EDWARD GRIEG

Iubitorii de muzica culta, cand vorbesc despre compozitorii din tarile nordice, se gandesc in primul rand la compozitorul norvegian Edward Grieg si la cele mai valoroase lucrari ale sale: "Concertul pentru pian si orchestra in la minor", "Suitele orchestrale Peer Gynt" si la compozitiile cuprinse in cele 10 caiete de "Piese lirice pentru pian".

Ele, ca si intreaga creatie a compozitorului, exprima emotionant natura si oamenii Norvegiei. Peisajul scandinav cu paduri nesfarsite de molizi, cu fiorduri si multime de lacuri in care se oglindesc piscurile vesnic inzapezite, cu cerul inalt, senin, albastru ca de peruzea. Cu oamenii nordului, cu firea lor de oameni indrazneti, curajosi si foarte harnici, ingandurati, inclinati spre melancolie si calatorie. O muzica de mare sensibilitate si poezie, caracterizata prin frumusete melodica, armonie fina si colorata. Muzica de o claritate cristalina.

Compozitorul cobora dintr-o familie de oameni culti. Mama sa studiase pianul la Hamburg. Parintii compozitorului organizau saptamanal serate de muzica, cu participarea artistilor din orasul Bergen. Mama sa scria poezie si teatru. Intr-un asemenea mediu artistic s-a format gustul lui Edward pentru muzica.

La 6 ani incepea pregatirea sistematica pentru pian, sub indrumarea mamei sale. Tanarul Grieg, ca si omul matur de mai tarziu, era firav, foarte sensibil, modest, lipsit de poza, asemeni lui Brahms si Enescu, in contrast cu Liszt si Wagner. La 15 ani incepe studiul muzical superior in Germania, la Leipzig. In acest templu al muzicii a dobandit, in Conservator, cunostinte teoretice serioase de muzica si si-a format o tehnica pianistica inalta. Poate cel mai important castig a fost contactul cu orizontul larg al intelectualitatii europene.

Nevoia de a fi el insusi, de a fi original in creatie, il determina sa se intoarca in Norvegia, dupa un alt stadiu de pregatire in Danemarca. In anul 1863, in Danemarca, o intalneste pe verisoara sa Nina, o fata atragatoare, cu o splendida voce, cultivata prin studii universitare. S-au indragostit si s-au casatorit curand. Din dragostea compozitorului pentru Nina au fost compuse doua grupuri de lieduri fermecatoare.

Din primul ciclu m-au incantat indeosebi liedurile "Iubirea mea" si "Inima poetului". Ele au devenit curand celebre, compozitorul inregistrand primele succese in domeniul muzicii vocale. Sotii Grieg au fost fericiti in cei 40 de ani care au urmat, Nina secondandu-si sotul ca, odinioara, Clara pe Robert Schumann, in toate momentele vietii artistice si de familie.

L-a insotit mereu in peregrinarile norvegiene si europene de pianist si dirijor, l-a ingrijit matern, in toate perioadele de agravare a tuberculozei, care l-a chinuit intermitent, de la varsta de 17 ani pana la plecarea din viata. Asemeni altor compozitori romantici, de o structura spirituala eminamente lirica, Chopin, Schubert, Schumann, Edward Grieg a fost si el un poet al pianului.

Lucrarile pentru pian formeaza partea cea mai valoroasa a creatiei sale, impreuna cu Suitele simfonice inspirate din Peer Gynt. Dintre lucrarile pentru pian, in primul rand, poeticul "Concert pentru pian si orchestra in la minor". A fost compus la varsta de 25 de ani si este unul dintre cele mai cunoscute si mai indragite concerte pentru acest instrument. Atat de cunoscut, incat cand rostim Grieg, ne gandim in primul rand la aceste concert. Il compune in timpul vacantei pe care o petrecea impreuna cu sotia sa intr-un sat pitoresc din Danemarca.

 Frumusetea si valoarea sa, in primul rand, sunt determinate de faptul ca muzica sa inflacarata respira maretia salbatica a naturii scandinave, cu parfumul padurilor de brad, cu aerul tare.

Respira atmosfera incarcata a fiordurilor, cu albastrul apelor. Valoros si prin frumusetea si relieful melodiilor, ele datorandu-se si modului personal in care compozitorul transfigureaza melodiile populare. Prima parte a concertului degaja o atmosfera de energie clocotitoare si de maretie.

Ea se deschide printr-o introducere construita dintr-o succesiune de terte, formand un motiv melodic coborator, care apare apoi de-a lungul intregului concert. Tema principala  a acestei miscari, o melodie plina de avant romantic. A doua tema, duioasa, de un autentic parfum norvegian, amintind de cantecele populare din tara fiordurilor. Partea a doua evoca si acum parca diminetile senine si calme, norvegiene.

Melodie delicata, visatoare, meditativa, care treptat capata accente solemne si dureroase, pentru ca spre sfarsit sa revina la ipostaza initiala. Melancolia fermecatoare, impreuna cu gingasia si visarea, sunt sentimentele dominante ale Concertului de Grieg. Introducerea orchestrala a acestei miscari este unul dintre cele mai impresionante preludii din cate s-au scris vreodata. Muzica Finalului, imaginea sonora a unei petreceri populare norvegiene. In muzica sa se succed si se inlantuie dansuri taranesti norvegiene, clocotind de energie si de stralucire. In perioada interbelica, Concertul de Grieg era interpretat inegalabil pe scenele de concert ale lumii de catre Dinu Lipatti.

In anul 1866, compozitorul era vizitat la locuinta sa din Troldhaugen de celebra violonista italiana Teresina Tua. Tineretea, frumusetea, cantecele ei, din zilele acelea, au facut sa rasune vila de muzica si veselie. Inspirat de aceasta fiinta incantatoare, Grieg a compus atunci cea de-a treia "Sonata pentru vioara si pian in do minor", caracterizata printr-o factura eroica. Prima parte se distinge prin patos romantic si cu caracter tensionat. Tema secundara, melodioasa, evocand parca limpezimea diminetilor nordice. Ultima parte este expresia fortei si a maretiei peisajului scandinav, a barbatiei si darzeniei oamenilor locului. Unii comentatori numesc aceasta ultima parte o veritabila eroica a muntilor.

Muzica lui Grieg a avut intotdeauna un succes rasunator, atat in timpul vietii compozitorului, cat si de atunci incoace. Muzica multor compozitori a fost apreciata la justa valoare abia dupa plecarea lor din viata. Privind explicatia succesului rasunator mentionat, muzicologii au vederi impartite. Pentru unii s-ar datora harului melodic, pentru altii armoniei personale. Pentru alti specialisti ar conta in primul rand claritatea muzicii si pentru altii, datorita legaturilor puternice, cu melosul norvegian. In realitate, succesul se datoreaza tuturor acestor insusiri: harul melodic, originalitatea si caracterul personal al armoniei, claritatea, ancorarea in folclor. Grieg a fost, intr-adevar, un melodist rar egalat, inzestrat ca si Mozart si Schubert cu harul de a crea melodii de neuitat.

Lumea spirituala nordica cunoaste multe legende interesante, inspirate din viata aspra a oamenilor, caracterizata prin inclinarea catre calatorie pe marile lumii si prin mister. Dintr-o asemenea legenda despre eroul Peer Gynt si iubita sa, Solveig, s-au inspirat dramaturgul norvegian Ibsen si compozitorul Grieg realizand creatii cu valoare de capodopere, fiecare in domeniul sau. Intr-un sat din Norvegia secolului XIX traia un flacau pe nume Peer Gynt, visator, guraliv, nu prea ii placea sa munceasca si ii era mereu gandul la duca, sa calatoreasca. Gandul la aventuri.

Intr-o zi de sarbatoare, pe cand era nunta in sat, apare si el in toiul petrecerii. Stiindu-l cum era, fetele nu il luau in seama, numai una frumoasa si sensibila, Solveig, l-a placut si a vrut sa danseze cu el. In toiul noptii, Peer o rapeste pe mireasa si fuge in munti.

Dupa un timp de trai impreuna, flacaul nu vrea sa se casatoreasca cu fosta mireasa. Ii placea mai mult libertatea. In munti il afla Solveig, fata care nu il putea uita. Traiesc o vreme impreuna clipe fericite, dar curand Peer, cu firea sa aventuroasa, pleaca in lume. Credincioasa, Solveig ramane la coliba, nadajduind ca Peer se va reintoarce. Acesta strabate continente, mari si oceane, o viata intreaga. Se bucura de toate placerile vietii, aduna glorie si bogatii, cunoaste femei atragatoare.

Spre batranete, il prinde dorul de casa. In drum spre Norvegia, corabia care il purta este sfaramata de furtuna. Pierde toata averea adunata o viata si de abia ajunge la tarmurile Norvegiei. Haladuind prin paduri, nimereste la coliba construita de el in tinerete.

Zareste in fata colibei o batranica. Era Solveig, dragostea ei atat de puternica, de curata, incat l-a asteptat toata viata, avand speranta si credinta ca iubitul ei se va reintoarce.

Impovarat de batranete si de o viata zbuciumata, Peer moare linistit cu capul in bratele lui Soveig. Regretand, Peer se intreaba a dojana: "Dar unde am fost eu o viata intreaga?", la care Solveig ii raspunde: "In credinta mea pentru tine si in nadejdea mea".

Ce minunata este legenda celor doi indragostiti!

Din aceasta legenda s-a inspirat dramaturgul norvegian Henryk Ibsen scriind drama "Peer Gynt". Pentru a spori interesul si frumusetea piesei, Ibsen l-a solicitat pe Grieg sa scrie o muzica potrivita, care sa insoteasca desfasurarea piesei, ca fundal sonor. Muzica de scena.

Cand in februarie a avut loc premiera piesei, ea s-a bucurat de un succes nebanuit. Muzica de scena scrisa de Grieg a avut si ea un rol important in acest sens.

Mai tarziu, compozitorul a ales, din cele 23 de scene, 8, pe care le-a publicat ca lucrari orchestrale independente, scene grupate in doua Suite orchestrale. Ele se canta de atunci mereu in salile de concert ale lumii, fiind deosebit de pretuite. Muzicologul Asafiev spune ca, daca Grieg ar fi compus numai muzica pentru "Peer Gynt", el tot ar fi fost cel mai valoros compozitor al Scolii nationale norvegiene de muzica. 

Dintr-un dictionar de muzica, editat de curand in Franta, desprindem o justa si frumoasa apreciere despre muzica lui Grieg. "Geniu melodic, maiestrie in scriitura pianistica, indrazneala rafinata a armoniilor, interpretare subtila a culturii nationale. Toate confera muzicii sale un parfum particular si fac din ea o punte remarcabila intre Liszt si Debussy".

Edward Grieg este unul dintre compozitorii mei preferati!