S-a născut în prima zi de primăvară, pe 1 martie 1964. Mama Eleonora își amintea mai târziu cum, în Maternitatea din Dorohoi, mogâldeața de fetiță pe care o ținea la piept nu mai mânca și parcă… Parcă nu era ruptă din sufletul ei. Atunci și-a amintit că Brândușa ei cea mica avea în creștet un semn. De poftă, cât își purtase copila în pântece, furase o măslină. În popor se spune că, de-ai furat ceva în timpul sarcinii, acel semn îl vei găsi pe trupul copilului. Măslinuța din creștet i-a adus înapoi la piept fetița rătăcită prin brațele unei alte femei.
Mama, Eleonora, fusese cea mai mica dintre cei cinci copii. Cu Vasile, bărbatul ei care s-a prăpădit la 54 de ani, a avut două fetițe, însă numai Brândușa a străbătut anii și a bătut drumurile vieții. Cealaltă copilă a familiei a trait doar câteva zile. "Tata a murit la 54 de ani. O durere neașteptată, doar cei care cunosc această durere pot înțelege. Tata a plecat când aveam mai mare nevoie de el", mărturisea Brândușa Covalciuc Ciobanu în emisiunea regretatului Aurelian Preda, Destine celebre.
De la părinți a deprins dragostea pentru folclor, pentru muzică și pentru portul popular. Erau mândri de copila lor. Învăța bine, era premiantă și nu își făceau griji că nu vor avea cu ce o purta prin școli, să o vadă doctoriță. Numai că fata care copilărise în Broscăuții Botoșanilor voia să se facă tămăduitor de suflete. Să aline durerile și să aducă voia bună, bucuria și vestea de pace. În 1977, pe când avea 13 ani, profesoara ei a trimis-o la Târgu Jiu, la un festival de muzică. A obținut trofeul. După ce a mai câștigat și premiul I la Cântarea României, fiind remarcată de specialiști, a fost îndrumată către Școala de Muzică. Nu le-a venit bine părinților, oameni gospodari care voiau să ducă fata în școli înalte, dar până la urmă visul lor de a avea o doctoriță a pălit în fața talentului copilei. Și-apoi, tata cânta la acordeon, iar strigăturile bunicii pe la nunți și șezători erau cunoscute din sat în sat. Cum să se mai împotrivească la așa comoară ce se ivise în ograda lor?
În viața fiecărui artist există oameni care au rolul și rostul de a deschide cărări acolo unde pașii se poticnesc, de a aprinde făclii acolo unde privirea nu străbate. Un astfel de om a fost pentru Brândușa Covalciuc Ciobanu profesoara Prodan, cea care a trimis-o că concureze în festivalul Pe fir de baladă, din Târgu Jiu. Acolo, pe scena învigătorilor, s-a deschis o nouă carte pentru mica artistă din Botoșani. La Școala de Muzică din Botoșani, unde avea să ajungă, a avut parte de îndrumarea unui om exceptional, prof. Maria Cojocaru, cu care va studia canto. Din clasa a X-a dă concurs pentru a intra în Orchestra profesionistă Rapsozii Botoșanilor, unde va evolua alături de artiști de renume, sub îndrumarea lui Ioan Cobâlă.
Cântă pe mari scene ale țării și ale lumii, alături de Irina Loghin, Maria Ciobanu, Mirabela Dauer, Marius Țeicu, Natalia Guberna sau Jeni Nicolau, fiind aplaudată și apreciată de public.
La începutul anilor 80 o cunoaște pe Marioara Murărescu, fiind astfel invitată la la televiziunea națională, unde cântă alături de Georgeta Postolache Moldovă, Moldovioara mea. Peste ani, cunoscuta și regretata prezentatoare Marioara Murărescu avea să își amintească, nu fără emoție, cum a cunoscut atunci, la Orșova, "o bucățică de om cu glas cald, rotund și plin, poate prea format pentru un copil care ieșea într-un concurs de folclor".
Primele imprimări le face la Radio Iași, în 1981. Ionel Schipoancă a îndrumat-o apoi către Radio București, pentru a prezenta o bandă cu cântece. Șase dintre ele au fost înregistrate cu Orchestra Rapsozii Botoșanilor și trecute pe discul de debut, în 1986. Au urmat ale două discuri, în 1987, cu orchestra Ansamblului Ciprian Porumbescu din Suceava. În 1989 a înregistrat al treilea disc, care a apărut în 1990. Cele mai multe dintre texte sunt create de Mariana Honceru, altele sunt culese de prin sate.
Din 1987 pleacă de la Rapsozii Botoșanilor și lucrează în fabrică. Lucrează artistic, mai bine spus, pentru că este responsabilă tot de partea muzicală. Însă apropierea de lumea oamenilor din fabrică o marchează profund, realizând că Dumnezeu i-a dat un dar de neprețuit: cântecul, pentru a-i bucura pe semenii săi.
După 1990 a activat ca profesor suplinitor la Liceul Sportiv din Botoșani, până în 1995, când a luat drumul Americilor. Cântă de Crăciun la New York, în Biserica Sfinții Petru și Pavel, păstorită de către părintele botoșănean Theodor Damian. A revenit în România, a reluat colaborarea cu Maestrul Ioan Cobâlă, a primit invitații de la numeroase televiziuni. A continuat să parcurgă drumul America-România, iar în 1997 a câștigat chiar și dreptul de rezidență permanentă în SUA. "America este ca a doua mea mamă", spune Brândușa Covalciuc Ciobanu.
"Am o familie frumoasă, o meserie frumoasă. Sunt un om împlinit". Fericirea îi este umbrită de pierderea părinților, de care îi este dor în fiecare zi. Nu îi este dor de momentele grele ale vieții.
"Scena este locul unde mă regăsesc cel mai bine", spune Brândușa Covalciuc Ciobanu. Iar cântecele ei aduc alinare dorurilor de copii, de părinți, de țară. De casă!
