Cu BOGDAN FEDEREAC despre generaţia "miserupistă": România nu e o limită, România e ţara în care trăim!

Cu BOGDAN FEDEREAC despre generaţia "miserupistă": România nu e o limită, România e ţara în care trăim!

BOGDAN FEDEREAC

"Treptat se face trecerea spre o noua promotie, a anilor 2010, ce se desprinde de limbajul si mijloacele poetice ale douamiistilor. Cum vor fi numiti? Generatia douamiizecista, generatia zecista? Acesti tineri, dupa poemele publicate în diverse reviste si antologii, nu se desprind total de douamiisti pentru a putea forma o generatie, ci doar o promotie. Dar daca luam în considerare anul nasterii (în jurul lui 1989) si principala lor caracteristica, indiferenta totala fata de zona politicului, îi putem numi generatia miserupista.  Este generatia aflata sub puternica influenta a internetului, cei care cresc rata absenteismului la alegerile politice; sunt studentii care nu se mobilizeaza sa lupte pentru drepturile lor, care nu stiu sa bata cu pumnul în piept si sa se urce pe baricade pentru a se face auziti; sunt viitorii scriitori, care nu îsi petrec timpul în biblioteca ci prin internet cafee-uri. Sunt cei care debuteaza pe poezie.ro sau pe youtube cu videopoeme si abia apoi în ziare locale, reviste si antologii". (Bogdan Federeac, "Generatia miserupista sau promotia poetica 2010")

As vrea sa începem discutia noastra de la aceste cuvinte publicate de tine pe poezie.ro. Te-ai nascut în anul 1989. Cum se vede lumea de azi privita de acolo, din mijlocul unor tineri care par sa se ghideze doar dupa propriile reguli si metehne literare sau sociale? Apartii unei generatii "miserupiste"? Carui timp apartine poetul Bogdan Federeac?

La sfârsitul anului 2009 am publicat în revista Feed Back din Iasi un articol-provocare numit "Generatia miserupista sau promotia poetica 2010" (text pe care l-am publicat si pe poezie.ro pentru mai multa vizibilitate). M-am ales cu câteva critici dure din partea unor tineri nascuti, ca si mine, în preajma anului 1989. S-au ofticat din cauza miserupismului pe care am încercat sa-l divulg. Eu urasc vorba "Traim în România si asta ne ocupa tot timpul". O parte dintre colegii mei îl cred pe Mircea Badea un jurnalist de opinie foarte bun, eu îl urasc din suflet pentru sloganul pe care îl promoveaza. Da, traim în România, dar daca vrem ceva, putem face. România nu e o limita, România e tara în care traim. Mie nu mi se rupe, sunt un om activ (fac masterul  de Literatura universala si comparata la Universitatea "A.I. Cuza" Iasi, reprezint în Senatul Universitatii studentii de la Facultatea de Litere, lucrez pentru site-ul Agenda de Iasi, fac parte din colectivul de redactie al revistelor "Junimea studenteasca" si "Zon@ literara", merg la cenaclu, concerte si lansari de carte) si as vrea ca tot mai multi tineri sa ridice capul, sa vada partea plina a paharului si sa încerce sa faca ceva. Noi suntem viitorul, macar noi sa mai fim optimisti.


Trebuie sa spunem ca generatia "miserupista" despre care scriai în 2009 si-a ales deja câteva nume care ar putea sa isi fixeze cuvintele în cartile unei viitoare istorii a literaturii. Si ca dincolo de afisatul teribilism, fronda si uneori exagerata detasare de cele ale lumii, vorbim despre tineri care gândesc bine si scriu corect, care vorbesc româneste si sustin discursuri inteligente. Ce crezi, ca om de presa si poet, despre groaznica degradare a limbii române, la toate nivelurile, de la proaspetii absolventi pâna la politicieni si nu numai, o degradare ce pare sa se accentueze de la un an la altul?


Generatia poetica miserupista despre care am scris acum doi ani a început sa faca ceva: patru dintre cei zece poeti pe care am mizat au deja o carte publicata, sunt redactori la reviste sau edituri literare, au înfiintat portaluri de cultura, cercuri literare, se implica, nu sunt miserupisti decât când vine vorba de politic. De cultura le pasa, la pasa de Frumos. Ei încearca, pe cât posibil, sa nu degradeze mai mult decât s-a degradat deja limba româna. Tehnica actuala (si ma refer aici la internet) este o minune cu nenumarate taisuri. Desi poti sterge granite statale sau culturale, desi ai acces la informatie si cultura, internetul de poate îndobitoci. În primul rând, te departeaza de biblioteca (si biblioteca este sfânta), în al doilea rând, deformeaza limba si limbajul (ma îngrozesc perlele de la BAC si ortografia adolescentilor de azi). Miserupistii despre care scriam acum doi ani de zile au lansat o campanie, "Scriem corect româneste", deci lupta cu degradarea limbii nu este o lupta pierduta.


"La fel cum nu esti bucatar daca stii sa prajesti doua oua, la fel nu esti scriitor daca ai publicat o carte"


Saveni. Orasul nasterii tale, urbe în care ai învatat pâna în clasa a XII-a. Ce datorezi acestui loc?


Îmi place sa spun ca m-am nascut odata cu libertatea românilor, desi nu e chiar asa. M-am nascut pe 14 iunie 1989 în Saveni, oras în care mi-am petrecut primii 19 ani. În adolescenta eram satul sa aud de Saveni ca de un oras în care nu se întâmpla nimic sau ca e un oras în mijlocul unui sat. Saveni are farmecul lui, îmi place sa spun ca are farmecul si linistea unui târg. Ca nu se întâmpla multe în oras este adevarat. Dar de vina nu are cum sa fie orasul, ci locuitorii lui, ei sunt cei ce nu vor sau împiedica sa se întâmple ceva. Monotonia savinenilor si rutina m-au împins spre lumea cartilor.

Primele texte, pe care le vroiam literare, le-am scris în clasa a IV-a, dar am tinut aceasta pasiune secreta vreo sase ani. La sfârsitul clasei a VII-a hotarâsem ca într-o zi sa devin jurnalist. La nici trei luni dupa aceasta decizie, am facut primul pas: am intrat în colectivul de redactie al revistei "Jurnal Scolar" editata de Scoala Generala cu clasele I-VIII Saveni. În aceasta revista am publicat primele texte: interviuri, cugetari, proza SF, reportaje si felurite articole. La liceu ("Dr. Mihai Ciuca", Saveni) am fost redactor al revistei de geografie Geopolis, dar si al revistei în limbra franceza "La Petite Gazette". Tot în liceu, împreuna cu Andrei Alecsa am scos pe banii nostri o fituica (noi îi spuneam foaie literara), "Der Traum" ("Visul" – în limba germana) din care nu au aparut decât trei numere.


Primul mare premiu l-ai obtinut, elev fiind, în anul 2007, Trofeul Concursului "Aripi deschise". Cum privesti astazi momentul de atunci: sponsori de marca, politicieni, poezii publicate în volum, festivism si... da, luminile rampei! Cât de repede ti-ai revenit din euforia "succesului literar" pe bancile scolii, mai ales ca nu erai nici la prima poezie si, banuiesc, aparusesi prin revistele vremii.


Anul 2006 este anul debutului: în luna martie am publicat o poezie în ziarul Eenimentul de Botosani (cu o prezentare semnata Lucian Alecsa), în luna iunie am câstigat primul premiul literar (la concursul "Porni Luceafarul"), în toamna anului 2006 am debutat în revista (Hyperion, Tara de Sus, Constelatii iesene si Poezia), dar si în antologie ("Aripi deschise", ed. Geea, Botosani, 2006) si în acelasi an am înfiintat un cenaclu literar purtând numele poetului botosanean Horatiu Ioan Lascu, uitat pe nedrept. Pe urma am intrat în jocul literaturii: am continuat sa citesc (am devorat aproape toate cartile de literatura contemporana pe care le-am gasit la Biblioteca Oraseneasca Saveni), sa scriu, sa rescriu, sa particip la concursuri si sa public. Totul a culminat la sfârsitul anului 2007, când am câstigat trofeul concursului de poezie "Aripi deschise". Atunci au început sa ma întrebe unii când debutez în volum, iar eu, cu încapatânare, afirmam ca înca nu a sosit momentul. Nu aveam un stil propriu, condeiul meu imita condeiul poetilor optezecisti si douamiisti. Un profesor de la liceu a încercat sa ma împinga de la spate sa îmi public un volum încât îmi gasise si un sponsor; eu trebuia doar sa vin cu poeziile, împreuna sa structuram un volum si apoi sa îl publicam. Sa debutezi în volum este simplu. Dar la fel cum nu esti bucatar daca stii sa prajesti doua oua, la fel nu esti scriitor daca ai publicat o carte. În România se publica mult, se publica mai mult decât se citeste. Toti vor sa devina poeti, romancieri si investesc destul de multi bani în treaba asta. Am mai spus-o si cu alte ocazii: literatura nu e pentru oricine. Si eu sunt înca un învatacel: oricâte premii as fi luat, oricât de multe texte am publicat, îmi place sa cred ca debutez si redebutez de fiecare data. În manuscris am un volum pe care l-am numit "dragoste cu acordul parintilor", asupra caruia trebuie sa ma mai aplec. De câteva luni de zile scriu putin si gândesc un alt volum, "Cântece de adormit si de trezit Clara". La un moment dat, din cele doua poate reusesc sa structurez unul care sa merite a fi publicat.


Ai absolvit Literele la Universitatea ieseana, ai ales Agenda de Iasi, unde semnezi materiale de atitudine, ca de altfel si pe blogul tau. Ce te inspira cel mai mult sau despre ce anume simti ca nu poti scrie înca?


Pomenesti de blog si de articolele de atitudine de pe Agenda de Iasi. Blogul (pe care postez destul de rar) a aparut ca o reactie la dobitocimea unor editori de pe site-urile literare. Am încercat, prin intermediul blogului, sa împartasesc cu prietenii diferite idei sau texte, o parte din ele fiind cenzurate pe site-urile pe care le frecventam. Sunt o fire calma, dar multe dintre textele de atitudine pe care le scriu sunt pumnalul cu care ma apar sau atac atunci când lucrurile o iau razna. Daca printr-un text scris reusesc sa deschid cuiva ochii, telul meu este atins.


"Lenea sa nu mai fie considerat doar pacat, ci fapta penala!"


Întrebare ca în Chestionarul lui Proust: Care este starea de spirit actuala?
 
Toamna care s-a tot lasat asteptata a venit cu câteva surprize pentru mine, ceea ce înseamna ca am ramas cu  mai putin timp liber decît aveam. Dar sunt  fericit, se întâmpla multe lucruri frumoase în jur (au început sa apara, timid, cititorii si cumparatorii de poezie, folk-ul acapareaza tot mai multi tineri etc). Momentan sunt obosit, obosit fizic, dar cu o vitalitate de nedescris. Cred ca ma numar printre acei oameni care si-ar dori ca ziua sa aibe 32 de ore, sa fie interzise mai mult de 5 ore de somn, iar lenea sa nu mai fie considerat doar pacat, ci fapta penala. Mi-as dori sa am mai mult timp sa citesc, mai mult timp sa scriu, mai mult timp sa ma vad cu prietenii, sa merg la mai multe evenimente culturale. Momentan asta cer, timp.


Ce planuri de viitor ai?


Viitorul este o necunoscuta care arunca, din când în când, câte o sageata spre prezent, ca o licarire. Nu îmi sta în fire sa îmi fac planuri pentru viitor, niciodata nu stiu ce fac peste jumatate de ora, încerc sa traiesc clipa si sa profit de ea cât mai mult. Prevad lucruri frumoase pentru viitor. S-a ajuns la un nivel de saturatie, lumea a început sa nu mai suporte de ipocrizia, minciunile si prostia. Nu peste mult timp vom asista la o schimbare în mentalitatea colectiva, adevaratele valori îsi vor relua locul meritat. Pâna atunci traim o epoca decadenta. Istoria ne-a învatat asta: epocile istorice se succed, dupa o perioada decadenta urmeaza o alta înfloritoare.


Un gând pentru Botosani...


Desi ajung rareori pe acasa sau în Botosani, nu mi-am uitat originile. Aici am familia, o parte din prieteni si multe amintiri placute. În Saveni am crescut si m-am format, e un topos care ma inspira. Botosani e locul în care am cunoscut "euforia succesului literar". Fara ajutorul si sfaturile scriitorilor din Botosani (pe care îi salut cu aceasta ocazie), viata mea ar fi avut alt traseu. Orasul Botosani (ca si judetul de altfel) are un potential cultural imens si ma bucur ca în ultimii ani au început sa apara rezultatele. Dar mai este mult de lucru. Daca s-ar miza mai mult pe istorie si pe importanta personalitatilor nascute pe meleagurile  botosanene, acest colt de tara ar arata cu totul altfel.

(A consemnat Florentina Tonita)



Bogdan Federeac a publicat literatură, articole, recenzii şi texte de opinii:

Reviste: Ţara de Sus, Hyperion, Constelaţii ieşene, Poezia, Poesis, Convorbiri literare, Dacia literară, Junimea studenţească, Cafeneaua literară, Feed Back, Zile şi nopţi, Zon@ literară, Bilete de papagal, SubCultura – Kalaşnikov de idei, Porto Franco

Presă scrisă, online: Evenimentul de Botoşani, Opinia veche, agendadeiasi.ro, newsiasi.ro, Libertatea, Cancan

Antologii: "Aripi deschise" (Ed. Geea Botoşani, 2006, 2007,2008), Licart (Ed. Cermi, Iaşi, 2008), Antologia antologiile "Porni Luceafărul..." (Botoşani, 2011), Punţi peste timp (Ed. Axa, Botoşani, 2008), Virtualia VIII (Ed. PIM, Iaşi, 2009)

Premii la concursuri de poezie judeţene şi naţionale: "Tudor Arghezi" (Tg. Jiu, 2008), "Licart" (Bucureşti, 2008), "Porni Luceafărul" (Botoşani, 2006, 2007, 2008, 2009), "Aripi deschise" (Botoşani, 2006, 2007), "Lucian Blaga" (Botoşani şi Alba-Iulia, 2008), "Corneliu Popel" (Darabani, 2006), "Părul Berenicei" (Târgovişte, 2008), "Saşa Pană" (Dorohoi, 2007)
 

 

 

 

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Staţie de taxi din municipiul Botoşani, desfiinţată

astăzi, 08:26
412

Membrii Comisiei de sistematizare a circulaţiei rutiere în municipiul Botoşani au decis, în şedinţa de luni, desfiinţarea unei staţii din taxiEste vorba de stația de taxi de pe ...

TNL Botoșani are reprezentativitate la București

astăzi, 08:24
36

Tinerii liberali și-au ales, duminică, liderul, în cadrul Congresului Tineretului Național Liberal ce s-a desfășurat la Palatul Parlamentului, în prezența delegaților și a invitaț...

Trofeul "Cupa Tornado" la Taekwondo WTF rămâne pentru al treilea an consecutiv la C.S. REAL TAEKWONDO TEAM

astăzi, 08:11
86

Sâmbătă, 21 octombrie 2017, localitatea Târgu Mureș a fost gazda celei mai puternice competiții de taekwondo WTF din Ardeal, competiție organizată de Clubul Sportiv Tornado, din...