Romeo şi Lucinda, povestea de dragoste pe care toţi "Stejarii" o cunosc!

Romeo şi Lucinda, povestea de dragoste pe care toţi "Stejarii" o cunosc!

 Lucinda si Romeo Gontineac  Facebook

Botoşăneanul Romeo Gontineac a intrat în istoria rugbyului românesc, după ce mulţi ani a fost singurul tricolor care a jucat la patru Cupe Mondiale consecutive, el fiind depăşit, zilele trecute, de bârlădeanul Ovidiu Toniţă, care s-a retras după ce şi-a trecut în palmares participarea la cinci Cupe Mondiale consecutive. Însă şi Romeo Gontineac a avut parte tot de cinci participări în Cupa Mondială, numai că la cea de-a cincea, din 2011, a fost antrenor al "Stejarilor". Astăzi, el antrenează la centrul de pregatire din Aurillac, Franţa.

De asemenea, Romeo Gontineac este singurul jucător de rugby român care a jucat la o echipă sud-africană.

Romeo avea doar 6 ani când tatăl său l-a dus pe un teren de rugby. Sportul îi era cunoscut de la Marcel, fratele mai mare. După câţiva ani s-a mutat la Paşcani, unde a început să joace după regulile IRB, fiind antrenat de Nicu Tarcan şi Gheorghe Pintilie.

A jucat la "U" Cluj, apoi promovat la naţională, împreună cu care a participat la Cupa Mondială din Africa de Sud, în 1995, poate momentul cel mai important al carierei lui, dar şi al vieţii întregi, botoşăneanul intrând în vizorul echipelor profesioniste.


 
Succesul profesional al sportivului născut pe 18 decembrie 1973, la Hlipiceni, judeţul Botoşani, este dublat de o frumoasă poveste de dragoste, un basm pe care botoşăneanul vrea să îl trăiască  fericit... până la adânci bătrâneţi!

La prima Cupă Mondială, în 1995, din Africa de Sud, Romeo s-a îndrăgostit nebuneşte de Lucinda. Momentul de atunci este povestit, peste ani, de frumoasa "prinţesă" africană:


"Este o poveste lungă şi aproape incredibilă. Ne-am cunoscut la Cape Town, în 1995. Eram cu o prietenă într-un taxi şi l-am văzut în faţa unui local dând autografe. Era dupa meciul pierdut de România în fata Africii de Sud cu 8 la 21. Un rezultat onorabil pentru România. Romeo a făcut atunci un placaj care a rămas multa vreme una dintre cele mai frumoase imagini ale acelui mondial. Nici nu a mai contat că i-a sărit umărul! M-am dus la el si l-am întrebat cine e. Nu ştia engleza. Am rămas în acel local şi am dansat cu Romeo toată noaptea. Ne înţelegeam prin semne! După trei zile m-am dus să-l văd. Apoi a plecat în România".

Şi Romeo Gontineac îşi aminteşte cu aceeaşi emoţie anul 1995. "Făcusem un supermeci cu Springboks, cei care aveau să devină campioni mondiali. Am plecat în oraş, în Cape Town, să sărbătorim. Într-un bar am cunoscut-o pe Lucinda. Dădeam autografe. A venit şi m-a întrebat cine sunt. I-am spus sec: "Hello! My name is Romeo, from Romania". Am dansat, iar apoi am schimbat adresele. La revenirea acasă, am primit o scrisoare de la ea. Cum nu vorbeam engleza, un prieten îmi traducea. După câteva luni, Lucinda m-a vizitat la Cluj, iar apoi am plecat eu în Africa de Sud", a povestit Gontineac.

În 1996, lui Gontineac i s-a oferit un contract de la Eagles, o formaţie din South Western Districts. "Cum am ajuns acolo ne-am căsătorit, dar apoi am plecat în Franţa", mai spune sportivul.

1995, 1999, 2003 si 2007, acestea sunt bornele carierei lui Gontineac la Cupa Mondială, fiecare cu o semnificaţie personală aparte: la prima CM şi-a cunoscut soţia, la a doua a venit pe lume primul său copil, Taylor, iar la a treia al doilea copil, Olivia Rose. "Este un vis. Să joci la Cupa Mondială este cel mai înalt ţel pe care îl poţi avea ca jucător de rugby. Este o experienţă uriaşă, să joci în faţa unor tribune de 40-50.000 de spectatori, să întâlneşti adversari de o valoare imensă", povesteste Romeo Gontineac. În casa familiei Gontineac se vorbeşte româna, copiii ştiu limba română, dar şi franceza şi engleza.



Lucinda, prinţesa africană care a străbătut lumea ca să îl găsească pe Romeo, s-a îndrăgostit de România, de oamenii de aici. Nu uită clipa în care a apărut în faţa lui: "Când m-a vazut s-a pus în genunchi în faţa mea! Povestise la toată lumea că se îndrăgostise în Africa de Sud, iar acum, acea fată a venit în România".

Nu auzise decât de Nadia Comăneci şi de Ceauşescu. Dar România era pentru ea Romeo, iubirea pe care nu voise să o irosească. "Mergeam în cantonamente, la meciuri. Aşa am văzut toată România. O ţară extraordinară, pe care o iubesc".

S-au căsătorit de ziua ei, pe 26 februarie 1996.

"Acesta a fost cadoul lui! N-aveam niciun ban, dar poate de asta eram şi fericiţi. Făcusem socoteala că avem nevoie de doi ani ca să punem salariul lui de o parte pentru un bilet de avion în Africa de Sud. Şi totuşi, în vara acelui an am mers acasă la mine, în Africa de Sud, şi am făcut nunta. Părinţii mei nici nu îl cunoşteau pe Romeo, dar au pregătit nunta! Tata, mare amator de rugby, mi-a zis: Dacă e rugbyst, nici nu îmi fac probleme. E un om bun".

Fostul căpitan al "naţionalei" României, care a participat de patru ori în calitate de jucător şi o dată în calitate de antrenor la Cupa Mondială, a venit la Bucureşti în luna martie a acestui an, cu prilejul aducerii trofeului "Webb Ellis", cel care se acordă campioanei mondiale, Romeo Gontineac fiind invitat de DHL, unul dintre sponsorii oficiali ai competiţiei.


 
(sursă foto: Facebook Romeo şi Lucinda Gontineac)

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Umanitatea înduioșătoare a lui Petre Roman care calcă în picioare drama unui mare poet român. Și un botoșănean din umbra istoriei!

Duminică, 24 Septembrie 2017
750

La mijlocul lunii septembrie, presa din România prelua și comenta, în acorduri mai mult mai puțin vehemente, un document declasificat de către Ministerul Apărării Naționale, din care...

Un pas în urma serafimilor. Când tot ce e lumesc se prăbușește, rămâne Credința!

Duminică, 24 Septembrie 2017
805

Un pas în urma serafimilor. Botoșani, ploaie rece, ora 20.00. O sfârșeală de toamnă scufundată în întunericul umed și zgribulit. Sun îndelung la toate firmele de ta...

Cum l-am cunoscut pe părintele Alexa Simionov

Vineri, 22 Septembrie 2017
1200

Cartierul lipovenesc pare că sprijină, de câteva secole, partea estică a Botoşanilor, ca şi cum oraşul are nevoie de o istorie acolo, pentru a nu sfârşi brusc. Puţină lume se aven...