George Bacovia a dedicat o poezie României ("Cu voi…"), ultimul vers al ei rămânând proverbial prin caracterul său oximoronic: "Mai bine singuratec şi uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător./ În ţara asta plină de umor,/ Mai bine singuratec şi uitat./ O, genii întristate care mor/ În cerc barbar şi fără sentiment,/ Prin asta eşti celebră-n Orient,/ O, ţară tristă, plină de humor…". Umorului, care la noi, la români, are un specific aparte, i-au fost dedicate sute de definiţii, toate venind dinspre psihologia şi cultura celui care a formulat-o. Pentru Dostoievski umorul era rezultatul „agerimii sufletului”, T. S. Eliot îl vedea ca „un mod de a spune ceva serios”, în timp ce pentru L. Wittgenstein reprezintă „un fel de a privi lumea”. Aşa cum „nu e român să n-o fi scris o poezie”, nu sunt puţini nici românii care au cutezat să definească umorul. Grigore Moisil îl asociază unui „cocktail de revoltă şi disperare”, în timp ce Tudor Muşatescu îl consideră „haz cu studii universitare”. Nici epigramiştii nu s-au lăsat mai prejos şi, fără să-şi abandoneze spiritul incisiv, au luat umorul în răspăr. Un exemplu este Gheorghe Bălăceanu: „Umorul e, în fine,/ O treabă cu dichis:/ Cu cât o faci mai bine,/ Cu-atât te faci de râs!”. Până una alta, să reţinem o epigramă, care vizează umorul, a lui George Topârceanu: „Umorul e un gen uşor,/ Să-i dăm mai multă greutate:/ Lui, calitatea de umor,/ Nouă, umor de calitate”.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
COMPARAȚIE NEPOTRIVITĂ
Pe-aleși, întâmplător, de-mi vine
Cu boii să-i compar, greșesc:
Căci nu muncesc la fel de bine
Și nici ca dânșii nu gândesc!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
SFAT SOȚIEI DE MILITAR
Ce face-i strict secret și-n fine,
Soția, fără vreo tocmeală,
Când vine el târziu, mai bine
Să nu-i mai ceară… socoteală!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
VORBIM ŞI NOI…
VORBIM ŞI NOI…
Pe noi săracii, ne alină
Că tot vorbind, uităm de greu;
Bogaţii tac, au gura plină…
Cu ce le-o umplem noi mereu…
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DIVERGENŢE ÎNTRE SOŢI
Soţii, când n-o duc prea bine
Pe a căsniciei navă:
Ea dă cinstea pe ruşine,
El dă pacea pe gâlceavă.
(MIHAI HAIVAS)
NEPOTRIVIRE CONJUGALĂ
Armonia, simplu spus,
Pare-a fi demult apusă:
El, bărbat uşor de „dus”,
Ea, spre alţii e tot dusă.
(MIHAI HAIVAS)
AVERTISMENT IGNORAT
Mi s-a spus a mia oară
Că băutura omoară.
Eu mă sperii, dar nu foarte
...Fiindcă n-am decât o moarte.
(AL. D. FUNDUIANU)
RECITINDU-L…
După cum ne-a fost lăsat,
Toţi venim din câte-o mama –
Numai Păstorel, constat
Că se trage dintr-o cramă.
(Al. D. FUNDUIANU)
PLANIFICAREA CONCEDIULUI
Vine peste rând
Și-n mai multe runde -
Șefu-mi spune când
...Iar soția, unde (!).
(AL. D. FUNDUIANU)
CONFUZIE PROVOCATOARE
Nu-ți permiți - Ce provocare! -,
Nici sugaci sau godinac,
O rachetă de-apărare
S-o confunzi cu cea de-atac.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎNTORSURA BUZĂULUI
Când vei da de Întorsură,
Chiar de-o iei pe arătură,
Nu cumva, căscat cum ești,
S-o întorci ca la Ploiești.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
CE I-I TANDA, CE I-I MANDA
Oameni - vai! - de vii gazați,
Porci ciumați sacrificați -
Pentru el e-același, orcul.
Ce i-i omul, ce i-i porcul...
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ADMIRAŢIE
Când spui femeie vezi o floare,
Un Univers de cucerit,
Vezi tot ce-i mai superb sub soare…
Dar să nu fii căsătorit.
(VASILE LARCO)
SOŢII LA CUMPĂRĂTURI
Harul vieţii nu-l refuză,
El modern şi ea vetustă;
Ea ocheşte câte-o bluză,
El priveşte spre o “fustă”.
(VASILE LARCO)
SIMILITUDINE
Pe sub norul care piere,
Ochiul soarelui de vară
E ca luna cea de miere
După... săptămâna chioară!
(D. M. GAFTONEANU)
ELECTORALĂ
Cum nu era prea cunoscut,
Nu l-am votat, desigur, până...
Când întrebat despre avut,
El ne-a răspuns: Vă am la mână!
(D. M. GAFTONEANU)
PRECOCITATE
Elevul Dima dintr-a şaptea
Azi are-o fire gânditoare,
L-au întrecut, ziua şi noaptea,
Cei mici de la… pregătitoare.
(GEORGICĂ MANOLE)
CUM SE MAI MOARE ÎN ROMÂNIA
Vă spun realitatea crudă:
Mor indivizi că viaţa-i grea,
Se moare de invidie, de ciudă,
Mai mor câţiva de…grija mea.
(GEORGICĂ MANOLE)
MÂNDRIE NAŢIONALĂ
Mândru, românul s-a lamurit (cu jale!)
Cum e privită-afară România
Şi-atunci, sătul de-atâtea vorbe goale,
A mai slăbit-o cu... mândria.
(TRAIAN CALANCIA)
DURA LEX, SED LEX
Asta e, n-avem ce face,
Legea nu-i opţională
Şi chiar dacă nu vă place,
Şefu-i şef şi-n pielea goală.
(TRAIAN CALANCIA)
CONFESIUNE
- Soţul e-al ţigării fan?
- Aş, doar după sex fumează
Şi să nu crezi c-abuzează,
Nuu…doar trei ţigări pe an!
(ALEXANDRU VASILACHE)
DESPRE FEMEI
O floare se vrea femeia,
Dar din flora delicată
Greu o vei găsi pe-aceea
Care s-ar preta…muşcată.
(ALEXANDRU VASILACHE)
UNUI FOST PRIETEN
Prietenul de-odinioară
Îmi este azi inaccesibil,
Că-mi trebuie o lungă scară
Să fiu, de nasu-i, accesibil.
(IULIAN URSU)
SFATUL UNUI PRIETEN
Când o văzu cu gura mare,
Vecinul meu m-a învăţat
Să-mi fac o bună apărare:
Şi-s prieten bun cu-n avocat.
(IULIAN URSU)
HOTĂRÂRE PRIVIND UN AMIC
Am să renunţ la un amic
Şi, sigur, se va mâhni tare,
Căci are capul foarte mic
Pentru-o gură aşa de mare.
(IULIAN URSU)
UNUI SCRIITOR
Uite, cu-o ţigară, amice,
Eu ţi-aş compara volumul;
Negreşit, dintr-amândouă,
Se alege… scrumul.
(IONEL BEJENARU)
INDIFERENŢĂ
Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.
(MIHAI EMINESCU)
INSCRIPŢIE PE UN FLACON
E parcă un făcut ca nimănui
Să nu-i miroasă murdăria lui,
Pe când, pe vrute şi nevrute,
Parfumul altuia îi pute.
(TUDOR ARGHEZI)