(H)rana Binelui și fericirea de a fi Bun

Cât din dezastrul lumesc în care ne zbatem ni se datorează? Cât contribuim zilnic la prăbușirile pe care, de cele mai multe ori, le punem pe seama societății, a semenilor, a șefilor de la serviciu, a medicilor, a tuturor celor din jur?

(H)rana Binelui și fericirea de a fi Bun

"Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii", ne spune Sfântul Ioan Damaschin, și nu ne îndoim că fiecare dintre noi am trăit pe propria piele și răul, dar și lipsa luminii. Desigur, sub forme dintre cele mai diverse, de la suferință trupească la chin sufletesc, de la dezamăgiri la invidii și tot felul de neîmpliniri.

Dar oare cât din dezastrul lumesc în care ne zbatem ni se datorează? Cât contribuim zilnic la prăbușirile pe care, de cele mai multe ori, le punem pe seama societății, a semenilor, a șefilor de la serviciu, a medicilor, a tuturor celor din jur?

Trăim într-un enorm consum sufletesc, într-ocontinuă nefericire pe care, cu o îndărătnicie uriașă, o transformăm în boală, în cruntă suferință trupească.

Un medic oncolog - dr. Cătălin Costovici - ne atrăgea atenția că nu factorii de mediu stau la baza îmbolnăvirilor noastre grave, de multe ori nici măcar alimentația defectuoasă. Radiațiile, stresul sunt factori de risc, nu cauza în sine a apariției cancerului, de pildă. De ce apare, totuși, cancerul? Răspunsul medicului este nu doar uluitor, ci și descurajant în mare măsură: "Hazardul joacă un rol în toată povestea asta. E ca un fel de ruletă rusească în care toți participăm. Chiar toți. Oricare dintre noi putem să dezvoltăm un cancer mai devreme sau mai târziu. Cum ne-o fi norocul. Majoritatea cancerelor sunt întâmplătoare, adică sunt urmarea hazardului".

Par… hazardate cuvintele medicului oncolog, nu-i așa? Dacă e să fim și mai critici, le putem categorisi chiar iresponsabile. Și totuși, specialistul explică și logica celor afirmate: "În înșiruirea asta de gene ale ADN-ului există tot timpul niște mutații, care se repară de către organism. Poate că e cam mult spus că avem tot timpul cancerul în noi, dar avem asemenea mutații fiecare dintre noi oricând. Numai că marea majoritate reușim să le reparăm. La un moment dat însă organismul e prins pe picior greșit și mutația nu se mai repară, iar ăsta e primul pas în apariția unei asemenea tumori. E procesul de inițiere".

De fapt, dacă e să dăm crezare medicului Cătălin Costovici, vindecarea stă în mâinile noastre. Sau în inima noastră. În mentalul alimentat cu milioane de gânduri. În consumul sufletesc și în epuizarea până la cădere fizică.

De la cap pornesc toate, ne spune și conf.univ.dr. Floarea Damaschin. "De la cap porneste atitudinea față de aliment, de la cap pornește echilibrul. Orice tulburare a gestionării unui conflict poate să ducă la cancer, pentru că sistemul imunitar este perturbat".

În fapt, medicul Floarea Damaschin rostuiește viața în aceleași înțelesuri pe care le-am văzut mai sus, la oncologul Costovici: "Toți facem cancer, de câteva ori în viață, de zeci de ori, uneori, în viața noastră, dar sistemul imunitar este competent și reușește să elimine celulele aberante".

Medicul explică și de ce uneori facem, alteori nu facem cancerul: "Cancerul este o boală pe care o facem de foarte multe ori în cursul vieții noastre. Organismul are și rateuri. Sistemul de apărare are rateuri, atunci când îl presurizăm prea tare cu gânduri nefaste, cu trăiri nefaste, cu reluări ale gândului, cu judecăți, cu ochiul în curtea vecinului. Plata se face la nivelul sistemului imunitar, care nu mai este competent să păstreze imunitatea organismului. Și așa apar celulele canceroase. Dar dacă revenim la starea de bine, fortificând sistemul imunitar, el va distruge acele celule și intrăm în normalitate".

Departe de noi gândul că semenii noștri bolnavi nu au/nu au avut capacitatea de a fi buni sau nu au cultivat bunătatea, compasiunea. Dimpotrivă. Mulți dintre ei au dăruit și s-au dăruit până la epuizare. Au epuizat atât de mult din ei îșiși încât au neglijat propriul trup. Iar hazardul... e ca la ruleta rusească, zice medicul.

Ne întoarcem la Sfântul Ioan Damaschin. "Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii". Ce avem de făcut este, așadar, să aducem binele în viața noastră și să aprindem luminile sufletului. Să ne întoarcem la simplitatea vieții. Nu este ușor. Dar, ne spune diacon dr. Sorin Adrian Mihalache, "cei ce vor să progreseze interior trebuie să suporte rana devenirii".

Și cel mai ușor lucru spre întoarcerea în sine este contemplația. Contemplația este opusul consumului, ne spune tot diacon dr. Sorin Adrian Mihalache. Este exact opusul dorinței de a consuma. Cel ce contemplă se bucură de o realitate fără să o consume. Poartă în sine spiritual ceea ce contemplă.

Cultivând contemplația, lăsăm deschisă o ușă către viața spirituală. Iar viața spirituală este opusul competiției.

Desigur, de aici lucrurile se complică. Pentru că, ne spune părintele Mihalache, opusul competiției este compasiunea. "Dacă trăim confiscați de mizele profesionale și de realizare pe linia carierei nu vom cultiva compasiunea. Compasiunea este o stare spirituală costisitoare. Uneori chiar se întoarce împotrivă".

De fapt, nu facem decât să închidem un cerc. Un cerc protector. Pentru că ajungem din nou la ceea ce vorbeam la începutul acestui material, și anume la starea noastră de sănătate. Studiile medicale spun că o persoană care cultivă compasiunea obține numeroase efecte benefice. Scade nivelul cortizolului (se cunoaște că stresul crește nivelul cortizolului, fapt care are efecte nocive pentru organism și declanșează dezechilibre grave), se îmbunătățește presiunea arterială, se reglează bătăile inimii. La nivel mental se recalibrează modul judecății – de a vedea partea bună sau partea proastă dintr-o realitate. Neuroplasticitatea, neurogeneza (transformarea creierului și nașterea neuronilor noi), sunt stimulate de compasiune.

Fără îndoială, mai depinde și de cât de mult suntem dispuși să pierdem, ne atenționează părintele. "Compasiunea este sănătoasă, dar nu ne dă șansa de a reuși repede în societate. Pentru că societatea ne cere să fim competitivi".

Însă cea mai mare provocare se află dincolo de compasiune. Iar dincolo de compasiune se află bunătatea. "Care nu prea face casă bună cu cel ce vrea afirmarea de sine. Împotriva bunătății stă afirmarea de sine. Fericirea celui ce e bun vine din binele pe care îl face altora, nu prin afirmarea de sine. A fi bun este forma cea mai înaltă de generozitate. Omul bun se hrănește de pe urma fiecărui bine pe care îl vede în alții".

Tot studiile medicale demonstrează cu asupra de măsură de ce e bine să faci bine. Binele are efecte asupra sănătății, asupra funcției cognitive, asupra sistemului circulator, sistemului imunitar.

Să nu ne amăgim! Societatea vorbește despre bine, dar ne spune că binele înseamnă să te simți bine. "Binele autentic se repercutează în fiziologia noastră. Studiile de neuroștiință arată că binele făcut altora se transmite ca bine în starea noastră de sănătate și în starea noastră fiziologică. Vindecarea cea mai bună a celor care au trecut printr-o traumă este să facă bine altora. Aceasta este terapia autentică a însănătoșirii de sine", aflăm tot de la părintele Mihalache.


Cunoaștem din propriile experiențe, e mai la îndemână să căutăm salvarea în medicină, și uneori cu adevărat acolo chiar găsim soluția potrivită. Dar stă în puterea noastră să nu cedăm. Stă în puterea noastră să cultivăm compasiunea, binele, generozitatea, frumusețea sufletească. Și echilibrul, sub toate formele sale.

Chiar dacă societatea încurajează mai degrabă iubirea de sine, afirmarea sinelui și supralicitarea propriei personalități, să nu uităm că deținem cea mai performantă taină, care depășește tehnologiile cele mai avansate: Mintea noastră. Suntem o forță extraordinară deoarece putem plăsmui ceea ce nicio mașinărie din lume nu poate reproduce: Binele și Iubirea. Aceasta este starea naturală a omului. Și, parafrazând cuvintele de început, vom putea rosti spre amurgul vieții: Binele este este lipsa răului, aşa cum lumina este lipsa întunericului!

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

O lume în care nevinovații mor. Vinovații pleacă pur și simplu!

Miercuri, 13 Decembrie 2017
301

I-am cunoscut în urmă cu vreo 15 ani, la un cenaclu în care sporovăiam poetic și ne zăpăceam orgoliile, ale lor adolescentine, ale mele așa-zis profesionale (sarcină de serviciu). V...

Din APROAPE în APROAPE...

Joi, 7 Decembrie 2017
877

Suntem extrem de neputincioşi în relaţiile interumane, mai ales cu oamenii pe care îi iubim. Dar, de la o vreme, din ce în ce mai greu ne recunoaștem. Și doar atât de frumo...

Șapte seri cu Mircea Oprea (VII) - "Nu-i grija artistului să placă lumii ca om!"

Miercuri, 6 Decembrie 2017
1336

Ironic până în marginile palpabilului, contemplativ și pesimist, un cutreierător în metaforă, Mircea Oprea uimește printr-o nesecătuită capacitate imaginativă. Dar nu se &ici...