Fie că merg la creşă sau la grădiniţă, copiii cu vârste sub 6 ani sunt "victime" sigure ale viruşilor şi bacteriilor şi, de cele mai multe ori, le împart cu dărnicie între ei.

Medicul pediatru Cătălin Mihăiliuc de la Compartimentul de Primiri Urgenţe a Secţiei de Pediatrie a dezvoltat, pentru Ştiri.Botoşani, într-un material dedicat răcelilor de sezon care sunt "pietrele de încercare ale copilăriei".

"Colectivitatea este o problemă. Organismul copilului devine similar celui al adultului în jurul vârstei de 5- 7 ani. Or în condiţiile în care acum copiii sunt duşi în colectivitate de la vârsta de 2-3 ani, obligatoriu că va intra în cercul vicios în care un copil tuşeşte, altul strănută, altul face bolile copilăriei. Foarte mulţi părinţi ne spun că atât timp cât copilul stă acasă este bine, dar nu mai este deloc bine când îl duce la grădiniţă sau la creşă. Nu văd cum am putea trece peste asta. Sunt copii care fac un astfel de episod de infecţie ale căilor respiratorii superioare săptămânal! Dar pot face şi lunar. În general, după 5 ani, scade frecvenţa răcelilor şi agresivitatea lor", explică pediatrul.

Important de ştiut este însă faptul că febra nu se tratează cu antibiotic, ci cu lichide şi antitermice.

"În general, eu recomand combaterea febrei la valori de peste 38,5, în condiţiile în care valorile normale ale temperaturii sunt între 36,7 şi 37,9. Dacă vorbim de sugar, de la 0-1 an, şi apoi copilul până la 2 ani, eu sfătuiesc părinţii ca la o febră de 38,1, 38,2, să dea copiilor lichide multe- ceai şi apă plată, eventual nişte vitamina C şi calciu. La peste 38,5 începem să combatem febra iar modalităţile sunt standard: Paracetamol, Ibalgin, spuneţi-i cum vreţi pentru că piaţa e plină de antitermice şi eventual un Novocalmin. Ce facem noi aici la febre de peste 39? mai administrăm un fenobarbital în scop anticonvulsiv. Nu scade febra, dar previne convulsiile", spune Cătălin Mihăiliuc.

De ce nu antibiotic? Pentru că excesul de antibiotic şi mai ales administrarea lui atunci când chiar nu este cazul are o mulţime de reacţii adverse, în primul rând sensibilizând organismul.

"Să spunem că face febră copilul şi îi dăm antibiotic. Dar peste o săptămână se îmbolnăveşte cu adevărat, face o pneumonie, o angină pultacee (amigdale inflamate şi acoperite cu un depozit albicios, n.r.), iar copilul nu mai răspunde la antibiotic. Adică sensibilizezi organismul la un antibiotic, iar când apare o boală, este nevoie de doze mai mari de antibiotic, asocieri de antibiotice. Deci antibiotic numai la recomandarea medicului, nu aiurea", explică medicul specialist.

Şi când scapă şi de viroze şi de răceli puternice, chiar nu este cazul ca părinţii să încerce să preîntâmpine alte răceli ţinându-l în casă pe copil, ci dimpotrivă, aerul curat face bine.

"Copilul nu răceşte pentru că îi este frig sau că mănâncă îngheţată. Trebuie să spunem că cele mai multe răceli, viroze, au o etiologie virală, care în 3-4 zile se poate infecta şi devine bacteriană. Orice tuse la debut este o tuse iritativă, seacă. Atunci când tusea devine productivă, "rupe", apare atunci suprainfecţia bacteriană, adică o evoluţie normală a bolii. În plus, trebuie să-i asigurăm copilului un confort termic, nu este cazul să-l îmbrăcăm cu trei căciuli, patru pulovere, trei perechi de pantaloni, aşa cum mai vin unele mămici la spital, iar copiii sunt transpiraţi. Copiii au aceeaşi temperatură a corpului ca şi adulţii, or încotoşmănat cu multe haine, transpiră şi mai rău răceşte", concluzionează medicul Cătălin Mihăiliuc.