Într-o ţară ca România, care se confruntă cu o uriaşă criză a forţei de muncă, peste 4 milioane de oameni apţi să lucreze preferă să stea cu mâinile în sân şi să aştepte ajutorul social. Acest lucru este tot mai vizibil, mai ales că acum este perioada culesului. Fermierii se plâng că nimeni nu mai vrea să îşi murdărească mâinile şi să stea o zi întreagă în solar ori pe câmp, deşi ziua de lucru este plătită cu 100 de lei.
În apropiere de Bucureşti, există o fabrică în care se prelucrează cartofi, pe care proprietarul îi vinde pre-prăjiți în câteva lanţuri de restaurante. Comenzi sunt, numai să aibă şi cine să le onoreze.
Angajator: “Din păcate, nu avem nici 25% din cât am avea nevoie. Lucrăm cu 2 oameni şi am avea un necesar de 8 minim. Pentru că nu avem, eu cu soţia suntem şi contabili, şi mecanici, şi lucrători cu ziua, ingineri şi tot. Vin şi pleacă. În momentul în care ajunge aici are câteva cuvinte: vreau, îmi trebuie, am nevoie, dă-mi.”
Omul le promite cazare, o masă caldă şi două mii de lei lunar în mână, dar tot nu are succes.
Angajator: ”Am strâns 8, au venit, era a doua zi la muncă ieri şi azi când i-am aşteptat să vină, nu au mai apărut. M-am îmbrăcat în salopetă şi am început să curăţ cartofi. Fără să spună nimic.”
Şi cei care au solarii găsesc cu greu zilieri care să îi ajute să întreţină culturile şi să le recolteze.
Fermier: “Nu mai vine nimeni să muncească în agricultură. 60-70 de lei la zi, plus mâncare, băutură, cafele, apă minerală, sucuri. Numai doi oameni am, o femeie de 64 de ani şi băiatul acesta de 45 de ani. Nu prea facem faţă. Astea de exemplu stau de o săptămână aici, că nu am avut timp să le scoatem afară.”
Angajată: Treabă, trecem prin ele ca să nu se strice roşiile. Când pot, vin, când nu, nu.”
Angajatorii au început să lipească afişe peste tot. Degeaba.
Angajator: “Nu vor să se ducă. Ajutorul social, ideal petru ei. Acesta este adevărul. Le vedeţi? Aici vor rămâne şi nu a venit o persoană, nici la pază, nici la producţie, la nimic.”
Asistent social Primărie: “Ajutorul social însumat cu alocaţia de stat şi alocaţia de susţinere a familiei poate ajunge undeva la salariul minim pe economie şi nimeni nu este interesat să muncească atâta timp cât îi vin bani oricum. Nu face nimic şi îi vin bani.”
Lipsesc muncitori în toată ţara, în timp ce avem 4,3 milioane de români inactivi, adică nu lucrează, nu sunt la şcoală, în şomaj ori la pensie. Cei mai mulţi au studii gimnaziale şi liceale.
stirileprotv.ro