IULIAN ROTARIU - Uneori, viața nu e o poveste, e VIAȚA însăși!

IULIAN ROTARIU - Uneori, viața nu e o poveste, e VIAȚA însăși!

 IULIAN ROTARIU  

Botoșani. În altă parte de lume, poate și în alt timp, viața lui Iulian Rotariu ar fi fost subiect de film motivațional. Ne-am obișnuit să privim reușitele semenilor noștri cu o îngăduință ce tinde mai degrabă spre toleranță decât spre sinceră admirație, uneori cu teama vizibilă de a fi părtași unei vieți care, pentru a se manifesta în viitor, are nevoie, din când în când, și de sprijinul nostru.   

Iulian Rotariu este un om modest, simplu, de o simplitate tulburătoare deseori. Nu pot începe să scriu despre acest om înainte de a vă reda – cu rugămintea de a încerca să vă imaginați fiecare în parte – următoarea scenă:

Spitalul din Târgu Mureș. Un tată își lasă băiețelul de 3 anișori pe mâna medicilor, și se roagă lui Dumnezeu să îi repare inimioara bolnavă. Ca să treacă timpul, aleargă pe pista din jurul spitalului. Aleargă la nesfârșit, potrivindu-și bătăile inimii lui cu cele plăpânde ale copilului, care s-a născut bolnav. Într-o zi, un pacient îl întreabă dacă nu ar dori să alerge la maraton. "Nu aș face față", spune tatăl, tăind tristețea cu o privire aruncată spre spital, unde copilul lui speră într-o viață nouă. "Ba cred că da", îi răspunde străinul. "Te privesc de 2-3 ore cum alergi pe pista asta și cred cu adevărat că trebuie să concurezi!". Atunci, acolo, a început povestea unui maratonist, povestea lui Iulian Rotariu...

Un om care urcă pe podium cu aceeași bucurie cu care intră în foc sau în apă, pentru a salva un om. Ca pompier, luptă în echipă. Ca sportiv, aleargă singur în nopțile geroase de iarnă – la minus 10 grade, sau sub soarele nimicitor de august – la plus 40 de grade, pentru ca maratonul din munți sau cel din câmpiile arse de caniculă să i se pară ușor de trecut.


Arbitru în orientare turistică, vânzător, pompier...

Iulian Rotariu s-a născut pe 16 iunie 1976, în Botoșani. Este căsătorit, are doi copii. A absolvit Facultatea de Administrație Publică. Până în anul 2007 a lucrat în vânzări, apoi a fost angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgență (ISU), din sursă externă. Astăzi este pompier, cu grad de plutonier major.

În școala generală a fost pasionat de orientare turistică, frecventând cercul de la Palatul Copiilor. A fost, de altfel, campion național la orientare turistică, la individual. Mai târziu, în perioada liceului, a obținut și carnetul de arbitru în orientare turistică, participând și la crosurile organizate la nivel de municipiu sau județ (Crosul Jandarmeriei, Ziua Tineretului etc.).

-A existat un moment în care ați realizat că sunteți înzestrat cu un talent în această direcție, că sportul ar putea deveni mai mult decât o pasiune?


-În momentul în care m-am angajat la ISU, am început pregătirea fizică zilnică. Până atunci alergatul era un hobby, nu dădeam importanță. În timpul pregătirilor zilnice mi-am dat seama că pot să alerg bine, că scot timpi buni, că nu par  a fi obosit și că fac cu drag ceea ce fac. Mi-am spus: de ce să nu particip la competiții?

-Cineva de la ISU a observat că sunteți capabil de performanță?

-Da, la un moment dat când trebuia să merg la o competiție, dar aveam nevoie de un schimb de tură, fiind nevoit să spun motivul: un maraton montan la Brașov, care nu era în cadrul ISU. La întoarcere m-au întrebat ce am făcut. Obținusem un rezultat bun și au zis: de ce nu ai spus până acum că participi la competiții? De atunci, cei de la ISU au început să mă ajute: cu o pereche de adidași, cu un decont la vreun concurs, pentru deplasare... Mi s-a propus apoi să particip și la competițiile din cadrul ISU. Nu îmi era foarte greu, pentru că un maraton e mult mai dificil decât o alergare la 1500 de metri. Prima dată m-am clasat primul din unitate la probele de 1500 m și 4000 m, am reprezentat ISU la campionatul național al pompierilor de la Bistrița, anul acesta. M-am clasat pe locul I. A fost o surpriză frumoasă, am mers mai departe, în finala Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Aici nu am obținut podiumul, m-am clasat pe locul IV, un loc meritoriu pentru mine, având în vedere că am concurat cu sportivi de performanță, campioni balcanici, campioni naționali, peste 100 de atleți din toate structurile militare.


Maratonul, regina sporturilor atletice...


Povestea a început în urmă cu câțiva ani, pe când alerga pe o pistă în jurul spitalului din Târgu Mureș. De atunci, Iulian Rotariu participă în competiții importante, dar de fiecare dată pleacă de acasă însoțit de băiatul său, care între timp a fost operat la inimă. Maratonul, o cursă de peste 40 de kilometri, este pentru Iulian Rotariu o provocare pe care încearcă - și reușește – să o împingă dincolo de limite!

-Care a fost momentul în care v-ați gândit că ați putea alerga într-un maraton?


-Băiețelul meu, care astăzi are 8 ani, a fost diagnosticat de la două luni cu probleme la inimă. Acum cinci ani mergeam la spital la Târgu Mureș (mergeam de cel puțin două ori pe an). Îl lăsam la tratament și, ca să treacă timpul mai ușor și să îmi țin gândurile și grija pentru copil sub control, alergam pe o pistă din jurul spitalului. La un moment dat - și acela a fost momentul în care, probabil, am început să alerg eu pentru maraton – un domn m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un maraton de la Piatra Craiului. Era un pacient, venit și el cu probleme la spital. I-am răspuns că nu aș face față unei astfel de competiții. A zis: ba ai participa cu succes, pentru că ai 2-3 ore de când alergi în jurul spitalului! A spus că și el vrea să participe. Nu eram numai eu acolo, eram mai mulți, dar el pe mine mă urmărise. Acela  a fost punctul de la care a pornit această poveste. Până atunci nu aș fi îndrăznit să mă gândesc că aș putea participa la un maraton.

-Băiatul a fost operat la inimă?

-Băiatul merge și acum la control pentru tratament, investigații. A fost operat la inimă, dar are nevoie de medicamente zilnic. Lunar, ne costa 3-4 milioane, plus că, din cauza afecțiunilor de la inimă, s-a declanșat și un început de astm. Cum dă frigul, avem nevoie de alte medicamente. În schimb, îl iau cu mine la toate competițiile la care particip, și asta îl bucură mult. Poate că uneori aș fi putut obține un loc mai bun, dar mereu pe primul plan a fost grija pentru el... Dacă el nu se simțea bine, renunțam. Și soția este alături de mine, mă susține în tot ce fac.

-Maraton sau spre cros, având în vedere că pregătirea este oarecum diferită?


-Îmi place mai mult maratonul. Este de suflet, este regina sporturilor atletice. În maraton te întâlnești cu orice fel de stare. E și bucurie și extaz, este și durere, pornești cu optimism, pe traseu te întâlnești cu durerea, cu răbdarea... Dacă îl termini, ești mulțumit, ești și mai mulțumit dacă obții un loc bun.

-Cum e pregătirea pentru maraton?

-Încerc să am acces la un teren cât mai variat, care în zona noastră înseamnă Ipotești (se urcă prin pădure), dealurile de la Răchiți, Roșiori, Roma, pe câmpuri, pe asfalt, în funcție de vreme. Alerg 3-5 ore în fiecare zi, dimineața devreme, de la 5.30 la 7.30, și seara târziu, după ora 22.00, până spre ora 24.00. Asta 5 zile pe săptămână...


Fără antrenor, dar cu vise mărețe!

Antrenor a avut doar pentru scurt timp, când a participat la o competiție de cros, la care a reprezentat ISU. Un suflet ales, spune Iulian Rotariu, care i-a fost alături și a cărei prezență a contat enorm. Pentru maratoane, însă, se pregătește singur... Nu dispune de bani pentru a plăti un om care să îl antreneze permanent.

-Există un antrenor, un om care să fie alături de dvs.?


-Pentru probele maraton mă pregătesc singur. Pentru proba de cros, când am reprezentat ISU, am fost ajutat de o doamnă profesoară de la Liceul Sportiv, Dana Vieru, care este antrenor de atletism. A contat foarte mult pentru mine, pentru că una este să alergi după ureche, alta să alergi profesionist. Acum nu am antrenor.

-Cât de necesar este, pentru un sportiv, să aibă alături un profesionist?

-Doamna Vieru m-a ajutat. I-a plăcut că am fost muncitor, serios, faptul că îmi place, la vârsta mea, să alerg, și că fac față celor care fac performanță. Nu m-a costat nimic, doamna antrenor a fost trup și suflet alături de mine, m-a ajutat cu echipamentul sportiv, cu sfaturi importante. Antrenorul înseamnă 50 la sută din performanță: degeaba ești înzestrat dacă nu ai pe cineva să te șlefuiască! Antrenorul te ajută și în funcție de cât timp ești dispus să aloci pregătirii, timp pe care și el,antrenorul, îl pierde alături de tine. Un timp care, desigur, trebuie remunerat. Erau zile în care doamna Vieru venea cu mine câte două ore pe zi,ori șapte zile pe săptămână...


Pe podium, cu echipament din bazar!

O fotografie de la ultimul maraton îți dă fiori: Iulian Rotariu, primul la linia de sosire, în spatele lui, la câțiva zeci de metri, sportivul de pe locul doi. Botoșăneanul nostru ne explică liniștit cum ar trebui să fie echipat un sportiv la maraton, arătând spre concurentul din imagine, cel de pe locul 2: materialul din care este făcut costumul, șosete speciale, cu compresie, bețe de concurs, ceas cu cronometru... Privim fotografia și vedem strălucirea din ochii câștigătorului, dar Iulian Rotariu nu poate ascunde tristețea: echipamentul lui e de la second hand, adidașii din bazar... Și totuși e pe Locul I!

-Cum este să te antrenezi în adidași din bazar, și să și obții Locul I în competiție?

-Da, echipamentul este o problemă foarte serioasă... Este nevoie de cel puțin două perechi de adidași la antrenamente, pentru vreme uscată și vreme umedă. Eu cumpăr de la mâna a doua. Ritmul de alergat e în jur de 30-35 km pe zi,ori 5 zile pe săptămână... În două săptămâni termin o pereche de adidași, pentru că eu mă antrenez în aer liber, pentru că toate concursurile au loc afară. Nu există vreme urâtă și vreme frumoasă. Trebuie rezistență, viteză, alergare pe orice vreme. De când am început să alerg maratoane, am învățat că nu există vreme urâtă: e doar altfel de vreme! Ori zăpadă, ori plouă, ori soare... Am alergat la Maratonul Zăpezii la minus 11 grade Celsius, cu zăpada până la genunchi, și la Maratonul Pe aici nu se trece, la plus 40 de grade Celsius.

-De ce are nevoie un sportiv pentru un antrenament serios?

-E nevoie de un ceas cu cronometru, pentru a vedea timpii pe care îi scoți. Un ceas cu cronometru indică mai mulți timpi, și astfel îți dai seama cum perseverezi, altfel te evaluezi și te stimulezi. În concurs, în funcție de pregătirea de acasă, ceasul este hotărâtor.Îți dai seama din primele 5 minute care este ritmul, îți dozezi forțele și ritmul. Apoi, echipamentul în cate te pregătești. Ai nevoie de tricouri care să respire, există acum tot felul de materiale revoluționare pentru atleți. În competiții văd aceste echipamente la alți sportivi. Când am început competiția de alergare montană alergam cu o vestă de lână.

-Ce presupune participarea la concurs?

-Trebuie să fii în vârful piramidei ca pregătire, echipament, antrenament, stare mentală, gânduri. Să îți dorești un loc bun. Financiar, e nevoie de o taxă de participare, care variază de la 70 de lei până la 200 lei. Se adaugă apoi cheltuieli de deplasare, cazare, masă. Plus, dacă nu ai un palmares bogat, demn de luat în seamă, nu ești acceptat, așa că, de multe ori, chiar și acceptarea în competiție este o mică victorie. Cheltuielile sunt foarte mari. Aș putea participa la multe competiții, dar nu pot din cauza costurilor, așa că încerc să ajung măcar la competițiie importante, care contează foarte mult în palmares, pentru că asigură acceptarea la alte competiții, prin acordarea unor puncte, chiar și internaționale.

-Care a fost ultimul maraton la care ați participat?

-Ultimul maraton la care am participat a fost unul internațional, în afara structurilor MAI, "Pe aici nu se trece", de la Mărășești, unde am obținut Locul I la open general. Am fost trei pe Locul I, toți români, ceilalți doi alergători cunoscuți, mai puțin eu...


Vis: la maraton, în Antarctica și Sahara!


Visează să alerge la două maratoane extreme: cel din Antarctica și cel din Sahara. Se pregătește și speră că, într-o zi, un om va investi în el și îl va ajuta să ajungă acolo. Știe că va obține un loc bun!

-Cum se împacă viața sportivă cu viața de pompier?

-Sută la sută din pregătirea fizică pe care o execut la serviciu mă ajută în viața de sportiv. De la apelul de dimineață, schimbarea gărzii de intervenție, continuând cu pregătirea fizică ce se efectuează la fiecare tură, 2-3 ore, cu intervențiile la care particip, și unde particip cot la cot cu colegii de detașament. Mă ajută mult echilibrul fizic, echilibrul psihic. În momentul în care te vezi singur în misiune, nu cazi! Ești hotărât, știi la ce ai plecat. Cu luciditate, discernământ... E impropriu să spui că un pompier nu e mereu bine pregătit. Fiecare își dă silința. Eu nu mă consider cel mai bun. Sunt băieți din unitate care, din punctul meu de vedere, sunt net superiori pregătirii mele. Ei participă la alte competiții.

-Următorul concurs?


Pe 2 noiembrie, la Maratonul de la Piatra Craiului, unde am fost acceptat. Este o competiție internațională.

-Planuri de viitor?

-Îmi plac mult extremele! Am încercat în țară, Maratonul Zăpezii, la minus 11 grade, și am obținut Locul I la categoria mea de vârstă. Apoi, la plus 40 de grade, Maratonul "Pe aici nu se trece", pe câmp, vara, în luna august, unde am obținut Locul I. Și pregătirile le-am făcut pentru vreme extremă. Pentru cel din iarnă mă pregătesc când este gerul mai aspru la noi, dimineața sau seara, ora 1 noaptea mă prinde pe traseu, ca să îmi fie mai ușor în competiții. Cu cât antrenamentul este mai greu, cu atât competiția este mai ușoară. La fel, în iulie-august, pregătirea este la orele amiezii, să prind tempertaura mai ridicată. De asta s-au văzut rezultatele. Îmi doresc să particip la Maratonul din Antarctica, la nivel internațional, și la Maratonul din Sahara. Sunt colegi de-ai mei, din competiții sportive, care ca rezultate sunt mult după mine, dar au participat la cele două maratoane. Problema mea este doar de ordin financiar. Ca pregătire, în câteva luni, aș fi la un nivel care mi-ar permite un rezultat bun.


Iulian Rotariu nu ne dă lecții de viață. El ne privește senin și ne vorbește despre noi înșine și despre faptul că suntem responsabili și de succesul, dar și de neîmplinirea care ne macină. Iulian Rotariu nu aleargă prin viață. Maratonul lui este competiția pentru inima copilului său și pentru bucuria pe care i-o citește pe chip atunci când băiatul își vede tatăl pe podium. De asta pista pompierului nostru este, de fiecare dată, o poveste despre disciplină, bun simț, despre corecta autoevaluare și ieșirea din mediocritate.


(Florentina Toniță)




PALMARES Rotariu Iulian:


2013

* ECO Maraton (internaţional) – Braşov, Moeciu de Sus, 42 km, 2300 + (11 mai 2013), Locul 21 open general,Locul 16 la categoria de vârstă (timp 4’32’’40’’’)

* Super Maraton "Pe aici nu se trece" – 46 km, Locul I - open general (4’41’’12’’’)

* Crosul Tineretului, Botoşani, Locul I - la categoria de vârstă

* Crosul "Sf. Gheorghe" Botoşani, Locul I - la categoria de vârstă peste 30 ani

* Bucegi 7500 .... – 98 km, Locul 27 (34 ore)

*Finala I.G.S.U., Bistrita, locul I, (4000 m)

*Finala I.G.S.U., Bistrita, locul II, (1500 m)

* Finala M.A.I. Constanţa Locul IV (4000 m)

* Crosul Jandarmeriei, februarie, Locul I categoria de vârsta peste 20 ani

* Maratonul Zăpezii, Locul IV open general (timp 3’32’’35’’’), Locul I categoria de vârstă 30-40 ani

2012


* ECO Maraton (internaţional) – Braşov, Moeciu de Sus, 42 km, 2300 + (7 mai 2012), Locul 19  open general,Locul 13 la categoria de vârstă (timp 4’38’’04’’’)

* Maraton Nordul Modovei – Cai de Vis, Locul 1 la categoria de vârstă 30 - 39 ani (timp 1’17’00’’’)


* Bucegi 7500 – 40 BBY + 750 …. 45 km (19-22 iulie), Locul 8 (timp 10’08’’)

* Crosul Jandarmeriei, Locul II

*Maratonul Piatra Craiului (International), Locul I M.A.I., Locul 10 categorie de varsta (timp 4"52"18")


2011


* Crosul Jandarmeriei, 4 aprilie 2011 – Locul II

* Maraton Nordul Moldovei – biciclete – tură scurtă (24 km), 30 aprilie 2011
Locul 6 - open general pe ţări
Locul 3 - categorie de vârstă
Primul din Botoşani care a terminat tura scurtă, Timp: 1’11’’13’’’

* Maraton Piatra Craiului (maraton internaţional), 1 octombrie 2011 - 42,195 km
Locul 31 - open general, timp 5’6’’1’’’
Locul 12 - categorie de vârstă
Locul 4 - M.A.I.

 











 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

O dubă a căzut de pe o platformă pe drumul Botoșani-Suceava! FOTO

astăzi, 19:41
1621

O mașină a zburat de pe o platformă, răsturnându-se în șanțul de pe marginea șoselei. Mașina, o dubă TV, fusese cumpărată la o licitație de o persoană din București.A fos...

Zeci de amenzi aplicate de poliţiştii rutieri pe şoselele din judeţ!

astăzi, 18:37
152

În urma acţiunii dedicate bicicliştilor, poliţiştii au aplicat în total 124 de sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea prevederilor O.U.G.195/2002 privind circulaţia pe drum...

Botoşăneni fără apă la robinete din cauza consumurilor frauduloase

astăzi, 17:43
527

Conducta de alimentare de apă a oraşului Flămânzi, care porneşte din Botoşani, a fost proiectată iniţial pentru Filatura din oraş, însă ulterior, pe conductă s-au branşat mai to...