MAGDA URSACHE: Construcţia deconstrucţiei (II)

MAGDA URSACHE: Construcţia deconstrucţiei (II)
Supărător pentru cei cu lipsuri la coloana vertebrală, Mircea Platon, temperament polemic à la Pandrea, Şeicaru, Goma, demontează ideile primite de la kominternişti (perseverare diabolicum) şi puişorii lor, apăruţi iarăşi la suprafaţă, cu tot cu antiromânismul genetic. Distrugerea etnospirituală din stalinism se trage. Energic şi tenace, structural insurgent, Mircea Platon luptă pentru o cauză pe care unii o consideră sinucigaşă: patriotismul. Fireşte, acela de substanţă. 
 
Şi mie fluidizarea graniţelor, întreprinsă de Ion Iliescu, îmi sună a internaţionalism proletar; cea mai funestă direcţie, comunismul triumfător, trebuia abordată "cu gândire progresistă", azi abordăm globalizarea "cu gândire în progres". Şi mie mi se pare că deschiderea frontierelor spre mondializare nu-i de-a bună când abandonăm, în stare de pace, teritorii Ucrainei. Fidelii satului global ne repetă că trebuie pus în centru nu statul, cât mai minimal posibil, ci societatea civilă; nu tricolorul, ci steagul U.E. . Iar tradiţiile ar fi "tromboane" de aruncat la tomberoane. Şi câţi nu ne păpuşăresc, propagând aceste idei reprobabile. Le răspund: ce bine ar fi fost dacă ne-am fi fixat în cutumă, dacă am fi învăţat câte ceva de la ţăranul clasic.Cu siguranţă, am fi evitat multe tare psihice.Mă întreb de ce o fi displăcând (lui Dan C. Mihăilescu) opinia lui Steinhardt (din interviul cu Z. Sângeorzan) că "românilor nu le prieşte contactul cu străinii (greci, turci, evrei, ţigani, levantini, moscoviţi)" , pentru că le preiau defectele, "îi corup". Că, în părţile izolate, ţăranii sunt "de calitate superioară".  Aşa şi sunt pădurenii, a căror singură cale e tradiţia. Şi nu stau deloc rău ţăranii la capitolul martiriu. Nu deţin  demnitatea revoltei ? O au, slavă Domnului! Steinhardt ştie ce citeşte "Ce nu înseamnă Mioriţa : resemnare, fatalism, chemarea morţii, pasivitate, pesimism".

Să-i de-românizezi pe ţărani e mai greu, pentru că  nu primesc anormalitatea ca normalitate: "Doamne fereşte şi înconjoară , lele Lila ! ce umbli mata cu d’aistea ", i-ar fi spus ţăranul clasic doamnei Pasima. Mariaje homosexuale în sat? Om cu frică de Dumnezeu, ţăranul păstrează cu sfinţenie rânduiala. "Avem o etică rurală de neasemuită frumuseţe", nota Petre Pandrea. 

Ţăranul, cu traiul lui simplu, rămâne independent, ceea ce nu a plăcut şi nu place. Pământul îi asigură supravieţuirea, ca şi economia de troc, catologată dur de H.-R. Patapievici : "autismul gospodăriei ţărăneşti". Oh, poporul ăsta de ţărani atemporali şi lumea lor "trecută prin reeducarea comunistă şi consumistă" (Mircea Platon)! Iar guvernanţii postdecembrişti au reuşit să golească satele. Nici tătarii nu le-au golit aşa. E o realitate tragică, greu de suportat pentru Mircea Platon: "De aceea ţăranii români descrişi de Ernest Bernea, în Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român", sunt nişte aristrocraţi, în vreme ce membrii "elitei" oportuniste de după ‘89 sunt nişte ciocoi (Ce a mai rămas de apărat, Eikon, 2016). Da, starea de ţăran e superioară altora, pătura apăsată (Iorga) poate da clasă păturii intelectuale, sintagmă proletcultistă. 
 
Cum spuneam, nu te deschizi spre celălalt pierzîndu-te pe tine. Iar toleranţa, ospitalitatea ţăranului clasic au arătat că se pot păstra şi sinea, şi sinele. Că naţiunea poate fi o sumă de etnii cu care convieţuieşti în înţelegere.

Dar să revin la oile noastre, până nu euthanasiază Mihai Neamţu Mioriţa, cum şi-a şi ne-a propus.Avem de- a face cu un paricid cultural, de vreme ce se sapă la temelie: continuitatea culturii naţionale. Valorile definitorii ca neam sunt re-puse la Index librorum prohibitorum, minimaliştii au ce au cu clasicii, din invidie de clasă intelectuală. Traian R. Ungureanu a decis : "odată cu "falimentul naţional", "literatura a dispărut. Cărtărescu e excepţia". Pesemne ca să-l audă mizerabiliştii, deranjaţi, enervaţi, plictisiţi de "trioul sacru" : Cioran- Eliade-Noica. 

"Polemistul, după N. Iorga, când e convins e un soldat; când e plătit e un călău; când e diletant e un pervers". Ce ar mai fi de adăugat dacă şi V. Voiculescu e respins ca "fundamentalist ortodox", lui Steinhardt tânăr i se găseşte un "deficit de personalitate", boierului Al. Rosetti i se reproşează că îl citea "cu pasiune pe Dobrogeanu -Gherea",nu şi lui Zigu Ornea, nu şi lui George Ivaşcu, învăţând rusa în celulă, ca să-i „adâncească” pe Lenin/ Stalin.
 
În şedinţa scriitorilor R.P.R. din 1962, Cioran era stigmatizat ca "promotor al fascismului" de Crohmălniceanu. E şi acum viabilă Direcţia Croh? Ce vă "fascinează" atâta Eliade, legionarul miop ?

Îmi scrie Daniela Plăiaşu, profesoară de română în Focşani, că prof. Univ. Vasile Adăscăliţei a dat-o afară din examen pentru  că l-a citat pe Mircea Eliade, cam spre sfârşitul anilor ’80. Alt profesor de la Litere regretă lecturile adolescentine din Eliade.Nici nu  era  înzestrat pentru proză îi răspunde altcineva, ca un ecou. 

Noica? Noica nu-i onorabil "ideologic"; Ornea, care l-a băgat în puşcărie predându-i manuscrisul la Securitate, este un onorabil de extremă stângă. 

Preţăluit iarăşi este Dan Deşliu, nu Labiş (scos din manual) ori memorialistul Sorin Toma, fiul lui A. Toma, academician îngropat cu funeralii naţionale ca poet mai mare decât Eminescu. Sorin l-a îngropat pe Arghezi „putrefactul”. Iar postsocialist a ajuns din „Marele Alpha” "marele zero" .

Pentru Blaga, "bârlogul lui Faust" a fost biblioteca (ajutor de bibliotecar pe statul de funcţiuni), după ce i-au dat vânt din Universitate cu portarul. Şi-i considerat colabo deoarece ar fi trimis un memoriu la partid. După ce-a tradus Faust şi l-a publicat cu chiu - cu vai, un politruc iaşiot, Al. Andriescu, îi critica traducerea în "Iaşul nou". 

Avem de-a face cu o amplă dezinformare dinspre tipicarii socialezi, dacă Paul Cornea e scuzat şi Călinescu acuzat, acuzatorul principal, Vicu Mândra, fiind avansat pe scurtătură, de la lector la profesor,în U Bucureşti.

Pe Edgar Papu l-a ras Gogu Rădulescu în ’86, în "România literară", că "propagă idei de extremă dreaptă în publicistică". Nu i s-a dat dreptul cuvenit la replică, să se apere de o acuză grea:  "extremist". Cine ? Blândul profesor căruia studenţii îi îmbrăcau catedra în flori la examene? Deranjează (pe unii) reluările mele, dar sunt necesare atâta timp cât "arborii spiritualităţii" (mulţumesc, N. Breban!) sunt nu ocrotiţi ci doborâţi de topoarele cozilor de topor. Iar Nicolae Breban are un atu moral greu de depăşit: demisia după Tezele din iulie 71, prin care Ceauşescu a dorit reintroducerea realismului socialist. A făcut-o, cumva, Titus Popovici? Şi cine dintre tovarăşii de breaslă n-a avut venit fix timp de  18 ani, în afară de Breban?

Am trăit cu Securitatea-n ceafă. N-a fost deajuns cât ne-a învrăjbit, cât ne-a suspicionat, înfricoşat, frustrat, umilit. Au venit jocurile cenesasice, din pricina cărora au murit Cezar Ivănescu şi Mircea Iorgulescu. N. Breban a fost suspect şi suspectat mereu de "Organe", ca personaj "incomod". "problematic" und so weiter. Cenzura l-a cenzurat la greu.Şi totuşi cărţile sale mari sunt condamnate ca... "socialiste" . A.E. Baconsky l-a denunţat pe I.D. Sîrbu pentru cosmopolitism, în anii ’50, dar e prezentat ca disident lins-prelins, trecându-se lin peste faza lui jdanovistă. Anti-gândiriştii se încontrează la tot ce înseamnă literatură etnospecifică ori cercetare etno-psihică. Şi îi dau dreptate lui Constantin Trandafir: "Nerecunoaşterea valorii naşte monştri". Sau cârcălici, cum îi numea Arghezi.

Să contracarezi propaganda antinaţională nu-i nici greu, nici uşor. Numai că trebuie să nu fii maimuţă sau cioară vopsită, cameleon ori ţap. Mai greu e să fi intelighenz independent. La fel, să ai suflet paşoptist. Să-ţi pese când, după vulgata stalinistă  a apărut vulgata corect-politică. S-a cerut, de pildă, ca sala de cinema Patria din Bucureşti  să se cheme Scala. Ca să ruleze filme pe val, în ultimul hal, despre româncele care avortează şi românii care înjură ca la uşa cortului.

Cel mai mult la dezbinarea noastră (coeziune în anul Centenarului Reîntregirii?), la aţâţarea (verb prolecult, acum refolosit) românilor contra românilor, a contribuit Raportul final . Ţintele nu sunt torţionarii, criminalii stalinişti, ci lacheii (ce vocabulă spăimoasă!; Tito era lacheu al capitalismului) cultului personalităţii. Pe lista ruşinii nu-i Leonte Răutu, ci Paler; nu-i Beniuc, ci Adrian Păunescu. Nu-i stalinismul genocidar, ci comunismul ceauşist. Pe cale de revigorare, de altfel, dacă se regretă "etica şi ordinea" socialiste. Mai vinovaţi ar fi „ultranaţionaliştii” ceauşişti, în frunte cu Nicolae. Dar a cântat, înainte de a muri, vreun cântec patriotic? Nu. A cântat Internaţionala. Ciracii ceauşişti s-au dat naţionalişti pentru slujbe grase, premii cu miros greu,dar ăsta-i carierism, nu patriotism.Şi vorba lui Alexandru George : „Unii au suferit mai rău,alţii mai bine.”Citiţi lista indemnizaţilor pentru merite culturale şi o să-i găsiţi în rânduri-rânduri.

Unde s-a ajuns decât la iconoclasm fanatic, visceral? C.T.P. vrea pompieristic arderea cărţilor lui Nichita Stănescu. Ce-i drept, a venit şi replica lui Alex. Ştefănescu, dezaprobând (în Jurnal, 16 dec. 2003) "tentativa de a zgâria cu un cui ruginit un Mercedes al literaturii române." La cota Moromeţii ajungi mai greu, la cota Nichita Stănescu, nici atâta, chiar dacă eşti Mihai Ursachi ori Dan Laurenţiu.

Cine n-are cui, dă cu praştia în Eminescu, aflat, după dilematici, în derută naţionalistă, patriotică, ba chiar un conservator depăşit al fundamentelor existenţiale, atât de dispreţuite de Henri Bergson. Un perimat Eminescu! Să-l demascăm dară ca proto-legionar!
 
Mircea Platon vede limpede procesul de dez-naţionaţionalizare a istoriei, aşa cum îl văd şi eu. Dar, înainte de noi toţi , de Paul Goma. „Rescriu, zice Omul din Belleville, istoria - cum le-ar plăcea lor să fi fost.”  Scopul ? România desmemoriada.

Să ne asumăm trecutul, spun "demitizatorii", dar numai cu rele: eşecuri, datorii, crimele torţionarilor (pedepsiţi, cam doi), nu şi cu rezistenţa la dogma comunistă. Cinismul e-n floare privindu-i pe sfinţii închisorilor.

Prioritizezi interesul naţional, eşti "dreptaci". Dacă spui că vrei să-ţi protejezi copilul de şcoala fără icoane, dar cu ore de sex explicit dintr-a 4-a primară (Elevul Dima dintr-a şaptea era un învechit) eşti prototalitar sau putinist.

Crezul lui Iorga: "A ne păstra oriunde fiinţa etnică neatinsă" (ianuarie 1909, scrisoare către contele Bellegard) trebuie şi el "demascat", ca-n proletcult. Comparaison n-a  pas raison? Ba da.

Ni se spune că-i o ficţiune suveranitatea poporului. Da, dar ce ficţiune frumoasă! Iorga, "apostolul naţional" (şi nu mă feresc de sintagma asta), a taxat servilismul caţavencian faţă de Europa,ca şi interesul partidelor politice. Discipolul Platon susţine (cu date: habemus documentum!)  că suntem prea permisivi cu corporaţiile străine care exploatează solul şi subsolul, lăsând moştenire „o mizerie cumplită".

Deloc îngăduitor, Platon uită să atace diplomat: n-are vocaţia uitării şi iertării, ca şi mine. "În loc să fie indulgenţi cu România şi severi cu ei înşişi, conducătorii noştri de astăzi - de "dreapta"-sunt nemiloşi cu România şi indulgenţi cu ei înşişi" (lucr. cit. p. 389).Şi tot Platon: "Formele fără fond duc la lăcomie fără fund."
 
"Diluarea factorului etnic va avea un revers , Magda. Flux şi reflux. O să fie o revenire la normalitate, ai să vezi!", m-a încurajat Petru Ursache, mergând, aşa cum merg şi eu, pe tripticul etnic-etic-estetic. Sămănătorism? Spuneţi-i şi aşa. Dar cine cedează moral (re-repet) cedează şi estetic.
 
 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Loc de dat cu… EPIGRAMA! (II)

Duminică, 19 August 2018
218

Despre marele comedian Gheorghe Timică (Dumitru Georgescu pe numele său de la naştere) se spune că, aflat pe scenă,  era de un haz extraordinar.  În viaţa particulară, îns...

GELLU DORIAN: Personaje în căutarea unui Caragiale

Duminică, 19 August 2018
175

Prestigiul şi locul lui I.L. Caragiale, pe care le ocupă în istoria literaturii române, sunt bine-meritate. Asta ne-ar mai lipsi, să căutăm noduri în papură unde este evident c...

Mark Twain – "Autobiografie"

Marţi, 14 August 2018
530

În ceea ce priveşte autobiografiile, sunt de acord cu Mark Twain: "Autobiografia convenţională a fost, în toate timpurile, o fereastră deschisă. Autorul şade acolo şi-i priveş...