Mark Twain – "Autobiografie"

Mark Twain – "Autobiografie"

În ceea ce priveşte autobiografiile, sunt de acord cu Mark Twain: "Autobiografia convenţională a fost, în toate timpurile, o fereastră deschisă. Autorul şade acolo şi-i priveşte pe cei care trec – nu vorbeşte despre toţi, ci numai despre cei notorii, celebri, despre cei care poartă uniforme frumoase şi coroane când afară nu plouă; precum şi despre poeţii foarte mari şi politicienii eminenţi, oameni iluştri cu care a avut privilegiul să vină în contact. Îi place să le facă semn cu mâna când trec prin faţa lui şi să vadă că ei îl observă şi-i admiră gestul. Îi place să dea impresia că, vorbind despre oamenii aceştia bine îmbrăcaţi, pe care a avut ocazia să-i cunoască, urmăreşte doar să-l intereseze pe cititor, ignorându-se într-o oarecare măsură pe sine însuşi."

Savuroasă de la prima până la ultima pagină, „Autobiografie”, de Mark Twain, este deosebită prin senzaţia de autentic, prin sinceritate („Îmi place critica, dar cu condiţia să îmi convină.”) şi printr-o dezordine bogată în amănunte, care conturează o poveste aparent lipsită de un fir narativ şi de cronologie. În esenţă, însă, este un extraordinar dicţionar explicativ al operei marelui umorist.

De altfel, însuşi autorul declară, în finalul cărţii că e scrisă după un sistem „aparent nesistematic – spun «aparent», fiindcă în realitate nu e aşa. E un sistem deliberat, a cărui regulă îmi dictează să vorbesc despre un subiect ce mă interesează – şi să-l abandonez în clipa în care încetează să mă mai intereseze. E un plan care nu urmează niciun drum trasat dinainte şi nici n-are de gând să urmeze un asemenea drum. E un plan intenţionat haotic...” I-a spus editorului său că „această autobiografie a mea va dăinui fără niciun efort vreme de două mii de ani, după care o va lua de la început şi va mai trăi în vecii vecilor.”

Şi se pare că va avea dreptate.

Născut la 30 noiembrie 1835, în Florida, într-o localitate „aproape invizibilă”, Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens) declară: „Satul avea o sută de locuitori, iar eu i-am sporit populaţia cu unu la sută. E mai mult decât ar fi putut face pentru urbea lor natală mulţi dintre cei mai vrednici bărbaţi din istorie.” La casa natală obişnuia să se refere mereu „ca la un palat”, dar, după ce, la bătrâneţe,  primeşte o fotografie a acesteia, promite că „de-aci înainte voi fi ceva mai prudent.”

Întâmplările se întrepătrund, se ţes într-un păienjeniş pe care, ca picăturile de ploaie rămase după ce soarele a răsărit, sunt prinse personajele, curcubee în miniatură în care se reflectă lumina.

Unchiul John A. Quarles („Om mai bun ca el nu mi-a fost dat să întâlnesc.”), a cărui fermă „era un colţ de rai” şi apare în „Aventurile lui Huckleberry Finn”  şi în „Aventurile lui Tom Sawyer”,  tuşa Hannah, o sclavă bătrână, „superstiţioasă şi [...] profund evlavioasă”, unchiul Daniel, „un sclav de vârstă mijlocie”, „un prieten bun şi leal, un sfetnic plin de afecţiune”, care va fi model pentru personajul Jim din „Aventurile lui Huckleberry Finn”, Joe indianul, „metisul”, rătăcit în celebra peşteră care „se întindea pe o lungime de câteva mile, alcătuind un adevărat labirint de coridoare şi despicături strâmte şi înalte”, doctorul McDowel, care, „în cazurile în care hapurile nu reuşeau să-i salveze pe pacienţi, recurgea şi la alte mijloace”.

Un loc aparte îl ocupă mama naratorului, Jane Lampton, care „a ajuns să trăiască aproape 90 de ani şi a rămas până la ultima suflare bună de gură” şi care apare în mai multe romane „sub înfăţişarea mătuşii Polly a lui Tom Sawyer” şi tatăl, John Marshall Clemens, care „ne-a pus pe umeri blestemul greu al iluziilor de îmbogăţire”, foştii colegi de şcoală şi Charles Dickens, care a inaugurat seria de conferinţe publice „Scriitorii citind din operele lor”. „Când Pronia s-a săturat şi de acest gen de fărădelege, „Scriitorii citind din operele lor” au încetat să-i mai tulbure pe oameni şi i-au lăsat în pace.”

Sugestive sunt portretele realizate copiilor săi: Langdon Clemens, de a cărui moarte se va învinovăţi toată viaţa, Susy, Clara şi Jean Clemens, Susy conturându-se clar ca fiind fiica preferată, care „când avea vreo 13 ani şi era o fetiţă firavă [...] s-a apucat în taină şi din proprie iniţiativă să scrie o biografie” a celebrului ei tată, al cărui „temperament pătimaş” se pare că îl moştenise.

În anul 1909, Twain este citat ca spunând: „Am sosit cu Cometa Halley în 1835. Va apărea din nou la anul, și mă aștept să mă duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamăgire a vieții mele dacă nu mă duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fără îndoială: Aici sunt ciudații ăștia doi, fără rost; au sosit împreună, trebuie să plece împreună.” Şi a murit de angină pectorală la 21 aprilie 1910.

Conform definiţiei, autobiografia este o relatare sub forma unei povești, așa cum s-a întâmplat, scrisă și prezentată la persoana întâi. Dacă biografii folosesc documente și mărturii ale contemporanilor, autobiografii se bazează de multe ori doar pe memoria proprie. În Antichitate o asemenea operă se numea apologia, fiind definită ca discurs de apărare, neavând un caracter introspectiv, dar în epoca modernă se defineşte, mai degrabă, ca fiind un  discurs de elogiu, laudă ferventă (și adesea exagerată).

De altfel, în finalul cărţii, Twain mărturiseşte că „autobiografia mea nu e o astfel de autobiografie. Ea este o oglindă în care mă privesc tot timpul.incidental, observ şi oamenii care trec prin spatele meu – îi întrezăresc în oglindă – şi ori de câte ori rostesc sau săvârşesc vreun lucru ce-ar putea să-mi facă reclamă sau să mă măgulească şi să mă înalţe în propriii mei ochi, notez aceste lucruri în autobiografia mea. Mă bucur când vreun rege sau vreun duce îmi iese în cale şi îi pot astfel folosi în autobiografie, dar îndeobşte sunt muşterii rari care mă vizitează la mari intervale, îi pot folosi cu rezultate bune ca faruri şi momente presărate în drumul meu, dar pentru treburile cu adevărat importante mă bizui pe turma oamenilor de rând.”
 
 
Recomand (de acelaşi autor): „Aventurile lui Huckleberry Finn”, „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Jurnalul lui Adam şi al Evei”, „Prinţ şi cerşetor”, „Cum să spui o poveste”, „Un yancheu la curtea regelui Arthur”, „Wilson Zevzecul”, „Broasca săltăreaţă din ţinutul Calaveras şi alte schiţe”, „Noroc”, „Povestea gaiţei lui Baker”, „Pretendentul american – Bancnota de un milion de lire”, „Cum să îmblânzeşti o bicicletă”, „Sub cerul liber”, „Din copilărie”.

Mihaela ARHIP, Provocar(t)e

 

Spune-ne opinia ta

Articole similare

Loc de dat cu… EPIGRAMA (VI)

Duminică, 16 Septembrie 2018
669

Loc de dat cu… EPIGRAMA (V)

Duminică, 9 Septembrie 2018
1270

Cu iubire pentru satul natal

Vineri, 7 Septembrie 2018
1571

Gayle Forman: "Dacă aș rămâne"

Miercuri, 5 Septembrie 2018
678

Loc de dat cu… EPIGRAMA (IV)

Duminică, 2 Septembrie 2018
1259

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

18 medalii câștigate de botoșănenii de la Brilliant Taekwondo, la Campionatul Balcanic de Taekwondo WT! FOTO

astăzi, 12:48
375

În perioada 13-16 septembrie 2018, la Sala Polivalentă din municipiul București, Federația Română de Taekwondo WT, împreună cu Uniunea Balcanică de Taekwondo WT, au organizat c...

"Capra cu trei iezi" îi așteaptă pe copii la Teatrul Vasilache!

astăzi, 12:42
52

Duminică, 23 septembrie 2018, cei mici sunt invitați la Teatrul "Vasilache" pentru a viziona spectacolul "Capra cu trei iezi", adaptare după Ion Creangă, dramatizare de Mi...

Căruțaș la spital, după ce o mașină a acroșat atelajul!

astăzi, 10:56
639

Marți, un bărbat în vârstă de 44 de ani se deplasa cu mașina pe drumul naţional DN 29 A. Pe raza localităţii Bajura, conducătorul auto a acroșat o căruță care se deplasa p...