Mult har a revarsat Dumnezeu in Botosani, loc de unde muzicieni de aur au pornit spre scenele tarii si ale lumii, facand astfel cinste celui mai mare, mai bun si mai minunat dintre ei: George Enescu.

Fiu al unui cuplu care a intrat in istoria muzicii botosanene, si anume Gheorghe si Maria Cojocariu, baritonul George Cojocariu a devenit deja un nume nu numai al Operei Nationale din Iasi, unde activeaza de ani buni, ci si la nivel national si international, alaturi de fratele sau, Radu, bass la Opera din Freiburg, Germania.

Nascut pe 29 noiembrie 1967, George Cojocariu a absolvit in 2001 Academia de Muzica George Enescu Iasi, sectia Canto. Inainte de parcurgerea anilor de studii superioare, George Cojocariu a fost timp de mai multi ani (1990-1995) corist al Filarmonicii Moldova Iasi, pentru ca apoi, din 1995 pana in 1997 sa activeze pe acelasi post, dar la Opera Nationala din Iasi, unde din 1997 este solist.

A interpretat de-a lungul timpului in operele "Aida", "La Traviata" (G. Verdi), "Don Giovanni", "Nunta lui Figaro" (W.A.Mozart), "Barbierul din Sevilla" (G. Rossini) si multe altele, dar si in "Oedipe" (George Enescu).
 
De asemenea, din repertoriul sau de opereta amintim "Vaduva vesela" ( F. Lehar) sau "Liliacul" (J. Strauss)  

George Cojocariu a intrat in atentia presei si in anul 2009, la aflarea vestii ca baritonul iesean, vechi prieten si coleg de Conservator cu un alt botosanean, Mircea Petru, i-a fost alaturi acestuia cand si-a unit destinele cu (astazi regretata) Madalina Manole. Nunta a avut loc la Gura Humorului, tot atunci Madalina si Petru botezandu-si copilul, Petru Jr.

"A fost cea mai frumoasa petrecere la care am participat vreodata, si asta o spun sincer, nu pentru ca am fost noi nasi", povestea anul trecut George Cojocariu in presa ieseana, amintind despre "cel mai bun si vechi prieten al meu, dar si cumnatul meu, totodata". Tragedia care s-a petrecut pe 14 iulie 2010 in familia finilor sai, cand Madalina a ales sa plece intre ingeri, a lasat o durere de nedescris in sufletul lui George si al sotiei sale, Daniela Cojocaru, care nu au incetat sa fie alaturi de cel greu incercat si indurerat, Mircea Petru, fiul altui muzician al urbei, Mircea Dan - directorul Filarmonicii Botosani.

Dincolo de nefericiri si tragedii, noi suntem datori sa ne cinstim valorile, sa le cunoastem si sa le pretuim. Poate ca intr-o zi autoritatile din Botosani vor oferi, pe scena Filarmonicii de Stat, o bucurie melomanilor, si anume cinstirea cum se cuvine a acestor oameni minunati ai urbei si ai tarii: Doamna Maria si fiii sai,  Radu si George Cojocaru!