc, sunt porc bătrân,
De-aceea merit toată stima!
(GHEORGHE BÂLICI)
COLINDĂTORI
Deschide uşa, creştine!
Cineva-mi cânta la geam
Şi-am deschis, căci nu ştiam
Că şi-atuncea …Fiscul vine.
(GHEORGHE BÂLICI)
POVESTEA COLINDĂTORILOR
Pe un fumător din sat
L-am urat, l-am tot urat
Şi ne-a dăruit, în drum,
Câte-un colăcel…de fum.
(ION DIVIZA)
DEFĂIMARE
Pe-un dascăl bun îl plouă cu acuze,
Pârât la şef de soaţa indiscretă
Că zilnic e pătat cu ruj de buze
Şi niciodată nu-i mânjit de cretă.
(ION DIVIZA)
UNUI EPIGON AL LUI
PĂSTOREL
Chiar dacă-ţi plac licorile cu spumă,
Amice, nu vei fi nicicând spumos
Deoarece iei băutura-n glumă:
Maestrul o lua în serios!
(ION DIVIZA)
CREŞTINISM APLICAT
Cu vocea dulce cum e mierea,
Ne-a spus, în săptămâna mare,
Că vom trăi toți învierea,
Pe listele de la votare.
(VALERIA MOROŞAN)
LUPTA CU DIMINUTIVELE
(cu gândul la Ziua Educaţiei care ar
trebui sărbătorită în toate zilele)
Cât neamul nostru românesc mai are
Profesori buni şi oameni de valoare,
Vom fi salvaţi, de-om renunţa la cei
Ce sunt profesoraşi, profesorei...
(VALERIA MOROŞAN)
CA VREMEA…
Băietanul nostru vrea să se însoare
Și dă iama, zilnic, printre domnișoare,
Dar îi plouă-n suflet, când uimit constată:
Care e trăsnită, care e tunată...
(VALERIA MOROŞAN)
GEOPOLITICĂ
Port căciulă şi mănuşi,
Împrejur sunt toate sloi
Și-i vânt rece dinspre ruşi...
Semn că se gândesc la noi!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
PÂINEA ŞI CUŢITUL
Ăst chirurg ce poartă barbă
Nu-i lipsit de perspective:
Va mânca o pâine albă
Şi-o mulţime de colive!
(MIHAI SĂLCUŢAN)
EPITAFUL UNUI GHINIONIST
În spital, pe o brancardă,
A murit neprivegheat,
Că a nimerit în gardă
La un doctor... mult mai beat.
(MIHAI SĂLCUŢAN)
CU COLINDUL
Colindând în jos și-n sus
Și slăvind Pruncul și Cerul,
Două milenii s-au dus,
Iar noi n-am aflat ce-i “lerul”.
(IOAN MAMAISCHE)
RECUNOŞTINŢĂ
La Spitalul județean,
O bacterie-așa "mare',
Că pui ban pe lângă ban
Și-i dai șpagă la intrare!
(DOINA RĂDUCANU)
STIL ARHITECTURAL
La noi ţăranul nu-i prea trist!
Dă banii toţi pe băutură,
Chiar dacă nu-i ce pune-n gură,
Prefer-un stil minimalist.
(DOINA RĂDUCANU)
PREFERINŢĂ CULINARĂ
PENTRU POLITICIENI
Nu vreau ca violent să pară
Dar, printre feluri de mâncare,
Cu greu îi mulţumeşti, se pare,
Căci, poate unii vor…papară!
(DOINA RĂDUCANU)
UNUI NAVETIST
Venind acasă de pe lungul drum,
Găsi nevasta şi pe Moş Crăciun,
Iar după nouă luni şi-un pic,
Veni şi-un Moş Crăciun…mai mic!
(GEORGICĂ MANOLE)
COLINDÂND, COLINDÂND…
(la sate)
Vreo doi, intraţi deja în tindă,
Cu voce tare mă colindă,
În timp ce unul, mai isteţ,
„Colindă”… raţa din coteţ!
(GEORGICĂ MANOLE)
ORIGINALITATEA ÎN
EPIGRAME
Că poantele-s la fel, subscriu,
Dar nu mai fiţi cuprinşi de flame,
Căci cărţile din cărţi se scriu
Şi epigramele…din epigrame.
(GEORGICĂ MANOLE)
MICUL NAPOLEON ŞI
VESTELE GALBENE
Fabricat în eprubete,
Ifose de bos, Macron,
Strâns cu ușa la perete,
Nu i-a mai ajuns ... ozon.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
REACŢIA LUI MACRON LA
OBSERVAŢIA LUI TRUMP
(privind motivul nemulțumirilor
protestanților)
Vei fi-având, nu zic, dreptate,
Poate,-oi fi greșit și eu,
Dar acum, cu mâța-n spate,
Lasă-mă-n necazul meu.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
PĂRINTELE NAŢIUNII
LA RAMPĂ
Pipăindu-și, groasă, pulpa,
Iese, repede,-n amvon,
Grav, își face mea culpa
Și promite ... un micron.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
NOTE GRAVE
(LA PARIS)
Marianele, solemne,
Au ieșit la bustul gol:
Cine pune pe foc lemne
Să coboare la ... bemol.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
AVERTISMENTUL
PROTESTATARILOR
FRANCEZI EXTREMIŞTI
Te-a pălit de-odată grija?
Supliment la leafă: suta?
Nu ne mai jucăm de-a mija:
Ori te cari, ori cazi de-a pluta!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
CERERE ÎN CĂSĂTORIE
Când o ceru, ea vru rulajul
La conturi, punând şi-un preţ,
Atunci şi el, băiat isteţ,
Vru să-i verifice…rodajul!
(IULIAN URSU)
INELUL DE LOGODNĂ
Drăgăstos, o roagă el
Ca să întind-un degeţel,
Să-i pună un micuţ inel…
Ea-l întrebă de…portofel!
(IULIAN URSU)
ERRARE POETICUM EST
Tăcerea-i parcă infinită,
Dar inima îmi dă în foc
Şi limba frige ca o plită:
Să mă potolesc? Deloc!
(COSTEL ZĂGAN)
BUNICA, NEPOTUL
ŞI MOŞ CRĂCIUN
- Spune-mi, ştii vreo poezie,
Să i-o spui lui Moşu?
- Ştie, îl salvă bunica,
…Cea cu steagul roşu.
(IONEL BEJENARU)
UNEI ŞEFE CU
PICIOARE FRUMOASE
Ştiind că nu arăţi frumos la chip,
Mă-ntreb, cum ai acces la promovare?
Şi îmi răspund, uşor stereotip,
Că…prin picioare.
(IONEL BEJENARU)
MIMOSA
... Cu o atingere brutală
Închise frageda-i petală
Şi, indignat, strigă: "Ce floare
Fără miros, fără culoare"!
(NICOLAE IORGA)