La Hlipiceni, reumatismul se trateaza cu apa! 

Aparent, localitatea botosaneana Hlipiceni, situata la 40 de kilometri de granita cu Republica Moldova, nu iese in evidenta prin nimic.

Sateni care robotesc din zori pana in seara, drumuri pietruite ici si acolo, o administratie care se lupta cu sistemul. Putini stiu insa ca intr-un colt al localitatii zace o mina de aur, care, exploatata la valoarea adevarata, ar ridica cu mult nivelul de trai al comunei.

Apa care arde

La marginea drumului, in apropierea pietei din sat, curge un izvor cu apa lina, cu proprietati sulfuroase. Firul de apa care poate fi cuprins cu usurinta in causul palmelor a fost descoperit acum zece ani, in timp ce autoritatile de la judet cautau... petrol.

In 1946 aici s-a forat pentru a se gasi petrol, nu stiu ce informatii existau in acest sens. Dupa o perioada lucrarile s-au abandonat pentru ca, spun oamenii, s-ar fi rupt un plug si nu mai era rentabil. In aceasta idée, probabil, acum zece ani s-a forat din nou aici. In loc de petrol, la vreo 200 de metri adancime, oamenii au dat peste un izvor cu apa sulfuroasa. Unde dai si unde crapa, a povestit primarul asezarii, Gheorghe Marian Luchian.

Vestea despre proprietatile miraculoase ale apei care a tasnit din inima pamantului i-a bucurat pe localnici. Femei cu tarlicii tariind s-au inghesuit sa umple sticlele goale ramase de la suc.

Cei mai in putere au carat cu butoaiele. Le-au pus in carut si isi faceau baie acasa. Nu am mai vazut atata interes pentru asa ceva la niste oameni simpli de la tara, este de parere edilul.

 Satenii cu probleme reumatice, care nu aveau bani sa mearga in statiuni balneo-climaterice, s-au trezit ca a venit statiunea la ei.

Vreau sa spun ca am simtit pe pielea mea. Nu prea ma mai dor genunchii de cand fac baile astea. De ce nu se face si la noi o statiune?, a intrebat o femeie de 72 de ani, care de un deceniu se ingrijeste saptamanal cu apa sulfuroasa.

Lipsa de investitori

Specialistii care au analizat izvorul au dedus ca apa ar avea aceleasi proprietati ca la statiunea Nicolina de la Iasi. Cu toate ca administratia locala s-a luptat sa gaseasca un investitor cu stare pentru a exploata minunea de la Hlipiceni, nu s-a gasit decat un crescator de... broaste.

Facilitatile fiscale oferite de Consiliul Local, tot sprijinul promis unor potentiali afaceristi, nu a avut efectul scontat.

Dintre toti, a venit unul din alt judet si a pus cerere pentru concesionarea a 10 metri in jurul izvorului. A vrut sa faca crescatorie de broaste care traiesc in mediul acesta sulfuros, in astfel de apa. Dar nu stiu ce l-a speriat de nu a mai venit. Probabil drumurile de la noi, care sunt foarte proaste. Pana nu vom scapa de obsesia asta nu ne vom ridica. Nu va veni nimeni sa investeasca, s-a plans primarul Marian Luchian.

Pana cand investitorii se vor incumeta sa construiasca aici o statiune balneo-climaterica, oamenii din sat fac drumuri dese intre izvor si batatura lor, unde si-au amenajat un loc in care sa faca baie ca la Iasi.

Izvorul isi vede linistit de drum croindu-si drum in mal, pana se varsa in Jijia miloasa. Pamantul arde sub firul de apa, arde si apa.

Daca nu bate vantul arde, intr-una daca ii dai foc. Orice adiere stinge flacara. Insa oamenii se perinda des si nu au cand sa stea sa admire. Fiecare isi ia portia de sanatate cu sticle, cu borcane, cu ce vrea fiecare, a incheiat primarul asezarii.