Chirurgia este medicina ridicată la rang de artă. Tradus ad litteram, chirurgie înseamnă practica utilizării mâinilor, din grecescul kheirourgia – kheir (mâini) şi ergon (lucru). Pe lângă anii de studiu intens şi îndemânare, un bun chirurg are nevoie şi de profesori buni, de la care să poată învăţa, dar şi de talent.
Șeful secţiei de Chirurgie generală (toracică) din Spitalul de Urgenţă ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, dr. Valeriu Gavrilovici, spune însă că nici acestea nu sunt suficiente. Că unui medic, pentru a fi bun chirurg, îi mai trebuie ceva: intervenţia divină. "Toţi chirurgii sunt aproape de Dumnezeu, nici unul nu-l ignoră pe Dumnezeu în ceea ce face", spune dr. Gavrilovici.
Poate părea paradoxal că într-un domeniu în care pacientul poate avea la un moment dat sentimentul că însuşi chirurgul e Dumnezeu deoarece îşi încredinţează viaţa în mâinile lui, doctorii intră în sala de operaţie cu gândul la divinitate.
"Ce-i lipseşte chirurgului – un gest, o sclipire – completează Dumnezeu”, afirmă chirurgul sucevean, care şi explică de ce spune asta: ”vrei să secţionezi ceva, nu taie foarfecele şi instantaneu îţi dai seama că de fapt acolo nu trebuie să tai; intervenţia unui coleg care lucrează cu tine sau orice lucru din afara ta".
Tot de sus, crede medicul, vine şi puterea de a rezista la uzura zilnică, la gărzile grele, dar şi capacitatea de a se bucura de zâmbetul pacientului căruia i s-a redat sănătatea. A ştiut că va fi medic de la 14 ani, când diriginta i-a deschis ochii că are puterea de a empatiza cu ceilalţi, de a comunica foarte uşor cu ei şi a-i alina ascultându-i.
"Mi-ar plăcea să cred că este o chemare. Când ating pacientul simt că sunt împreună cu el şi prin ce am învăţat îmi doresc să vindec, să alin suferinţa, iar când nu mai pot face nimic pentru un bolnav, măcar seninătate să-i transmit", afirmă medicul în Monitorul de Suceava.
Relaţia spirituală nu este într-un singur sens, de la doctor la pacient, ci o întâlnire între puterea de vindecare a medicului şi încrederea pe care i-o acordă bolnavul: "când aprinzi o lumânare de la altă lumânare, lumina nu se consumă, ci se multiplică".
