Iar artiştii care creează muzica prin instrument sunt parte a miracolului. Instrumentiştii devin, astfel, purtători ai unui mesaj mai presus de cuvinte, de logica omenească, de palpabilul lumesc.
El, instrumentistul, este asemenea unui vrăjitor care îmblânzeşte materia pentru a dărui lumii sunetul şi armonia. Aşa cum botoşăneanul Felix Constantin Goldbach şi-a îmblânzit clarinetul, instrumentul despre care spune că este cel apropiat de vocea umană: are sunet cald, fără tonuri stridente.
Gold-Bach şi muzica de aur!
Felix Goldbach este născut pe 3 aprilie 1977. Este îndrăgostit de muzică de când se ştie. Şi cum putea fi altfel, când însuşi numele îi pare modelat de un creator ghiduş: Gold-Bach! Este clarinetist, profesor universitar, un manager "cu şcoală". Plecat din Botoşani, a poposit în Târgovişte, unde a înfiinţat prima orchestra de camera şi a pus bazele Filarmonicii. Clarinetul l-a atras pentru că, spune el, este cel apropiat de vocea umană: are sunet cald, fără tonuri stridente.
A îndrumat olimpici, a format instrumentişti. A vrut să se întoarcă pe meleagurile natale înscriindu-se, în urmă cu doi ani, la concursul pentru manager al Filarmonicii Botoşani. Este doctor în muzică al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În anul 2007 cânta, la Catedrala din Viena, alături de Gheorghe Zamfir, dar şi de alţi mari artişti, precum Marin Cazacu sau Verona Maier. A fondat Orchestra de camera Goldmusic.
În perioada 1991-1995 a urmat cursurile Liceului de Arta "Stefan Luchian" din Botoşani, continuând apoi la Universitatea "Transilvania" din Braşov, la Facultatea de Muzică, în urma căreia are calificare pentru clarinet principal şi muzică de cameră. În 2005 obţine diploma de master Administraţie Publică Europeană, iar în anul 2009 devine doctor în Muzică al UNiversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Nu se opreşte însă aici. În 2011 devine oficial impresar artistic, în urma cursurilor susţinute la Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Muzică în parteneriat cu Academia de Muzica "Gheorghe Dima", Cluj Napoca. În anul 2009 a publicat cartea Incursiuni în creaţia camerală pentru clarinet în perioada clasică.
Drumul spre performanţă pleacă din Mândreşti: La început a fost fluierul!
A copilărit în satul Mândreşti, din comuna Ungureni, judeţul Botoşani, cu o mamă educatoare pasionată de pictură şi un tată fost contabil la CAP, şofer şi "tot ce era nevoie". Acolo a prins a cânta la fluier. "Sunt mândru că sunt de acolo, de unde au plecat mulţi solişti foarte buni. Provenind dintr-o familie intelectuală, cu origini pe de o parte austriacă, pe de altă parte cehă, părinţii mei au văzut în mine preocuparea pentru artă şi m-au sprijinit", mărturisea artistul într-un interviu acordat presei târgoviştene.
Aplecarea către muzică i-a determinat pe părinţi să îl orienteze către studii aprofundate. Astfel, la numai 10 ani, Felix Goldbach a ajuns la Iaşi, la Liceul de Artă “Octav Băncilă, la clasa de muzică instrumentală. Viaţa de cămin, departe de a fi una uşoară, şi-a pus amprenta pe pregătirea sa profesională. Impunea disciplină, un program cazon, studiu obligatoriu. "Îmi plăcea foarte mult clarinetul şi voiam să fac performanţă. Mă uitam la elevii mai mari, de liceu, cum le sunau instrumentele, ca la icoane. Exersam cinci-şase ore pe zi. Concurenţa era foarte mare". Tot atunci, în clasa a V-a, a avut primul concert.
În 1990, vestea că la Botoşani s-a înfiinţat Liceul de Artă i-a adus o mare bucurie. S-a întors acasă, a susţinut examen şi a intrat, în sesiunea a doua. "Eu am vrut la Bucureşti. Am luat singurul 10 la Liceul Militar de Muzică, dar, când am văzut ce înseamnă milităria, am simţit că nu e de mine. Nu am semnat contractul şi am venit la Liceul de Artă "Ştefan Luchian" din Botoşani. Mă bucur că am revenit acasă, am cunoscut istoria judeţului de unde am plecat, care are o bogăţie de valori culturale şi m-am regăsit totodată". Are numai amintiri frumoase din timpul liceului, despre profesorii excepţionali, dar şi despre Filarmonica ce atrăgea artişti de renume. "Am făcut Liceul de Artă cu profesori extraordinari. Acolo am avut pe domnul profesor Druţu Costel, un profesor foarte bun, am colaborat şi cu domnul Petrică Siia, domnul Nicolae Ursu, un mare dirijor şi un mare profesor, care ne-a învăţat şi armonie, şi contrapunct, şi forme, şi muzică de cameră. Din clasa a IX-a cântam în orchestra liceului".
Miracolul sunetului!
După liceu a pornit spre Braşov. Decizie pe care nu a regretat-o niciodată. De ce la Braşov? "Filarmonica din Botoşani primea mari solişti din ţară. Când l-am ascultat pe unul dintre ei, Aurelian-Octav Popa, am auzit un sunet pe care nu l-am mai auzit până atunci şi el mi-a recomandat Braşovul. Mă asigura că acolo sunt profesori foarte buni şi el însuşi susţine master-class-uri. Acel om a fost ca o Biblie pentru mine. Era foarte greu să intri. Erau doar şase locuri şi concurenţa extrem de mare. Am luat cu succes şi am fost foarte fericit. Deşi era o altă mentalitate, o altă cultură, m-am regăsit foarte mult".
A găsit acolo profesori excepţionali, iar pasiunea şi dorinţa de a persevera l-au recomandat dintru început. Din primul an de studenţie la Braşov, a devenit asistent al profesorului Iulian Rusu, prim solist al Filarmonicii din Braşov. "Mi-a devenit un părinte şi un frate în acelaşi timp. Îi mulţumesc că mi-a dat încredere". A studiat muzica de cameră cu prof. Ecaterina Hanke şi orchestra cu prof. Ilarion Ionescu-Galaţi, despre care are şi azi numai cuvinte de laudă: "Un foarte bun pedagog şi dirijor, care mi-a oferit posibilitatea unor colaborări pe perioada facultăţii".
Încă o dată, destinul avea să îi joace fericite surprize. În anul 2000, la recomandarea unui inspector şcolar, ajunge la Târgovişte unde, în urma unui concurs, devine profesor la Liceul de Arte şi preparator universitar la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte. Patru ani mai târziu apărea în peisajul cultural românesc Orchestra "Camerata Valahica". La cei 25 de ani, prima experienţă managerială, un proiect cultural care se va dezvolta de la un an la altul şi care va duce, în final, la înfiinţarea unei filarmonici. Va rămâne aici o vreme, mai întâi ca manager, apoi ca artist instrumentist. Demisionează în anul 2010.
Devine colaborator permanent al grupului Academic Clarinet Cvintet. Colaborează cu filarmonici din ţară şi din străinătate, scrie articole şi cărţi de specialitate.
Munca i-a fost răsplătită cu numeroase premii, încă din anii studenţiei, când obţinea locul II la un concurs internaţional de interpretare în Belfort-Franţa. Ar fi putut cânta pe scenele din Franţa, Italia şi în multe alte locuri.
Este ambasador al păcii, sub egida UNESCO, şi recunoscut de Guvernul Italiei, din anul 2010.
Cu toate acestea, s-a întors mereu în România. În Târgovişte. Pregăteşte olimpici, îndrumă viitori profesori de clarinet şi instrumentişti. Şi se bucură de muzică, în toate formele ei!
(sursă foto: Facebook)
VIDEO: Serata camerala, din cadrul stagiunii simfonice 2007-2008, susţinută de soliştii Felix Goldbach-clarinet, Marin Cazacu-voioloncel, Verona Maier-pian, Trio pentru clarinet, violoncel şi pian, op. 11 nr.4 de Ludwing van Beethoven
