De Crăciun, tot mai săraci în suflet! Ce facem cu libertatea?

Ciudat cum nu ne raportăm la nivelul superior şi ca trăire spirituală, dureros cum nu suferim din cauza sărăciei în sentimente, cum privim în "sus" şi rămânem la acelaşi nivel jos(nic) înspăimântător. Există o criză economică, socială, dar există şi o criză a libertăţii, o neputinţă de a lupta pe verticală, complacerea în sărăcia apteră şi dezolantă.

De Crăciun, tot mai săraci în suflet! Ce facem cu libertatea?

Obsesia libertăţii transformă cotidianul sufletesc şi cel social în manifestari rigide, deseori agresive, ale propriilor frustrări pe care ajungem să le confundăm cu starea de libertate, identificându-ne gesturi şi comportamente străine de structura noastră intimă. În acest fel, libertatea - în forma ei brută, neadaptată capacităţii fiecăruia de a gestiona şi echilibra situaţiile, nu mai este o formă de manifestare a firescului. Smerenie, cuvânt din ce în ce mai rar folosit, marginalizat chiar, vine din limba slavonă, unde "Mera" înseamnă măsură. A fi smerit înseamnă deci să te aşezi în propria măsură, să te simţi bine în pielea ta, în sufletul tău. 

Următorul pas este libertatea. A fi liber în măsura ce ţi-a fost dată, a fi liber să te manifeşti în stare naturală. Să nu te arăţi altfel decât ai fost dăruit să fii. Acceptarea adevărului despre tine însuţi este cea mai dificilă formă a smereniei. Este adevărul care eliberează conştiinţa de sub povara prejudecăţilor, a cutumelor sociale. Smerenia nu înseamnă dar nici umilinţă, nici lipsă de reacţie, nici tăcere sau îndurare. Acestea toate conduc spre o falsă penitenţă a spiritului, care mai devreme sau mai târziu va exploda în forme mai mult mai puţin periculoase. Propria măsură, smerenia, aşezarea în spaţiul intim, firesc, înseamnă libertate. Eşti ceea ce eşti! Şi nu e uşor lucru… Dar ce minunat!
 
Și, cu toate acestea, în libertate suntem păcătoși, în robie, sfinți, ne spune Dmitri Merejkovski. În libertate suntem săraci, am adăuga noi. Săraci în Dumnezeu. Zbaterea pe orizontală anulează orice posibilitate de salvare din haosul lumesc. Omul nu mai trăieşte deznădejdea cu disperare tocmai pentru că disperarea însăşi a devenit un mod de viaţă comod, declamativ până la penibil. Sărăcia declanşează conflicte grave, cu efecte ireversibile, chiar dacă istoria a demonstrat cu asupra de măsură că specia umană nu a evoluat ca urmare a acestor conflicte, ci doar a schimbat o dictatură cu alta, mai docilă şi, în final, mai periculoasă decât precedenta. 

O problemă gravă, în România zilelor noastre, a devenit chiar percepţia cuvântului sărăcie. Nu ne raportăm la nivelul de trai inferior (ca ierarhie, statut social, mentalitate). Suntem săraci privind doar în sus, chiar dacă este un "sus" la fel de orizontal şi de material. Ciudat cum nu ne raportăm la nivelul superior şi ca trăire spirituală, dureros cum nu suferim din cauza sărăciei în sentimente, cum privim în "sus" şi rămânem la acelaşi nivel jos(nic) înspăimântător. Există o criză economică, socială, dar există şi o criză a libertăţii, o neputinţă de a lupta pe verticală, complacerea în sărăcia apteră şi dezolantă.

Libertatea falsă, libertatea împotriva lui Hristos, nu-i decât revolta unor sclavi, ne spune același Dmitri Merejkovski. Cuvinte care dor, care ard. Libertate, sclavie, Hristos. Într-un Stat aflat sub dictatura consumerismului. Un stat care, iată, nu îşi mai asumă destinul cetăţeanului, dezicându-se la modul cel mai nefiresc de fiinţa umană, dar fidel până la absurd sistemului pe care l-a creat cu ajutorul fiinţei umane.

Din Homo Sapiens, Homo Ludens, Homo Religiosus, omul contemporan a devenit "consumator", un produs al societăţii pe care el însuşi a construit-o. Statul constrânge, în timp ce societatea eliberează, modelează şi creează modele umane noi, adaptate realităţii contemporane. Ierarhizarea cetăţeanului în societate, de data aceasta, nu se mai face după criterii intelectuale, capacităţi profesionale, artistice, umane. Omul nu mai este de natură divină, ci un produs pe bandă al societăţii de consum, o rotiţă în marele angrenaj universal.

Într-o lume a reclamelor, a indicaţiilor precise, a confortului absolut, a mediei care încurajează egoismul fără scrupule (Eu merit, eu decid, eu votez, eu am dreptul), umanismul riscă să devină el însuşi o formă a consumismului, atâta vreme cât cetăţeanul este sensibil "la pachet", atunci când i se oferă o poveste îmbrăcată în reclame, iar gestul frumos va deveni, la rândul său, un subiect de presă. Asta în timp ce alături, în casa vecină sau pe strada noastră se zbat în viaţă oameni simpli, suferinzi şi nebăgaţi în seamă. Pentru că societatea de consum are nevoie de "poveşti", pentru că povestea atrage reclama, reclama înseamnă bani, banii asigură puterea. 

Nu este atât de târziu pe cât ne place să credem. Avem şansa de a privi în jur şi de a găsi încă în viaţă, alături de noi, uriaşi ai spiritului. Care trăiesc dincolo de pământesc, de ordinar, de consumul păgubos și nimicitor. Depinde numai de noi dacă rămânem pe drumul lumesc sau urcăm pe Cale. Acolo unde vom găsi Adevărul și Viața. 

Sărbătoarea Crăciunului este despre primenirea ființei prin Naștere. Este despre asumarea poverilor și, mai ales, despre libertate. Libertatea de a fi parte a lui Hristos. Libertatea de a îndrăzni, de a mărturisi, de a spune: Cred, Doamne, ajută necredinței mele! 

Crăciun binecuvântat!

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

Suntem uniți, luptăm și scandăm. Dar oare trecem testul firului de ceapă?

Duminică, 21 Ianuarie 2018
839

Politica în România seamănă, de o vreme, cu un tablou renascentist: trup aruncat jilav pe eşarfe siropoase, conţinut biftec, languros şi vulgar, cu guri schimonosite de poftă şi ins...

MAUDIE. Povestea adevărată a unui geniu! FOTO, VIDEO

Duminică, 21 Ianuarie 2018
690

Arta naivă impresionează nu prin complexitatea tehnicilor, nici prin subversivitatea mesajelor sau inovaţii în formă sau culoare. Mai mult decât orice, arta naivă se situează dincolo...

Să ne (re)cunoaștem creatorii: ARTA la ea acasă! - FOTO, VIDEO

Sâmbătă, 20 Ianuarie 2018
598

Deschidem astăzi o rubrică săptămânală, dedicată artei, în special creatorului. O rubrica de promovare a diverselor forme de manifestare artistică, în scopul de a readuce...