Poemul care doare: "Viața de împrumut" a unei botoșănence!

Poemul care doare: "Viața de împrumut" a unei botoșănence!

Liliana Burac
Foto: Facebook/Liliana Burac

Publicația emigrantul.it publică "o poezie de un realism crud" primită pe adresa redacției de la o poetă din orașul Săveni, județul Botoșani.

"Un poet nou, un suflet dus în lumea largă - ca multe milioane de români - în căutarea fericirii. Scrie de doi ani poezii dar condeiul său pare mult mai tocit. Vă lăsăm în compania unei lecturi deosebite", se arată în publicația dedicată diasporei, prezentând-o cititorilor pe Liliana Burac, din Săveni (Botoșani),"dar emigrată la Mantova".  
 
VIAȚĂ DE ÎMPRUMUT
 
Sunt ani de când tot plec de-acasă
Și-ndes în suflet plâns, amar și foc,
Îmi iau cu mine vise și amintiri frumoase,
Ca să-mi ajungă până mă întorc.
 
Îmi iau iubirea celor dragi cu mine
Și toată fericirea avută în trecut,
Le-mpart și eu iubirea ce le-o port în suflet
Și plec… la viața mea de împrumut.
 
Îmi pun în geamantan fotografia mamei,
Că a plecat, sărmana, demult la veșnicie,
Rugându-se fierbinte până în ceasul morții,
Copilul din străini, la căpătâi să-i vie.
 
Și-mi strâng la piept copii-nlăcrimați
Ce nu s-ar dezlipi nicicum de mine,
Îi mângâi și le spun ca azi e-așa de rău,
Ca mâine-n viața lor să fie loc de bine.
 
Apoi sărut bărbatul vieții mele,
C-o viață-ntreagă am împărțit, ca și acum,
Tot ce destinul ne-a așternut în cale
Și binele, și răul, și lacrima din drum.
 
De-aș aduna atâtea lacrimi care
Au umezit în ani privirea nostră
Și dorul ce ne-a curs amar prin suflet,
Aș face-un fluviu cât Dunarea albastră.
 
De câte ori am tot plecat de-acasă
Sufletul tot acasă mi-a rămas,
Căram doar geamantanul și trupul după mine
Cu lacrima în ochi și neputința-n pas.
 
În lumea mea străină, de-mprumut,
Uit cum mai e sărutul și cum e-o mângâiere,
Doar lacrima-mi brăzdează adânc pe chip
Urme de bătrânețe, de dor și de durere.
 
Muncesc de dimineață până-n noapte,
Nu am odihnă, pace și nici somn,
Că-n toiul nopții gândurile toate
Mă năvălesc și nu mai pot s-adorm.
 
Dar nu mă plâng de greutăți și muncă,
N-am auzit pe nimeni de muncă a muri,
Dar aș trăi cu drag la mine-acasă,
Numai să știu că am cu ce trăi.
 
Sunt o pribeagă prin lumea asta mare,
La fel ca mine, sigur, mai sunt mii,
Ce-și lasă acasă viața-n așteptare
Să poată face viața mai bună la copii.
 
Da-n țara noastră nimănui nu-i pasă
Și chiar de așteptăm de mult un început,
Ne pierdem tinerețea prin țările străine
Și tot mai mulți trăim... o viață de-mprumut.
 
Liliana Burac

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

ANM: România va fi cuprinsă de un VAL de FRIG!

Luni, 18 Martie 2019
982

Temperaturile vor scădea semnificativ la nivelul întregii ţări în perioada 19-21 martie şi vor apărea şi precipitaţii predominant sub formă de ploaie, potrivit prognozei de special...

Parlamentar rus: Bombardierele Tupolev din Crimeea sunt o reacţie la sistemul balistic din România

Luni, 18 Martie 2019
137

Rusia a decis staţionarea bombardierelor atomice Tupolev Tu-22M3 în Crimeea ca reacţie la instalarea de către SUA a sistemului balistic în România, afirmă parlamentarul Viktor Bo...

Curtea de Conturi: Lipsuri de 11,5 milioane lei la ANAF, in 2017

Luni, 18 Martie 2019
303

Raportul Public pe anul 2017 intocmit de Curtea de Conturi dezvaluie lipsuri de 11,572 milioane de lei la Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF)."Inventarierea elementelor de natura...