STELORIAN MOROSANU
jurnalulliterar.ro
A funcţionat o jumătate de an ca operator chimist la Combinatul de Articole tehnice din cauciuc Jilava Bucureşti, din iulie până în decembrie 1979, apoi ca preparator minereuri la Intreprinderea de Exploatare minieră Miorcani-Dorohoi, din iulie 1981 până în iulie 1990, când obţine un post de referent la Casa Municipală de Cultură din Dorohoi, instituţie al cărei director devine in 1997.
Face parte din Cenaclul Literar Septentrion din Dorohoi.
Are o bogată activitate publicistică şi redacţională. Debutează cu versuri în revista Luceafărul, în anul 1986, iar cu proză în Tribuna, doi ani mai târziu.
Este redactor la Curierul de Dorohoi, la revista Semne (Slatina) şi la Colloquium (Botoşani).
Colaborează cu versuri, proză, eseuri, note de lectură şi articole diverse la: Gazeta de Botoşani, Jurnalul de Botoşani, Caleidoscop dorohoian, Caiete botoşănene, Albina, Astra tecuceană, Familia, Cronica, Tribuna.
Este membru al Uniunii Scritorilor din România.
Volume:
"Rânjiţi, beliţilor, rânjiţi!" (prozopoeme, Slatina: Editura Scribul, 1997) – Premiul de debut al Editurii Scribul la Festivalul naţional de poezie "Ion Minulescu", Slatina
"Maşina de metafore s-a întâlnit cu maşina de salutat sfecle" (prozopoem, Piatra-Neamţ: Panteon, 1997),
"Latifundiarii de sictir" (Botoşani: Axa, 1999);
"Crescătoria de fantasme", Ed. Geea, 2001;
"13 arabescuri furate zeilor tutelari"; Ed. Geea, 2001;
"Necrologul necesarelor iluzi", Ed. Axa, 2003;
"Lapțicuci pe arbore de brânză", Ed. Axa, 2004;
"Doi pumni de romane", Ed. Axa, 2004.
Figurează în antologiile Septentrion (Botoşani: Geea, 1995), Antologie de creaţie literară (Giurgiu: 1997), Într-o lacrimă trăieşte poetul (Slatina: 1998).
Este distins cu Premiul al II-lea la Colocviile "Septentrion" (Dorohoi, 1988); Premiul al III-lea al revistei Familia (Oradea, 1992), Premiul I la acelaşi concurs, editia 1993; Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul-concurs naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene "Porni Luceafărul..." (Botoşani: 1993); Premiul al II-lea la Festivalul de poezie "George Bacovia" (Bacău, 1993); Premiul Bibliotecii "Antim Ivireanul" (Rm. Vâlcea, 1994), Premiul Radio Oltenia (Slatina, 1995).
Redăm un fragment din ancheta literară realizată de Petruț Pârvescu, Scriitorul destin si optiune
Istoria literaturii consemnează uneori arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs cu adevărat acest eveniment?
Asta-i treaba istoriei literare: să consemneze. Dar cine-mi garantează că va fi nevoie, în cazul meu, să se consemneze?!... Ce rahat cu mac reprezint eu, încât să trebuiască istoria literaturii să se deranjeze? Iar dincolo de debutul strict statistic, legat de o data calendaristica-undeva, prin vara lui `86-, mă simt şi astăzi de parcă n-aş fi debutat şi-mi vine să urmăresc "Posta redacţiei", să vad dacă nu-mi răspund Ion Gheorghe, Geo Dumitrescu sau Alex. Ştefănescu... Pe vremuri, mi-au răspuns si, chiar dacă pare pueril, mi-e dor de-acele vremuri...
Amănuntele legate de debut sau prime încercări literare au savoare sau fiere pentru cel care le-a trăit, pentru proprietarul lor; dacă o sa le relatez vreodată, o voi face topindu-le în proză...
Care a fost drumul până la prima carte?
Numai relativ lung, pentru că încă trăiesc (spre ruşinea mea?) cu credinţa că trebuie să fii copt atunci când vrei să le spui ceva oamenilor, să nu fie cartea doar "iuţeala de mâna si nebăgare de seamă", cum au fost, sânt şi vor fi cazuri în toate timpurile; n-am nimic cu precocitatea şi geniul, dar parcă prea multă precocitate si geniu se revarsă peste noi... Pot fi acuzat de subiectivism si impotenţă spirituală; fie si aşa, dacă naţia o cere!
Până la 32 de ani nici nu m-am gândit să fac demersuri pentru a publica vreo carte; nu din lipsa materialului, ci pentru că nu găsisem, încă, matca mea, cea în care să pot spune cel mai bine ce vreau şi în care să pot fi recunoscut; fără vanitatea de a vrea să fii tu, unicul şi inegalabilul, la ce bun pariul cu viaţa si literatura?! Frumuseţea acestui pariu este că ştii de la început că e pierdut: dar îl ţii!
...Şi am publicat prima carte la 37 de ani, cea scrisă la 32 publicând-o la 39... Cauze, efecte, explicaţii... nu are rost să spun, ştim cu toţii ce s-a întâmplat în aceşti ani şi ce se întâmplă...
Ce personalităţi, eveniment biografic v-au influenţat viaţa ca scriitor?
În maiestuoasa mea prostie, nu mi-a fost dat să ajung pe unde umblau marile personalităţi, nici ele n-au binevoit să vină la mine, la Dorohoi, pentru a mai lumina întunericul din capul meu; nu le port pica, aşa-mi trebuie! Dar de marcat ceva tot m-a marcat, că nici nu-i greu la cerebelul meu de gasteropod: băieţii de la cenaclul literar "Septentrion", cei care prin `85 voiau să dărâme lumea si literatura şi să le reconstruiască după chipul şi asemănarea lor. Le-am dat şi eu o mâna de ajutor, la demolare mă refer, că-i cel mai uşor şi conform cu puterile mele; cât despre reconstrucţie, iertaţi-mă, am eu moacă de om care ar putea reuşi ceva?!...
Dar pot să spun şi alt element biografic care m-a marcat, faptul că tatăl meu, în copilărie, mereu îmi spunea "Boule!", iar eu, chiar şi la această vârstă, mă străduiesc să-i confirm caracterizarea şi alintul...
Care este, după dvs., raportul dintre scriitor si putere?
Raportul este acesta:
- orice scriitor este cetăţean;
- nu orice cetăţean este scriitor (cu excepţia României, unde sânt 23 de milioane de cetăţeni-scriitori);
- orice scriitor, fiind cetăţean, are acces la putere;
- nu orice putere îl "înghite" pe scriitor, nu orice putere este propice fiecarui scriitor;
- de aceea este indicat ca orice scriitor să-si creeze "puterea" lui ficţionaro-reală, pentru a contrabalansa puterea realo-utopică din vremea sa;
- toate drepturile şi îndatoririle scriitorului sunt stabilite prin lege, orice alte acte normative se abroga.