SIMONA MAZĂRE: Cândva a existat această cultură a valorii, când erau promovaţi doar artiştii foarte talentaţi!

Dacă în ultimii 10-20 de ani s-a auzit de Botoșani în România, acest lucru s-a datorat mai ales succeselor excepționale din muzică, matematici, IT, sport, inovație. Iar succesele sunt ale lor, tinerii aceștia minunați cărora încă nu oferim încrederea de care au nevoie.

SIMONA MAZĂRE: Cândva a existat această cultură a valorii, când erau promovaţi doar artiştii foarte talentaţi!

SIMONA MAZĂRE

Există în societatea românească, îi vedem pe stradă, îi urmărim pe rețelele de socializare, le mai dăm un like încurajator și deseori superior. Îi certăm aspru atunci când vine vorba de examene, de studii, de cariere. Sunt nerăbdători, superficiali, uneori nepoliticoși, alteori lipsiți de educație. Câte și mai câte astfel de caracterizări nu auzim în media, în talk-show-uri zăngănitoare?

Nu ne întrebăm de ce tinerii nu apar în emisiuni la ore de maximă audiență, de ce nu pătrund în sistem, acolo unde este nevoia de energia lor creatoare. Prea rar ne oprim cu răbdare în dreptul lor. Ca și cum ne-ar acapara prezentul de care ne încăpățânăm să ținem cu dinții pentru a nu pierde privilegiile, posturile, prim-planul vieții publice, roadele așteptărilor în van.

Tinerii sunt mai răbdători decât par la prima vedere. Sunt dispuși să muncească, sunt deschiși la nou, sunt perseverenți. Și inteligenți. Trebuie doar să le acordăm încrederea pe care o merită.

De opt ani, la rubrica Botoșăneanul Zilei am invitat numeroși tineri, le-am aflat isprăvile minunate și am arătat că merită să investim în ei. Am demonstrat că Botoșanii nu sunt un capăt de lume, ci un spațiu în care te poți forma, modela spiritual și intelectual. Și, trebuie să recunoaștem: dacă în ultimii 10-20 de ani s-a auzit de Botoșani în România, acest lucru s-a datorat mai ales succeselor excepționale din muzică, matematici, IT, sport, inovație. Iar succesele sunt ale lor, tinerii aceștia minunați cărora încă nu oferim încrederea de care au nevoie.
 

Simona Mazăre, artista care a învățat că pasiunea se șlefuiește prin muncă!

Astăzi vă facem cunoștință cu Simona Mazăre. S-a născut pe 1 ianuarie 1995, în satul Draxini, comuna Băluşeni, din județul Botoșani. A studiat la Liceul de Artă "Ștefan Luchian" din Botoșani. "Dacă în primii opt ani am studiat vioara, în liceu dragostea pentru cântul vocal (și mai ales cel tradițional), m-a îndemnat să-mi fac transferul de la instrumentul care va rămâne mereu în adâncul sufletului", mărturisește Simona Mazăre. În prezent este studentă în anul III la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice din cadrul Universității Naţionale de Arte "George Enescu" din Iași, specializarea Muzicologie.

Cântă de la 11 ani. De-a lungul timpului a participat la numeroase festivaluri naționale și internaționale de folclor, unde a obținut premii care certifică nu doar talentul, ci și valoarea promovării folclorului autentic al zonei pe care o reprezintă prin port, grai și repertoriul de cântece.
       
La Festivalul Naţional Concurs al romanţei, cântecului de petrecere şi satiric "George Hazgan" Botoşani, din noiembrie 2016, a obținut Premiul I. "A fost o premieră pentru mine, întrucât am abordat un alt gen muzical diferit de stilul muzicii tradiţionale, romanţa, precum şi cântecul de petrecere", spune Simona. Datorită tuturor festivalurilor la care a participat, a avut şansa să cânte acompaniată de diferite orchestre profesioniste din România şi din Republica Moldova: Orchestra "Lăutarii" din Chişinău, condusă de maestrul Nicolae Botgros, Orchestra Profesionistă "Rapsozii Botoşanilor", Orchestra Ansamblului Profesionist "Ciprian Porumbescu", din Suceava etc. În ceea ce priveşte repertoriul personal de cântece, a reuşit să realizeze câteva înregistrări cu dirijori importanţi (Ioan Cobâlă, Viorel Leancă, Răzvan Mitoceanu) şi orchestre profesioniste ("Rapsozii Botoşanilor", Orchestra Ansamblului Profesionist "Ciprian Porumbescu" din Suceava), pe care în viitor spreră să le desăvârşească într-un album.



"Poate că ne lipseşte o cultură a valorii, ne lipseşte capacitatea de a discerne valoarea de nonvaloare"
 

- Auzim în dreapta și în stânga despre faptul că nu știm să ne promovăm tradițiile, nu ne mai impresionează trecutul și valorile sale. Chiar dacă spectacolele de sală sau de stradă scot la iveală un public doritor, încântat și generos în a oferi aplauze. Cum se simte asta din interior?

- Chiar dacă lumina şi căldura civilizaţiei noastre tradiţionale sunt tot mai încercate de spiritele eterogene universale, de ritmul ameţitor, zgomotos şi "parfumat" al acestora, tind să cred că respectul, dragostea şi veneraţia pentru arta sfintelor noastre tradiţii încă se mai perpetuează şi astăzi. Este adevărat, poate nu în aceeaşi manieră cum o făceau străbunii noşti, dar este lesne de înţeles dacă ne raportăm la societatea actuală. Probabil, mulţi mă vor contrazice, dar privind "din interior" (aşa cum aţi spus) sunt foarte încrezătoare că folclorul, cu toate laturile sale, va dăinui multă vreme, atât timp cât vor exista acei oameni care să-l promoveze (şi din fericire aceştia există şi cu siguranţă vor exista). De-a lungul timpului, de când am păşit cu seriozitate pe calea cântecului popular, am întâlnit mulţi oameni iubitori de tradiţii, de folclorul autentic, în afara acelora care le slujesc. Drept dovadă, ne bucurăm de un public numeros, doritor, încântat şi generos în a ofei aplauze. Deşi în acest public primează vârsta a doua, să ştiţi că nici tinerii nu se abat întru totul de la manifestările folclorice. Aşadar, indiferent de ce se vorbeşte, eu chiar sunt optimistă în privinţa păstrării şi promovării tradiţiilor noastre strămoşeşti.

- Ce lecție valoroasă, valabilă în viața de zi cu zi, ai învățat din folclor?

- Pot spune că multe învăţături folositoare am acumulat din "lumea folclorică", pe care încerc să le aplic şi în viaţa de zi cu zi. De exemplu, am învăţat că este foarte important să ai răbdare (despre care se spune că e ruptă din Rai) şi bineînţeles credinţă, fiindcă Bunul Dumnezeu are grijă să ţi le rânduiască aşa cum este cel mai bine pentru tine. Nu trebuie să forţezi lucrurile în niciun fel! Ştiţi cum este vorba aceea: "Toate la timpul lor!". De asemenea, trebuie să ştii să-ţi aştepţi rândul. Dacă la 16-17 ani mă întorceam plângând de la concursurile mari, unde nu obţineam premii importante, sau chiar deloc, iată că la 21 a venit şi rândul meu la trofee! Am avut în primul rând răbdare, m-am ambiţionat, am muncit mai mult, am evoluat odată cu vârsta şi experienţele prin care am trecut şi rezultatele frumoase au început să apară. Acesta este doar un mic exemplu pe care îl am acum în minte, dar ele sunt nenumărate. Dacă ar fi să le dau un sfat celor din generaţia şi mai tânără, care vor să urmeze această cale artistică, acesta ar fi: să aibă răbdare şi credinţă, alături de celelalte valori morale, care sunt la fel de importante: ambiţia, determinarea, modestia, respectul etc. Răbdare încerc să am şi în viaţa cea de toate zilele. Sper ca Bunul Dumnezeu să îmi rânduiască o viaţă frumoasă, de care să mă bucur cu adevărat şi să-mi dea ceea ce îmi este de folos la timpul cuvenit, aşa cum a făcut-o până acum.

- De multe ori gratulăm și promovăm prin aplauze îndelungi o muzică suburbană, cu artiști mediocri, în timp ce folclorul autentic își face tot mai greu loc în spațiul public. Ne lipsește o cultură a valorii?

- Poate că ne lipseşte o cultură a valorii, ne lipseşte capacitatea de a discerne valoarea de nonvaloare. Sincer, nici nu ştiu cine poartă această "vină", să-i zic aşa. Publicul consumator sau cei care promovează nonvaloarea intoxicând oamenii cu creaţii neautentice, cu imitaţii nereuşite!?! În ultima vreme se vorbeşte din ce în ce mai mult despre acest paradox al raportului dintre promovare şi consum din spaţiul folcloric şi nu numai. Cândva a existat această cultură a valorii, când erau promovaţi doar artiştii foarte talentaţi, cărora li se permitea să cânte doar melodii autentice în urma unor selecţii riguroase de către specialiştii în domeniu. Acum lucrurile s-au schimbat mult din cauza acestei libertăţi de care beneficiem, când fiecare cântă ce vrea şi cum vrea. Apariţia diferitelor posturi de televiziune private care promovează pe oricine şi orice este o altă cauză care îi determină pe oameni să nu mai ţină cont de valoarea cântecului autentic. Cu toate acestea, totuşi din fericire încă mai există persoane care nu se îndepărtează de a propaga doar ceea ce este de calitate şi mă refer atât la artişti, cât şi realizatorii de emisiuni sau la cei care stau în spatele organizării diferitelor evenimente cultural-artistice. Iată, de exemplu, Televiziunea Română a făcut în genere şi face o selecţie bună atunci când difuzează cântecul popular, iar prima bază de selecţie este autenticitatea. Mult depinde şi de public! El este cel care trebuie să selecteze ceea ce este valoros de kitsch.

    
Alexandru Dumbravă - "un om de o rară nobleţe sufletească"!

- Aș vrea să facem un popas în dreptul unui nume care pentru tine a însemnat mult, și mă gândesc la Alexandru Dumbravă, artistul care în urmă cu puține zile a plecat fulgerător dintre noi. Atunci când am început acest interviu îmi povesteai cât de mult îi datorezi și, iată, astăzi vorbim despre el la timpul trecut. Cum l-ai descrie pe Alexandru Dumbravă în fața unor tineri pasionați de folclor, care nu au apucat să îl cunoască?

- Din păcate, formulez acest răspuns cu o adâncă tristeţe în suflet pentru că sunt nevoită să folosesc timpul trecut, dar în acelaşi timp cu o uşoară seninătate fiindcă am prilejul de a vorbi de un om care a însemnat atât de mult pentru mine şi căruia îi datorez atât de multe. Nu ştiu dacă găsesc acum cele mai potrivite cuvinte pentru a-l descrie pe cel care, alături de soţia dumnealui, Viorica Galan Dumbravă, m-a instruit pentru prima dată în ale cântecului popular şi mi-a deschis uşa destinului ca purtător de tradiţie, crezând pe deplin în talentul meu. Domnul Alexandru Dumbravă a fost, prin activitatea pe care a desfăşurat-o de-a lungul unei cariere impresionante, de peste 60 de ani, în slujba cântecului popular, un adevărat tezaur al folclorului moldovenesc şi mai ales din Bucovina. S-a remarcat ca artist profesionist al Ansamblului Artistic "Ciprian Porumbescu" din Suceava, aducând în faţa publicului prin deosebitele calităţi vocale cântece valoroase ale căror sonorităţi vor rămâne cu siguranţă în amintirea celor care l-au cunoscut şi l-au îndrăgit.



Dincolo de latura artistică desăvârşită a domnului Alexandru Dumbravă, nu am cum să nu-mi amintesc de calităţile umane extraordinare pe care le avea. În primul rând era un om de o rară nobleţe sufletească, era calm, calculat, mereu bine intenţionat, îi plăcea buna dispoziţie şi era întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Iubea mult oamenii, şi în mod special copiii, tocmai de aceea, după ce şi-a încheiat demersul artistic în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist "Ciprian Porumbescu", a înfiinţat cele două ansambluri de copii şi tineret, "Dumbrava" şi "Sălceanca" din localitatea Dumbrăveni şi respectiv oraşul Salcea, ale judeţului Suceava, ansambluri din care am făcut şi eu parte timp de câţiva ani buni şi alături de care am participat la numeroase filmări, spectacole şi concursuri în ţară, dar şi peste graniţă, în Ucraina, Republica Moldova şi Ungaria. Au fost momente inedite, care mi-au înfrumuseţat copilăria şi care au contribuit la evoluţia copilului talentat şi pasionat din mine, care astăzi nu poate decât să fie recunoscător în faţa destinului pentru tot ce a primit la momentul respectiv. Aşadar, a fost şi un dascăl dedicat trup şi suflet, un deschizător de drumuri (în cazul meu), o personalitate care a rămas în viziunea mea, prin puterea exemplului, un reper bine definit. Tot la fel aş descri-o şi pe doamna Viorica Galan Dumbravă, pe care o venerez la fel de mult şi pe care o port în sufletul meu ca fiind o a doua mamă.

- Ce alți artiști te-au impresionat în mod deosebit? Spre deosebire de noi, publicul din sălile de spectacol, Simona Mazăre are privilegiul de a-i cunoaște pe marii artiști și acolo, în spatele cortinei, cu emoțiile, poate și cu micile lor secrete (în sensul bun, artistic, desigur!).  

- Datorită tuturor manifestărilor la care am luat parte de-a lungul timpului am avut oportunitatea de a întâlni mulţi artişti din toate zonele ţării, multe nume mari ale folclorului românesc, de care m-am bucurat şi mă bucur în continuare. Am cunoscut artiştii cu caractere diferite. Unii mi s-au părut mai prietenoşi, alţii mai respingători, unii mai generoşi, cu intenţii bune, alţii mai rezervaţi ori mai selectivi, etc., dar în mod cert de la fiecare am avut câte ceva de învăţat. S-a  întâmplat ca artiştii pe care îi admiram în mod deosebit să-mi fi lăsat o impresie mai puţin plăcută dincolo de cine sunt ei pe scenă ori la televizor şi viceversa. Pe mine m-au fascinat dintotdeauna artiştii care au ceva mai mult decât calităţi artistice, care sunt omenoşi, care au suflet bun. Din acest motiv cred că o stimez foarte mult pe doamna Sofia Vicoveanca, de la care deseori mă inspir şi în care găsesc un model demn de urmat, un exemplu viu de omenie, demninate, seriozitate şi profesionalism, valori pe care eu le caut la un artist. Îi apreciez foarte mult şi scrierile de o sensibilitate aparte, în care nu de puţine ori m-am regăsit.

În ultima perioadă am avut ocazia să mă apropii de o doamnă dragă a cântecului botoşănean, solistă profesionistă în cadrul Orchestrei "Rapsozii Botoşaniului", care m-a impresionat tot prin omenie, prin modestie, generozitate, prin sfaturile sincere pe care mi le-a dat atunci când am avut posibilitatea să stăm de vorbă. Doamna Cornelia Ciobanu, căci la dumneaei mă refer, este un alt exemplu de artist  pentru mine, în care mă regăsesc prin faptul că, deşi s-a împărţit între viaţa de scenă cu rigorile ei şi cea de la evenimentele private, care uneori te obligă să te abaţi puţin de la autenticitatea cântecului popular, a ştiu să-şi menţină curată identitatea de reprezentat al folclorului autentic. Asemenea mă străduiesc să fac şi eu pentru a câştiga adevărata apreciere a publicului şi pentru a-mi forma un nume care să aibă ceva de spus în viitor. De asemenea, am observant că şi celelalte doamne soliste ale Orchestrei Profesioniste "Rapsozii Botoşanilor" sunt la fel de calde şi prietenoase în culisele scenei.

Zinaida Bolboceanu este o artistă desăvârşită, pe care din păcate nu am cunoscut-o la fel de bine ca om, dar am auzit numai vorbe de bine la adresa dumneaei de la colegii mei care au cunoscut-o îndeaproape. Îi ador repertotiul de cântece, care poartă vie pecetea autenticităţii, precum şi stilul interpretativ inconfundabil. Fiind atrasă în mod deosebit de unul dintre cântecele dumneaei am îndrăznit să îi cer acordul pentru a-l interpreta în câteva dintre concursurile la care am participat, răspunzându-mi afirmativ şi bucurându-mă foarte mult.

Lista poate continua şi cu alte nume celebre, semn că avem artişti valoroşi din toate punctele de vedere. Pe mulţi îi stimez, mă raportez mereu la ei, sunt acolo, în sufletul meu, îi păstrez şi îi iau aminte.


"Îmi doresc să mă stabilesc în România, să-mi câştig existenţa aici!"
 

- Există rivalitate în acest domeniu?

- Da. Evident ca în orice alt domeniu există rivalitate, pe care de cele mai multe ori nu o înţeleg! Există un soi de rivalitate atât între artiştii mari, consacraţi, cât şi între cei din generaţia mai tânără, care sunt la început de drum. Eu o evit cât pot de mult pentru că nu mi se pare firească atâta timp cât credem în noi, cât iubim sincer ceea ce facem şi ne străduim frumos să ne câştigăm locul în lumea artistică, care pare a fi din ce în ce mai încercată.

- Cum se manifestă ea și cât de benefică (constructivă) poate fi?

- Unii spun că rivalitatea poate fi constructivă, că îi ambiţionează, îi determină se persevereze mai mult, însă pe mine nu aceasta mă ajută în această direcţie, ci dorinţa de a mă autodepăşi, precum şi credinţa în Bunul Dumnezeu care este mereu acolo când îi cer ajutorul. Desigur că sunt şi excepţii.

- Ai simțit și generozitatea, solidaritatea de breaslă?

- Sunt interpreţi generoşi de care te poţi apropia, care ştiu să îţi fie alături, care răspund cu sufletul deschis când le propui o colaborare. Şi am simţit-o pe pielea mea. Am legat prietenii frumoase cu câţiva dintre colegii mei de breaslă, datorită în mod special festivalurilor la care am participat, şi sper ca aceste prietenii să reziste în timp. Foarte mult ne ajută să le menţinem și reţelele de socializare unde avem posibilitatea de a  comunica mai des, de a ne aprecia realizările şi de a le distribui mai departe reciproc. Practic, ne promovăm împreună şi acesta poate fi considerat un act de solidaritate.

- Care sunt planurile de viitor, nu doar pentru 2017, ci și după Muzicologie?

- Planurile mele de viitor sunt multe şi sper, cu ajutorul Celui de Sus, să le împlinesc pe toate. De obicei nu prefer să le dezvălui, fiindcă am observat că altfel le realizez când le păstrez în sfera discreţiei. Mereu am fost aşa. Întotdeauna mi-a plăcut să-i surprind pe cei din jur direct cu faptele, dar de data aceasta voi face o excepţie şi am să vă spun mai întâi ce-mi doresc de la 2017 din punct de vedere profesional, care din nefericire pentru mine a debutat într-o notă mai tristă, dar am nădejdea că tot răul merge spre bine. În primul rând mi-am propus să mai particip la câteva dintre festivalurile-concurs importante de folclor şi apoi să mă opresc, să las loc şi altor tineri care îşi aşteaptă rândul, apoi îmi doresc să filmez două videoclipuri pentru cele mai recente piese înregistrate, creaţii ce îmi aparţin, care sper să fie o surpriză plăcută pentru toţi cei care mă apreciază şi, de ce nu, să realizez înregistrări noi şi să particip la cât mai multe evenimente cultural-artistice. Totodată trăiesc cu speranţa ca anul 2017 să mă ia prin surprindere cu diferite oportunităţi de care să profit şi pe care în final să le consider pe bună dreptate realizări.
        
În viitorul relativ îndepărtat îmi doresc să finalizez cu un rezultat bun facultatea şi să urmez cursurile de masterat asupra cărora încă nu m-am decis cu exactitate care vor fi. În proiectele mele de viitor se află şi intenţia de a realiza un album, unde se vor regăsi toate melodiile înregistrate până acum.

- Ce perspective are un artist absolvent de Muzicologie?

- Mi-e puţin frică să răspund la întrebarea despre perspectivele unui artist absolvent de Muzicologie fiindcă, din nefericire, acestea nu sunt foarte multe şi foarte clare. O soluţie ar fi intrarea în sistemul de învăţământ, de care eu m-aş îndepărta pentru început fiindcă nu ştiu dacă i-aş face faţă. Mă încântă mai mult ideea unei angajări într-o instituţie de cultură şi să-mi continui activitatea artistică care sper să devină din ce în ce mai bogată, dar ... cine ştie ce îmi va rezerva viitorul. Cert este că îmi doresc să mă stabilesc în România, să-mi câştig existenţa aici, să-mi continui drumul frumos şi nobil pe care am păşit şi să-mi întemeiez o familie alături de care să mă bucur cu adevărat de frumuseţile vieţii, darul cel mai de preţ, pe care divinitatea ni l-a oferit nouă, oamenilor. Trag nădejde tot la Bunul Dumnezeu că mă va ajuta!




Simona Mazăre are un palmares bogat, care îi confirmă talentul și valoarea. Printre cele mai importante premii se numără:

Marele Premiu şi Trofeul la Festivalul Naţional Concurs "Ileana Sărăroiu", Târgovişte, Noiembrie 2016
Marele Premiu şi Trofeul la Festivalul Concurs de Muzică Lăutărească Veche "Zavaidoc", Pitești, 2013
Trofeul secțiunii canto popular la Concursul Internațional "Emanuel Elenescu", Piatra-Neamț, 2013
Premiul 1 la Festivalul Naţional Concurs "Pe deal la Teleormănel", Alexandria-Teleorman, Septembrie 2016
Premiul 1 la Festivalul Naţional Concurs de doine şi balade "Ileana Constantinescu", Drăgăneşti-Olt, Septembrie 2016
Premiul 1 la Festivalul Concurs "Natalia Șerbănescu", Tulcea, 2013
Premiul 1 la Festivalul Concurs "Flori din Țara Bârsei", Brașov, Aprilie 2016
Premiul 1 la Festivalul Concurs "Cotnari, primul vin al anului", Cotnari, 2014
Premiul 1 la Festivalul Concurs ,, Din bătrâni, din oameni buni”, Iași, 2015
Premiul 1 la Festivalul Concurs "În grădina cu flori multe", Cernăuți, 2013
Premiul 1 la Festivalul Concurs "Cântec drag, din plai străbun", Vaslui, 2015
Premiul 1 la Festivalul Concurs Internațional "Mugurelul", Dorohoi, 2012
Premiul 1 la Festivalul Concurs "Satule, mândră grădină", Bucecea, 2012
Premiul 2 la Festivalul Concurs "Florile Ceahlăului", Piatra-Neamț, 2012
Mențiune la Festivalul Concurs "Maria Lătărețu", Târgu-Jiu, 2014
Menţiune la Festivalul Concurs "Vară, vară, primăvară", Sibiu, 2014
Premiul de popularitate la Festivalul Concurs "Iosif Sivu și Cosmin Golban", Timișoara, 2012

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

FIXEUR, filmul de care România are astăzi nevoie!

astăzi, 13:26
108

"Fixeur" e viu. Un film care iese din tiparele peliculelor românești - care agresează vizual și psihic prin prim-planurile griurilor comuniste, prin zgomote de fond asurzitoare. Fil...

INTERVIU - "Nu impunem nimănui ce anume să voteze, ci dorim ca toți cetățenii să își spună punctul de vedere!"

Duminică, 13 August 2017
1221

Nicicând familia nu a fost mai aprig disecată, mărunțită, siluită sub lupa intransigentă a cetățeanului. Un demers al Comitetului National de Initiativă Cetățenească, susținut de Co...

LUIZA AIVĂNESEI: "Vom fi niște adulți de încredere, credeți-mă!" VIDEO

Duminică, 13 August 2017
7676

"Deschide-ţi mintea. Nu eşti un prizonier. Eşti o pasăre în zbor, ce îşi caută visurile în ceruri", spune Haruki Murakami. Și, privind-o pe Luiza, ai senzația că e...