Adelina Fulga. Ultima dată când am scris despre ea era elevă la Dorohoi și obținuse un impresionant loc II la Olimpiada Internațională de Limba Română. Era curajoasă, inteligentă, talentată. Premiile Adelinei nu mai conteneau să țină pasul cu talentele cu care Dumnezeu o înzestrase: olimpiade școlare, concursuri literare, competiții de muzică ușoară, festivaluri de muzică populară…    

Am regăsit-o pe Adelina Fulga la fel de frumoasă, curajoasă, inteligentă și talentată ca atunci. A adăugat între timp o profesie, cea de jurnalist. Și același bun simț, aceeași frumoasă atitudine în fața celor din jur. Și muzică… Multă muzică!


STIRI BOTOSANI: Adelina, ultima noastră vorbire a fost în urmă cu trei ani, după olimpiada internațională de Limba Română, unde obțineai un onorant premiu. Cum privești astăzi spre acel timp? Speranțele de atunci se regăsesc în împlinirile de astăzi?  

ADELINA FULGA: Am fost foarte mândră de premiul al II-lea obţinut la olimpiada internationala, însă el a ramas destul de mult in umbră, aşezat pe un piedestal de care nimeni nu se atinge. În timpul facultăţii, a fost considerat una dintre "victoriile copilariei" sau o manifestare pur literară a unei visatoare. A fost nevoie de o schimbare destul de mare ca să trec de la literatura eseurilor la obiectivitatea stilului jurnalistic, dincolo de orice adjectiv. Pentru cercul de prieteni  şi pentru oamenii care trăiesc în agitaţia cotidiană, premiul de la olimpiadă a fost un succes fără legătură cu ideea de câştig. Şi, ca să folosesc o figură de stil, un succes ca un balon cu aer. Pentru mine, premiul va rămâne în suflet şi tot ce am învăţat atunci mă ajută, indirect, astăzi în orice propoziţie pe care o scriu. De aceea, pot să îl trec la categoria împliniri. La speranţe, încă nu.  

- Ai urmat Filologia, continuând astfel o pasiune care avea toate șansele să devină profesie. Ce s-a schimbat între timp (dacă s-a schimbat ceva)? Mai scrii?   

- Am urmat Filologia în liceu pentru că mi-a plăcut literatura încă din şcoala generală şi "m-am antrenat" pentru specializarea asta, participând la diverse concursuri de poezie şi de proză. Am pornit cu un avânt enorm pentru pasiunea asta. Însă, odată cu perioada facultăţii, am renunţat la perspectiva abstractă,  la lumea ideilor valabile numai pe hârtie şi am ales să fiu mai conectată la problemele unui student cazat la cămin şi abonat al cozilor R.A.T.P.  Am observat că e greu să te faci auzit prin simple texte şi că cei din jur nu mai au răbdare să îţi citească şi rândurile tale, atâta vreme cât informaţia îi invadează de peste tot. Şi atunci a venit schimbarea. Cântând, mi-am adus prietenii, oamenii dragi mai aproape de mine. Prin muzică am reuşit să-mi exprim mai uşor sentimentele şi să-mi fac un drum.   

- Încă din timpul liceului numele tău devenise un obișnuit al podiumurilor, la concursuri de muzică populară și ușoară, deopotrivă. Același nume pe care l-am regăsit mai apoi pe site-uri literare sau de atitudine culturală. Cum se îmbină toate acestea în prezentul tău cotidian?  

- Vreau să cred că toate premiile obţinute la concursurile de muzică se regăsesc în vocea pe care o am astăzi. Podiumul mi-l poate oferi cel care mă ascultă şi asta contează pentru mine acum. Nu aş vrea să pun pe aceeaşi balanţă premiile muzicale cu textele de opinie publicate. Nu sunt o scriitoare şi nici un lider de opinie. Nu ştiu dacă abordările mele sunt corecte sau pe placul tuturor. Însă, mi-aş dori să fiu considerată o interpretă îndrăgită, la început de carieră. De altfel, aş scrie cu mare drag, oricând, pentru reviste culturale.  

- Ce face Adelina Fulga astăzi? Cât din viața ta este muzică, câtă visare, scriitură mai cuprinde ea?   

- Anul acesta am terminat facultatea şi am început să îmi construiesc acele proiecte muzicale pentru care nu am avut nici timp şi nici ajutorul potrivit. Am reîntâlnit doi artişti deosebiţi, violoniştii Lucia şi Oleg Sacaliuc, alături de care muzica la evenimentele private devine un spectacol frumos alcătuit, cu nimic mai prejos faţă de spectacolele televizate. Prin intermediul lor, l-am cunoscut pe cel care mi-a compus primele melodii de muzică populară, Ion Oloieru. Îi mulţumesc de fiecare dată când am ocazia pentru frumuseţea, sensibilitatea şi strălucirea pe care a dat-o acestor piese. Şi dacă tot m-aţi întrebat unde mai e visarea, v-aş spune să le ascultaţi. Videoclipurile pieselor "Bob de rouă pe cărare", "Am avut şi eu bădiţă" şi "S-au dus tineri anii mei" sunt difuzate în fiecare seară pe Rapsodia TV, o televiziune care promovează folclorul moldovenesc.   

- Se vorbește în aceste zile - zile marcate de proteste ample în țară - despre o generație tânără trezită din amorțire, despre nevoia de adevăr și curajul mărturisirii. Cât de aproape (sau departe!) te simți de tinerii care cred că adevărul și bunul simț vor strânge oamenii la un loc, devenind astfel o forță?  

- Dacă acum trei ani credeam în energia tinerilor de vârsta mea pentru o schimbare în bine, acum am devenit mai pesimistă. Există forme de manipulare care ne dezbină şi ne împrăştie idealurile, astfel încât să nu fim foarte coerenţi în alegerile pe care le facem. Suntem mai degrabă comentatori online şi revoluţionari anonimi din spatele unor id-uri, decât persoane gata să apuce pe un drum, cu tot riscul. Şi aici mă refer şi la viitorul individual al fiecăruia dintre noi, înainte de a vorbi de unul colectiv. Aproape că s-au conturat două căi de supravieţuire: drumul studenţiei şi drumul muncii în străinătate. Nu ştiu cine şi câţi ies câştigaţi până  la urmă. Ceea ce e sigur e faptul că suntem divizaţi, iar ideea de a deveni o forţă e cam greu de îndeplinit. Şi probabil că nu e vina noastră pentru neputinţa asta.  

- Vorbește-ne despre muzica ta. Cânți deopotrivă și muzică populară și muzică ușoară. A fost neputința de a alege între cele două stiluri muzicale sau este doar bucuria de a cânta?   

- A fost bucuria de a cânta şi de a aborda un repertoriu cât mai diversificat. Toată muzica pe care am ascultat-o acasă, în faţa calculatorului, a fost o provocare pentru mine. Îmi plăcea o piesă internaţională foarte mult şi mă grăbeam să o cânt, să văd cum ar suna într-o interpretare diferită, gândită de mine. Am petrecut ore în şir ascultând şi reproducând melodii, scriind versuri şi reluând piesa alături de vocea originalului. Şi apoi am vrut să aflu şi reacţia ascultătorilor. Premiile obţinute la concursuri mi-au confirmat faptul că nu greşesc, abordând ambele genuri.  Dacă m-aţi fi întrebat care este  interpretul favorit, probabil v-aş fi dat mereu tot alte răspunsuri pentru că mie îmi place muzica în toate formele sale: tristă, veselă, veche, nouă, lentă, rapidă şi lista poate continua. Piesele mele rămân reprezentative pentru stilul şi imaginea mea.  

- Ce te emoționează cel mai mult atunci când ai în față un public și știi că muzica ta face parte, pentru câteva ore, din viața lor, devine o clipă a existenței lor?   

- Cânt la spectacole, cânt la evenimente private. Cânt o oră sau cânt o seară întreagă. Emoţiile sunt aceleaşi de fiecare dată, caut cu nerăbdare expresia celor din jur şi particip cu tot dragul la voia bună care se creează. Dacă termin un program şi aud aplauze ştiu că mi-am îndeplinit scopul. Atunci vine un sentiment de linişte şi de mulţumire care răsplăteşte, nu numai munca din momentul respectiv, ci tot efortul de până atunci. Oameni pe care nu-i cunosc devin pentru câteva ore publicul meu care îmi zâmbeşte şi care cântă cu mine. Acesta este farmecul.  

- Planuri de viitor? Melodii noi, albume?   

- Îmi doresc să  lansez un album cu melodii proprii, care să mă definească şi care să placă prin mesaj şi prin calităţile mele vocale. Nu aş refuza nicio colaborare muzicală, atâta timp cât aceasta poate crea un produs de calitate. Este ştiut faptul că în lumea muzicii există şi ambiţii duse la extrem, invidii şi răutăţi nefondate însă eu sper să le ocolesc şi să păstrez doar legăturile sincere cu cei care mă apreciază.  

- Dacă ar fi să scrii o carte, care ar fi propoziția de final?  

- În sala de bal au rămas să cânte aplauzele...    

 

Născută pe 3 iunie 1991, Adelina Fulga a absolvit Colegiul Național "Grigore Ghica" Dorohoi și Facultatea de Litere, departamentul Jurnalism și Științe ale Comunicării, în cadrul Universității Al.I. Cuza Iași.   

Absolventă a Școlii de Arte Botoșani.  

- 2004 -2009 – membră a Orchestrei Mugurelul, a Clubului Copiilor şi Elevilor, Dorohoi (solist vocal, instrumentist – braci), colaborări cu Orchestra Rapsozii Botoşanilor,

- premiul I, Festivalul "Mugurelul", Dorohoi, 2006

- premiul I – Festivalul "Dorule, floare de rouă", Botoşani, 

-premiul III- Festivalul "Mandre-s cantecele noastre", Romantica Tv, 2008

- Trofeul Festivalului "Satule, mândră grădină", Bucecea, 2007

- premiul I la concursul "Moştenitorii", în cadrul emisiunii "Tezaur folcloric", TVR 1, 2006

- locul III în finala concursului "Barbu Lăutaru", Iaşi, TVR 3, 2009

- locul III, Festivalul national de muzica usoara "Ghiocelul de argint", Barlad, 2010

- mentiune Festivalul national de muzica usoara "Martisor dorohoian", 2010

- solistă formaţia Armonia 2011- 2012, Iasi

- solistă formaţia Rapsodia 2013, Botosani

-lansarea a trei melodii proprii 2013: "Am avut si eu badita", "S-au dus tineri anii mei", "Bob de roua pe carare", la Rapsodia TV si Telem (compozitor Ion Oloieru).  

- clasa a IX a, participare la Olimpiada Naţională de Limba şi Literatura Română, Râmnicu Vâlcea, 2007

- clasa a X a, menţiune şi premiu special pentru expresivitate, originalitate şi creativitate la Olimpiada Naţională de Limba şi Literatura Română, Botoşani, 2008

- clasa a XII a, premiul III, Olimpiada Naţională de Limba şi Literatura Română, Arad, 2010   

- locul al-II -lea la etapa internaţională a Olimpiadei de Limba şi Literatura Română, Constanţa, mai, 2010.  

-în perioada noiembrie 2010 – martie 2011 – colaborator OPINIA STUDENŢEASCĂ, Iaşi

-în perioada noiembrie 2010 – martie 2011 – colaborator RADIOSTILL, Iaşi

-numeroase articole publicate pe diverse site-uri (Ceasca de cultura, Speakloud.ro)  

 

(A consemnat Florentina Toniță)