Este supranumit "părintele" Băncii de Gene din România! Academician, cercetător recunoscut pe plan mondial, deschizător de drumuri în ştiinţa românească. După o carieră impresionantă, dar şi după un crunt atac cerebral, dr.ing. Mihai Cristea s-a retras în casa natală de la Cucorăni. Printre câini, pisici şi găinile din curte, cu o grădină de ţăran adevărat cu care se mândreşte, la cei aproape 90 de ani, botoşăneanul scrie neîncetat, publicând lucrări ce continuă să stea pe raftul de cinste al cercetării româneşti.

A fost decorat cu 10 medalii de stat pentru merite ştiinţifice. În anul 2002 a primit Ordinul "Serviciul credincios în grad de Cavaler" din partea Preşedintelui României, iar pentru ridicarea ştiinţei agricole în Bucovina a fost declarat Cetăţean de Onoare al Municipiului Suceava. În urmă cu câţiva ani, academicianul Mihai Cristea a fost distins şi cu titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Mihai Eminescu.  

Este membru titular al Academiei de Ştiinţe agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu – Şişeşti" din anul 1990. A activat în câmpul cercetării vreme de 42 de ani, dintre care 35 ca director al Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Suceava.
 
Istoria cercetării ştiinţifice din agricultură îl va consemna pe academicianul dr.ing. Mihai CRistea ca reprezentant de elită în cercetarea genetică a porumbului, crearea hibrizilor extratimpurii şi timpurii, dar şi drept "părinte" al Băncii de Resurse Genetice Vegetale, unică în ţară şi una dintre cele mai importante din Europa.

De la Cucorăni, în vârful cercetării româneşti!

A văzut lumina zilei în Cucorăni, judeţul Botoşani, sat aparţinând astăzi comunei Mihai Eminescu. Părinţii săi, Dumitru şi Teodora, erau învăţători. Dragostea pentru viul naturii o deprinde de la tatăl său, despre care se spune că practica agricultura "după carte". La îndemnul părintelui, fiul Mihai se înscrie, în anul 1049, la Facultatea de Agricultură Iaşi, unde va studia până în 1951. Se transferă la Facultatea de Agricultură din Craiova, unde finalizează studiile în 1953, cu diploma de inginer agronom. Primul post în "producţie" este la un CAP din judeţul Constanţa. În 1956 îl regăsim la Suceava, la Direcţia Agricolă, de unde va fi angajat ulterior, pe post de cercetător ajutor, la Staţiunea de Cercetări Agricole Suceava.  Aici este locul ideal pentru cercetare, fiind atras de studiile din domeniul biologiei şi tehnologiei porumbului, atrăgând atenţia asupra porumbului cultivat în zona răcoroasă a Bucovinei. "Acest material biologic local, suportând în timp efectele factorilor naturali ai evoluției, este cel mai bine adaptat condițiilor locale de mediu, caracterizându-se prin rezistență deosebită la secetă, frig, boli și dăunători, precum și prin foarte bună calitate", spune dr.ing.Dumitru Bodea.

De la acelaşi dr.ing. Dumitru Bodea aflăm că academicianul Mihai Cristea a fost directorul Staţiunii de Cercetare Agricolă Suceava timp de 35 ani (1962-1997). "Nu se cunoaște un caz similar în istoria funcționării instituțiilor de cercetări agricole din România. La 33 de ani prelua conducerea unei stațiuni care se afla într-o stare de dotare, organizare și funcționare pasibilă de cele mai aspre judecăți, în afara unui factor deosebit de important - colectivul de cercetare. Acesta era format din specialiști tineri de bună clasă, animați de dorința de afirmare, de dorința de a ridica unitatea la un nivel onorabil".

Calitatea umană, cinstea şi corectitudinea faţă de semeni, dar şi perseverenţa în munca de calitate, i-au adus aprecierea tuturor celor care l-au cunoscut. "Omul Mihai Cristea a fost un coleg loial și corect, o persoană respectuoasă și respectată, preocupat de a aplica legi și reguli. A fost de ajutor pentru oricine din stațiune, de fiecare dată când a fost posibil", spune Dumitru Bodea.

Cel mai important aport al botoşăneanului la cercetarea agricolă românească râmâne, cu certitudine, Banca de Gene, unitate de interes naţional, a cărei activitate, fiind apreciată de organismele de specialitate europene şi internaţionale, a fost primită cu drepturi depline în aceste structuri cu sediul la Roma.

Academicianul Mihai Cristea a susţinut, pe bază de cercetări ştiinţifice, faptul că sursele cele mai valoroase de germoplasmă pentru crearea de noi soiuri şi hibrizi sunt resursele genetice locale, reprezentate de populaţiile şi soiurile locale, formate în perioade lungi de timp, sub acţiunea selecţiei naturale şi a selecţiei efectuate de om. În viziunea specialistului botoşănean, acest material biologic local, suportând în timp efectele factorilor naturali ai evoluţiei, este cel mai bine adaptat condiţiilor locale de mediu. Ideea, dezvoltată şi dovedită în ani de studii, a stat la baza demersurilor de înfiinţare a Băncii de Resurse Genetice Vegetale, în 1986, la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Suceava.

În perioada 1987-1990, unitatea a funcţionat ca laborator specializat în domeniul resurselor genetice vegetale, în cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava. Pe baza Hotărârii Guvernului României nr. 371 din 1990, Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava a devenit instituţie publică, de sine stătătoare, cu personalitate juridică, având caracter naţional. Mandatul acesteia, specific majorităţii băncilor de gene de la nivel mondial, fiind explorarea, colectarea, evaluarea şi conservarea resurselor genetice vegetate, fiind finanţată integral de la bugetul de stat şi subordonată, direct, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Începând cu data de 9 decembrie 2009, când HG 1433/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial 857, Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava a fost comasată cu Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor Bucureşti.

Tihnă "de lucru" la Cucorăni!

În anul 1996, la vârsta de 67 de ani, a suferit un accident cerebral. "Cu toate eforturile medicilor, am rămas cu unele sechele cu care mă mai lupt încă. Am reuşit totuşi ca, după ani lungi de efort psihic şi fizic, să reiau, treptat, activitatea", spune cercetătorul Mihai Cristea.

Şi-a pus amprenta pe cercetarea românească în domeniul geneticii plantelor, şi totuşi a ales să se întoarcă la obârşiile sufleteşti, unde se reface după aspra încercare trupească. A reparat casa în care s-a născut, a lucrat grădina şi creşte găini, câini, pisici. La Cucorăni, în coasta Botoşanilor, departe de civilizaţia Capitalei, dar păstrând rigorile academice şi perseverenţa în studiu.

"Pentru liniştea şi confortul fizic şi psihic m-am mutat în casa de care sunt legat cu toată fiinţa mea, pe care am îmbunătăţit-o. Am amenajat un mic parc cu verdeaţă şi flori în jurul casei. Mi-am organizat un birou de lucru şi o bibliotecă cu toate lucrările adunate într-o viaţă, unde îmi petrec cel mai mult timp. M-am înconjurat şi de unele vietăţi, câini, pisici, păsări de curte, fără de care viaţa la ţară nu se poate concepe", mărturiseşte academicianul Mihai Cristea într-un interviu pentru revista Lumea satului.

Lucrare de referinţă pentru viitorul omenirii!

Cu toate greutăţile fizice şi psihice, a muncit mai departe. În anul 2011, la vârsta de 83 de ani, în urma studiilor pe care le-a finalizat în odăile casei de la Cucorăni, academicianul Mihai Cristea publică, la Editura Academiei Române, lucrarea "Schimbările climatice și resursele genetice vegetale". Cartea reprezintă un veritabil semnal de alarmă adresat celor ce dispun de puterea de a lua decizii, înainte de a se ajunge la "serioase dezechilibre naturale, aducând în unele regiuni secete, iar în altele inundații. Se apreciază că cei ce în prezent dispun de puțină apă nu vor mai avea deloc, iar cei ce în prezent se luptă cu apele, vor fi înghițiți de acestea. S-ar putea ca anotimpurile să sufere și ele unele distorsiuni, iar numeroase specii de plante și animale sălbatice să dispară. Lupta pentru hrană în unele regiuni va deveni atât de intensă, încât să anticipeze mișcări sociale greu de stăpânit".