VIORICA VATAMANU
Facebook Viorica Vatamanu
La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Cata iubire intr-un Cuvant intrupat in Om, dar mai ales cata jertfelnica umilinta ii trebuie Omului pentru a se supune – si nu suprapune! – Cuvantului!
Viorica Vatamanu-Matei este profesoara de Vorbire! De Vorbire scenica. Ea da sens fiecarui Cuvant, pentru ca apoi oamenii, actorii plecati pe scenele lumii sa dea ei insisi alte sensuri si trairi cuvintelor lor.
Nascuta pe 27 martie 1964, la Sulita, judetul Botosani, Viorica Vatamanu pare sa fi adunat in priviri toata energia locurilor natale. E sigura ca Dumnezeu era acolo, in satul ei, atunci cand mama a daruit-o lumii pamantesti.
"Eu m-am nascut in Sulita. Aici s-a nascut si Parintele Ilie Cleopa. Familia parintelui era buna prietena cu bunicul meu, care era un om foarte credincios. Bunicul meu mergea des la Sulita, noi locuiam in Lunca. Cred ca de acolo a inceput totul, din pamantul acela. Dumnezeu era acolo, cand am venit pe lume Dumnezeu era acolo", marturiseste cu emotie actrita, intr-o emisiune a televiziunii nationale, "Chip si asemanare".
"Doamne, nu ma lasa sa urc pe scena si sa fac prostii!"
Este actrita, cadru universitar la Universitatea de Teatru si Cinematografie Bucuresti, unde preda Vorbire scenica. A absolvit in 1991 Academia de Teatru si Film, sectia Actorie, la clasa prof. Sanda Manu, obtinand apoi Doctoratul in Artele Spectacolului/Teatru. A realizat si interpretat numeroase spectacole de tip one man show, a jucat in filme si spectacole de teatru memorabile.
Botosanenii au admirat-o in urma cu multi ani la Ipotesti, unde Viorica Vatamanu a sustinut momente de o incredibila emotivitate si autenticitate artistica, sub un bine conturat si asumat fior crestin.
De unde aceasta imensa bucurie a vietii? Cine a zamislit in sufletul unei botosanence, a unei actrite, o atat de clara bucurie a trairii crestine?
"Cand am terminat facultatea simteam ca sunt atrasa si mai mult catre partea spirituala a vietii, legatura noastra si mai puternica cu Dumnezeu. Ce ma fac?, imi tot spuneam. Pentru ce am facut scoala asta? Am mers la un calugar si i-am spus: am terminat Actoria. Pe timpul ala, eram foarte putini oameni din judetul Botosani care reusisera la Actorie. Era Cotescu, erau fratii Tapalaga si Malaimare. Ce facem e cu voia lui Dumnezeu, mi-a spus calugarul. Totul e ca ceea ce faceti sa fie in Adevar facut. Sa nu smintesti pe altii cu ceea ce faci. Nu stiam multe, dar m-am rugat. Doamne, nu ma lasa sa urc pe scena si sa fac prostii", povesteste actrita in interviul televizat.
Si asa a fost. Chiar daca nu a devenit o vedeta adulata, cunoscuta, solicitata. Viorica Vatamanu nu profeseaza, spune lumea. Dar Viorica Vatamanu traieste. Prin Cuvantul pe care il preda studentilor sai, prin bucuria imprastiata in inimile oamenilor simpli.
"Am avut un concert la Mila 23. Eram in vacanta cu sotul meu, Alexandru Matei, repetam pentru un concert si am zis: Hai sa facem un concert. Au venit asistenta medicala, invatatorul, tanti Geta, un catel, femeia care aduce laptele… A fost un concert extraordinar! Am fost atat de fericiti, mai mare bucurie nu se putea pentru acei oameni! Asta mi-a dat Dumnezeu. Nu mi-as dori mai mult de atat. Ma bazez pe ideea ca omul este unic si acea individualitate nu poate ajunge la performanta maxima decat prin intelegere individuala si unica", spune actrita.
Minunile: Mama si copilul!
Dincolo de profesie, Viorica Vatamanu este o fiica, mama, sotie care se raporteaza in primul rand la Dumnezeu. Actrita nascuta in satucul Botosanilor recunoaste minunile atunci cand i se intampla, trecand dincolo de obisnuitul si inutilul vietii de zi cu zi.
"Prima minune pe care am constientizat-o afost atunci cand mama a venit foarte bolnava la Bucuresti. La un control ORL, dar i s-au depistat boli grave. O duceti acasa, ca in 10 zile e gata, a spus doctorul. Sa mai incercam, am zis eu. M-am rugat zi si noapte sa fie internata si sa imi dea si mie ce nu poate duce. Au insistat medicii, sa nu moara in Bucuresti, ca e lung drumul si scump. Dar mama nu a murit, a mai trait inca 7 ani de atunci".
A doua minune este nasterea fiului sau, Antonie Alexandru, la o varsta la care o femeie nu mai spera nici macar in minuni, mai ales ca Viorica Vatamanu trecuse printr-o boala grea, care ii secerase orice gand de a mai fi mama.
"Nasterea fiului meu a fost a doua minune. La 41 de ani am nascut primul meu copil, fara niciun fel de veste. M-am dus si m-am rugat la icoana Maicii Sfinte de la Nicula. Am pus mana pe icoana si apoi pe mine, fara sa stiu prea bine ce fac. Doamne, fa sa fiu sanatoasa. Maica a considerat ca sanatatea mea e copilul acesta. Nimeni nu imi dadea sansa, parcursesem o boala care nu imi permitea nasterea unui copil. Si a venit copilul Maicii Domnului la mine", spune femeia devenita din fiica - mama, din om - actor.
"De unde stii, mai taticule, mai?"
De altfel, toate minunile si bucuriile Vioricai Vatamanu isi trag seva din pamantul Botosanilor, din oamenii cei mai frumosi ai vietii ei: proprii parinti, fata de care manifesta o induiosatoare recunostinta si dragoste.
"Mama mea a fost un om extraordinar de bun. Cand s-a prapadit au venit sate intregi. Ea niciodata nu vorbea pe nimeni de rau. Erau tarani cooperatori. Tatal meu, orice intrebare i-as fi pus, el imi dadea un raspuns. De unde stii, mai taticule, mai? Dintr-o brosura, raspundea. El stia totul dintr-o brosura... Eu am mai multe facultati. Cum, mai taticule, ca ai numai 8 clase. Dupa ce am citit a doua oara Biblia mi-am dat o licenta, a spus. Dupa ce a facut o casa, intr-o comunitate de tigani, a venit acasa si a zis: am mai facut o facultate. Acum face scoala vietii, asa spune, nu mi-am dat inca licenta, dar am numai de 10".
"Viorica Vatamanu m-a invatat sa gandesc in cuvinte mai frumoase!"
Ce i-ar sfatui pe studentii ei? Sa nu isi puna sperante foarte mari, pentru ca e putin probabil sa se realizeze in situatia actuala. "Sa creada in ei insisi orice ar face dupa ce termina studiile de actorie, aceasta scoala ii ajuta, tot ce tine de latura spirituala a omului si toata preocuparea omului catre aceasta latura e extraordinar de binevenita pentru oricare alt lucru l-ar face mai tarziu".
Pentru studentii ei, si nu numai, Viorica Vatamanu este un om cu har. O femeie frumoasa, minunata, daruita profesiei si omului. Si lui Dumnezeu.
"Cum mi s-a întâmplat adesea când am dat de profesori cu har, cum e si cazul Vioricai Vatamanu cu care lucrez acum, motivul pentru care am început cursurile difera de motivele pentru care le continui. Am înteles ca felul în care pot sa construiesc forma vocala a cuvintelor îmi modifica felul în care le aleg. Ca daca ma intereseaza sa se auda bine cuvintele atunci ma ajuta sa le aleg bine. Sa aleg cuvinte cu anumite sonoritati si înlantuiri de cuvinte cu o anumita armonie. Iar felul în care aleg cuvintele îmi influenteaza felul în care gândesc. Gândesc în cuvinte mai frumoase. Nu mi-am pus pana acum problema în acest sens, al drumului invers. (…) A învata sa vorbesc mai bine îmi seamana un pic cu a învata sa merg a doua oara. Nu e deloc simplu", marturiseste Cosmin Alexandru despre profesoara de Vorbire.
Cariera unui om implinit
Viorica Vatamanu a realizat si interpretat numeroase spectacole de tip one man show:
"Dragostea nu va pieri niciodata" (Teatrul Dramatic Brasov, 1993), "Creanga de aur" (Teatrul National Bucuresti, 1994), "Marturisiri" (Teatrul Nottara, Bucuresti, 1994), "Floare, cum surazi in gradina zilelor tale" (Memorialul Ipotesti, 1994), "Doine si balade romanesti" (Ipotesti, 1995).
A jucat pe scene ale teatrelor din Romania, interpretand roluri in piese precum "Piticul din gradina de vara", "Azilul de noapte", "Pescarusul", "O noapte furtunoasa", "Romeo si Julieta", "Cei din urma", "Transport de femei".
A interpretat roluri in filmele: "Rochia alba de dantela", regia Dan Pita, "Scoala-te, Ioane", regia Wail Istambulli, "In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura", "Bobul nu moare in zori", "Jack Spintecatorul", regia Papi Nowski. A cantat alaturi de ansamblul de percutie GAME in concertele/spectacol Spirit si Ritm, Flori ceresti, Nazareth, Floare Aleasa, Invocatia ploii, Poezie romaneasca si muzica contemporana.
(articol publicat pe 9 septembrie 2011)