Dumitru Monacu s-a nascut pe 15 ianuarie 1958, la Falticeni. A absolvit Liceul de informatică "Grigore Moisil" din Iaşi şi Institutul Politehnic din capitala Moldovei.

Epigramist, autor de proza, politician si, sporadic, posesor de functii. Inginer de profesie, director de conjunctura politica, scriitor de factura... vesela!

Fost director al RAR (Registrul Auto Roman), dar si al Oficiului pentru Protectia Consumatorului, inginerul epigramist si-a pastrat respectul pentru cuvant. Pentru ca, dincolo de inaltimile administrative, Dumitru Monacu este un bun prieten al cuvantului, un scotocitor de intelesuri si un excelent fauritor de... râs. Si nu vorbim despre râsul usor, manelizat si prefabricat, pe care il gasim imprastiat cu generozitate in toate mediile zilelor noastre, nici despre caraghioslacuri si badaranii. Vorbim despre literatura ca inteligenta si stare, despre consumatorul de epigrama, care nu este acelasi cu cititorul de can-can sau privitorul căpătos. Ca sa intelegem epigrama trebuie sa fim ceea ce Henry Bergson numea genial "Le rieur", un termen care pune accent tocmai pe nivelul cultural al celui care râde.



"Epigrama e ca un copil. Se face mult mai lesne decât se poate explica în detaliu cum s-a făcut", spune nu mai putin genialul Cincinat Pavelescu.

Trecut prin furcile, deseori stramte, ale politicii, Dumitru Monacu a cunoscut marirea si caderea din functii. Se pare, insa, ca cele mai prielnice vremuri ii sunt cele de "opozitie", cand epigrama se lasa mai lesne iscodita. Sa nu uitam ca epigrama functioneaza bine in vremuri tulburi, ea devenind un barometru al societatii la un moment dat. "Sub toate guvernele de apăsare și de dictatură ea devine revanșa spiritului contra forței brutale", ne spune acelasi stralucit epigramist Cincinat Pavelescu.

Dincolo de culori politice, de functii si disfunctii de orice fel, Dumitru Monacu ramane un nume in peisajul literar botosanean. Si acest lucru nu se datoreaza neaparat celor doua carti, "Culegere de... solutii", aparuta in 2011, si "Ulita cu arini", din 2013. Dumitru Monacu este si va fi epigramist, daca isi va asuma pana la capat misia si va aseza epigrama in contextul social fara a-i oferi, nici macar din cand in cand, straiele Puterii.

In proza de debut, spuneam in 2011, meritul lui Dumitru Monacu este, de departe, iscusinta cu care s-a folosit de propria experienta intr-ale cuvintelor, primul volum dovedind, la prima vedere, ca respecta mai degraba regulile epigramistice, dar care – dezvoltand teme si subiecte mai mult sau mai putin comice – naste personaje, intamplari si fapte pline de savoare. "Dumitru Monacu a incercat sa construiasca o carte de proza, in care incearca sa isi expuna experienta de viata, asa cum o proiecteaza el din perspectiva sa. Si tocmai proiectia sa simpla, in fragmente mici de proza, este lucrul cel mai interesant", a spus la lansarea cartii "Culegere de... solutii", in 2011, Constantin Iftime, scriitorul botosanean care, in prefata volumului, a incercat sa il responsabilizeze pe autor nu numai sub aspect pur literar, ci si in asumarea unei aventuri care, odata pornita, trebuie dusa pana la capat.

De altfel, cum bine a intuit si prozatorul Mircea Oprea, la acelasi debut, cartea lui Dumitru Monacu este un crochiu. Un desen, linii trasate nu fara o buna stiinta a creionarii, pe o hartie colorata care are menirea de a-si ispiti cititorul cu formele mai mult sau mai putin deocheate ale vreunui personaj inocent sau, dimpotriva, voit indraznet, provocator... Astfel alimentat, volumul nu capata in sine valoarea unei opere de arta, dar nici nu te poti lipsi de prezenta unor personaje extrem de bine plasate in mijlocul unor intamplari pline de haz, intr-o dorita si cautata lehamite contemporana. Cu putina adancime si cate un ragaz contemplativ, personajele si ideile lui Dumitru Monacu vor avea in mod sigur de castigat.

Cu toate acestea, Dumitru Monacu trebuie sa ia in serios... epigrama! Are nevoie de provocare si de traire, de asumare si manifestare a asumarii de zi cu zi. Epigramistul nu va fi un discret traitor al vietii, ci un port-drapel al ei. Pentru asta, Dumitru Monacu nu are nevoie de recompensari politice sau administrative, ci de recunoastere a valorii sale. Iar valoarea lui este in Cuvant.

Povesteste Cincinat Pavelescu, atunci cand este intrebat "ce este o epigrama si cum se face": "Ca să-mi ușurez greutatea d-a vă da explicări neconvingătoare și zadarnice asupra artei insesizabile și capricioase a modului în care se concepe și se face o epigramă, îngăduiți-mi să vă citesc cum a răspuns Hafiz, voluptosul poet persan unui indiscret care-l întreba ce este beția. Pe când Hafiz sta întins pe un covor în umbra platanilor din preajma izvoarelor din Șiraz și se îmbăta atât din parfumurile spumegătoare ale cupei sale de cleștar, cât și de scânteierea ochilor limpezi ai iubitei sale Leila, un prieten îl întreabă deodată: Hafiz, ce e beția? Poetul continuă să-și soarbă cupa pe jumătate plină, pe care această întrebare neașteptată o suspendase o clipă între mână și buze. După o tăcere prelungită dinadins, întocmai ca înțeleptul ce-și răscolește mintea să caute un răspuns anevoios, zise: Beția? Nu știu ce e, dar îmbată-te și tu ca s-o cunoști!".

Nu trebuie decat sa ne lasam cuprinsi de "betia" cuvintelor, sa gustam din ironie si sa ne cufundam in aroma ametitoare a epigramelor, pentru a intelege ca râsul nu este numai o forma nearticulata a sunetului, ci si o manifestare a inteligentei umane.

(Florentina Toniţă)

 

EPIGRAME de DUMITRU MONACU:

Definitia ... epigramei

Dac-ar fi de definit
Epigrama, ca idee,
E un foc bine-ntețit
Concentrat intr-o scânteie…

Companiei E.on, datorită întreruperilor dese atât la gaz cât și la curentul electric

Vă cer scuze, spun pardon
Însă am și eu un of:
N-ați putea ca din … E.on
Să vă schimbați în E.off?

Nicio masă fără pește – slogan comunist reinventat în cluburile de noapte

În cluburi cu program până la cinci
Ar fi normal, ar fi firește
Să se-afișeze iar lozinci
Cu …"Nicio masă fără … pește!"

Mecanismul variatiei preturilor in cazul utilitatilor

Benzina, gazul, curentul
Respectă-ntocmai tiparul
Că se ieftinesc cu centul
Și se scumpesc cu … dolarul !

Domnul si doamna

El e mare cartofor
Și recunoscut trișor.
Ea, știindu-i tabietul
Îl trișează cu … valetul !

Dac-ar fi, dar nu e...

Dac-ar fi boală prostia
Cu bolnavi în evidență,
Jumate din România
Ar fi spital de urgență !

Unui presedinte de partid in campania electorala

-Mintea mea-i pentru popor !
Tuna domnul președinte,
Iar mulțimea toată-n cor :
-O, ce minte, o, ce minte…

Nepotrivire de caracter

Lume multă, să nu-ncapă
Într-o sală la tribunal
Unde urma să înceapă
Un proces de divorț, banal.
"-S-aud partea reclamantă" –
Spuse o judecătoare
Și o tânără șarmantă
Se ridică în picioare :
"-E musai să ne despărțim –
Porni să spună ea cu foc -
Pentru că nu ne potrivim
La caracter, deloc, deloc…
Ținând cont de treaba asta,
Cale de-mpăcare, nu-i!"-
Concluzionă nevasta.
"-Și cum e caracterul lui?"
Fu dumneaei întrebată.
Cu un aer feciorelnic,
Ea răspunse încurcată :
"-E … micuț și … îndoielnic…".