Înălțarea Domnului la ceruri, sau ISPASUL, se sărbătorește la 40 de zile după Paști. Biserică Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului, în fiecare an, la 40 de zile de la sărbătoarea Sfintelor Paști. Anul acesta, Înălțarea Domnului 2020 este sărbătorită pe 28 mai.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată că Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească.
Înălțarea Domnului 2020. Zi a Eroilor
Astfel, în toate bisericile, mănăstirile și catedralele ortodoxe din tară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea tării și întregirea neamului, se arăta într-un comunicat al Patriarhiei, scrie crestinortodox.ro.
Această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Ispas. Înălțarea Domnului marchează ziua în care creștinii se salută unul pe celălalt cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!“.
În această zi, Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. La această minune au mai luat parte și Apostolii și cei doi îngeri. Aceștia din urmă le-au vorbit apostolilor despre cea de-a două venire a lui Hristos, și le-au cerut să nu fie copleșiți de durerea despărțirii de Mântuitor.
Înălțarea Domnului 2020, menționată pentru prima oară de Eusebiu din Cezarea
Eusebiu din Cezarea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Păștilor” din anul 332 menționează pentru prima oară sărbătoarea Înălțării Domnului. Din scrierile acestuia, putem deduce faptul că Înălțarea Domnului se ținea în aceeași zi cu Rusaliile, la 50 de zile după Înviere. Abia la sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălțării Domnului s-a sărbătorit în altă zi decât Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), și anume, la 40 de zile după Înviere. Această dată a rămas pană în ziua de astăzi neschimbată.
Adesea Înălțarea lui Hristos, că și Învierea Sa au fost înțelese că fiind niște lucrări ale Tatălui asupra Fiului Său. Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Bretania și acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat și pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei și S-a înălțat la cer (Luca 24,50-51).
Și în Evanghelia lui Marcu, în versetul 19 din capitolul 16, se spune că Iisus Hristos S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreaptă Tatălui. Astfel, Tatăl îl iubește pe Fiul în Sfântul Duh nu doar că Dumnezeu ci și că om.
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI este numită în popor și Paștele Cailor și asta pentru că atunci când Maica Domnului se pregătea să-l nască pe Iisus, animalele care nu i-au respectat liniștea au fost caii. Fecioară i-a blestemat să nu se sature decât odată-n an și-atunci doar un ceas.
Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului apare la Eusebiu din Cezarea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Păștilor”, din anul 332. Pe atunci, sărbătoarea era celebrată odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, data care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată că Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În această zi, în toate bisericile din țara și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credința, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.
De la Paști până la Ispas, oamenii se salută cu “Hristos a înviat!” și își răspund cu “Adevărat a înviat!”, iar din ziua ÎNĂLȚAREA DOMNULUI până la RUSALII, se salută cu “Hristos s-a înălțat!” și se răspunde cu “Adevărat că s-a înălțat!”.
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI - Obiceiuri și tradiții:
- se poartă frunze de nuc la brâu că Hristos când s-a înălțat;
- se crede că cine moare de la Paști până la Ispas ajunge în Răi;
- de Ispas se băț vițele cu leuștean, că să se îngrașe și să fie ferite de boli;
- se tăie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă intră-un furnicar, spunând-se: “sa ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar!”;
- în ziua de Ispas nu se da foc și sare din casă;
- ce se seamănă după Ispas, nu rodește;
- în ziua de ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, femeile care au morți în familie, împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele acestora, crezând-se că e ziua în care sufletele lor se înaltă la cer și să aibă merinde de drum;
- femeile împart lapte dulce, fiert cu păsat.
În vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, a încheierii diferitelor afaceri. Pentru că data sărbătorii variază de la an la an cu un număr mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da înapoi ce ai împrumutat, a amâna până la Paștele Cailor, până la Sfântul Așteaptă (a nu te ține de promisiune).