Toma Hogea. Sau Tomita, cum ii spun prietenii! Nascut in Botosani, pe 17 aprilie 1957, Toma Hogea este astazi profesor al Universitatii de Arte George Enescu din Iasi, dar si un actor si regizor a carui munca si implicare artistica se bucura de recunoastere nationala si internationala.    
 
Trecut mai intai, copil fiind, prin Liceul de Arta Stefan Luchian din Botosani, Toma Hogea a fost nevoit sa apeleze la multe metode pentru a se elibera de corvoada instrumentelor. 
   
"Rupeam corzile de multe, foarte multe ori. Uneori le rupeam efectiv din greseala, iar de foarte multe ori, de cele mai multe ori, din dorinta arzatoare de a nu mai avea pe ce sa studiez. Si biata mama a incercat intotdeauna sa-mi cumpere cele mai profesioniste cu putinta corzi. Ruperea corzilor... se facea uneori deliberat, asumandu-mi gestul, dar de cele mai multe ori disimulam, o lasam sa creada ca a fost un accident. Nici in ziua de azi nu pot sa uit serile de marti si vineri cand venea profesoara acasa si incepea marele travaliu si marele chin", marturiseste Toma Hogea intr-un interviu acordat publicatiei CuzaNet.

De la muzica a pornit pe drumul riscant al artei, alegand insa Teatrul. 

Dupa absolvirea liceului, Toma Hogea a urcat direct pe scena, din 1977 pana in 1981 fiind actor la Teatrul de Stat "Mihai Eminescu" din Botosani, dar si colaborator la Teatrul de papusi "Vasilache".

"Eu am debutat in Botosani, la Teatrul "Mihai Eminescu" in "Jocul de-a Vacanta", jucand Jeff, intr-o regie de exceptie. Adica e vorba despre doamna Zoe Stanca, unul dintre cei mai reputati regizori de la Bucuresti. Ceva mai tarziu, abia dupa patru-cinci ani, am dat concurs si am venit in Iasi, la Teatrul pentru Copii si Tineret "Luceafarul". Am trecut prin patru-cinci teatre: "Mihai Eminescu" si "Vasilache" din Botosani, apoi "Luceafarul", "Bon-Ton" si "Ateneul Tatarasi" din Iasi", povesteste actorul in acelasi interviu.

De altfel, aventura ieseana cuprinde, pe langa Universitatea de Arte, si activitatea de actor al Teatrului pentru Copii si Tineret "Luceafarul" din Iasi, unde joaca si astazi.

In perioada 1990-1996 a fost realizator al emisiunii pentru copii "Gogosneata" de la Televiziunea Europa-Nova, Iasi, iar intre anii 1996 si 1998 scenarist, realizator si actor al emisiunii de seara pentru copii "Ingerasul meu" la Radio "Trinitas", Iasi.

Are peste o suta de roluri interpretate in cele trei decenii de activitate artistica.

Numeroase premii. Marele trofeu de la Festivalul International de la Galati 1995, cu spectacolul Raza de soare, Premiul pentru regie artistica, obtinut la Volgograd in Rusia cu spectacolul Raza de soare, 2006, Premiul pentru cel mai incantator spectacol, obtinut la Festivalul Mondial de Teatru de Papusi - Praga 2007; nominalizare pentru regie artistica in cadrul aceluiasi festival Premiul pentru debut obtinut la Festivalul International "Gulliver" Galati 2007, cu spectacolele  Degetica si Magazinul cu jucarii.

"Toma Hogea a debutat ca actor la Teatrul Mihai Eminescu in 1977 si a colaborat cu Teatrul Vasilache memorabil, fiind in rolul printului care o trezeste cu un sarut pe Alba ca Zapada, interpretata atunci de Gabriela Nistorica", scria in urma cu un an Mihaela Nistorica, director adjunct al Teatrului pentru Copii si Tineret Vasilache, cand Toma Hogea a prezentat copiilor din Botosani spectacolul Magazinul cu jucarii.

In 2005, Toma Hogea obtine doctoratul la Universitatea G.Enescu Iasi. A publicat volumul de versuri "Daca as fi" si "Intre generatii", dar cel mai important este faptul ca lucreaza acum la "Antologia papusarilor din Romania", lucrare deosebit de importanta in breasla artistilor marionetisti.

Toma Hogea a inceput cu film, insa a ramas, pana la urma, in copilarie, ca actor dramatic, actor-manuitor de papusi si marionete, dar si regizor.

"Eu m-am jucat cu papusi suspect de mult. Aveam deja buletin, deci mai mult de 14 ani, si inca nu lasam papusile din mina. Asta se intampla fiindca nu aveam frati, iar pe strada unde locuiam, intr-o periferie a Botosaniului, nu erau decit doua fetite, Geta si Vasilica. Ele erau singurele mele partenere de joc. Fiind fetite, nomal ca se jucau numai cu papusile si asa mi-au inaugurat deschiderea catre jocul papusaresc. Probabil ca exista totusi in mine acea dorinta ascunsa, acel elan ludic orientat, care mai tarziu s-a materializat in arta pe care o slujesc. Actoria, si, in special actoria in Teatrul de Animatie e o arta, nu o meserie", marturiseste actorul.